O zi in Alanya

TIPĂREȘTE

Anul acesta am ales destul de tarziu locatia concediului, drept urmare ne-am trezit ca am ales un hotel din cea mai sudica statiune -Alanya-cu toate ca eram constienti ca o sa mergem tot cu masina ca si anul trecut. M-am informat ce putem ,,pietre'' putem vizita in zona, inainte sa plecam in concediu binenteles, pentru ca nu ne place sa stam toata ziua cu burta la soare (asta pentru ca oscilasem in alegerea hotelului de la bodrum la fethiye cu trecere prin kemer- si in capul meu era o mare varza).

Dar sa revenim, asadar pentru ca eram aproape de Alanya, cam 20 km, am zis sa-i rezervam o jumatate de zi, mai precis, pentru ca soarele puternic imi cam face rau (dar nu ma las) si nu vroiam sa ne prinda mai mult de 11-12 in plin soare.

Asadar intr-o joi dimineata parca, devreme dupa micul-dejun, am urcat in masina si am plecat. Am ajuns destul de repede in oras, ne-am orientat dupa indicatoare, aveam si un plan de acasa, cam cum situate obiectivele ce vroiam sa le vizitam (in principal turnul rosu, cetatea si pestera) si am urcat pana sus cu masina la primul obiectiv-cetatea.

Daca veniti cu masina, sa stiti ca stradutele au panta destul de accentuata, pe alocuri nici nu incap doua masini, unele sunt pietruite, dar peisajul e foarte frumos si merita. S-a revin, ajunsi la cetate, parcam, coboram, era in jur de 9, ne uitam, totul inchis, program ceva, nimic, pustiu. Apoi apar cativa turisti mai in varsta, ceva cehi, polonezi, ce ne intrebau ceva pe limba lor, noi le raspundeam in engleza, nu intelegeau nici ei nimic, mai vine un autocar cu turisti, se dau jos, se invart si ei.

Mai stam, vin niste turci, baieti tineri, ce se pregateau sa deschida un stand cu suveniruri, zic, taci ca deschid, dar ei ne zic ca azi e bairam si cetatea se deschide dupa ora 2. Ii intreb, dar turnul Rosu, zice ca la fel, nu-mi vine sa cred ca am batut drumul degeaba. Ne urcam in masina si coboram, hai totusi sa incercam la pestera zic eu (este vorba de pestera Damlatas), cu toate ca era programata ultima cand era caldura mai mare. Ajungem la pestera, parcam, platim parcarea, si ne ducem spre intrare cu inima stransa, cand acolo, un turc mustacios ne ia bani, cateva lire (nu mai tin minte 3-4), pe copilu il pune sa treaca pe la liber, cu toate ca are 14 ani, e slabuta dar are 1.65m, si intram. Victorie, nu e totul pierdut, inauntru un aer caldut, umed, se coboara niste scari din travertin. Pestera nu este mare, are stalactite ce curg din tavan, e luminata studiat zic eu, din cotloane, oricum e interesanta, am inteles ca este indicata pentru anumite afectiuni-asm. Jos podeaua are presarat pietris si sunt multe banci, probabil pentru cei ce vin la tratament.

Iesind din pestera, tot platisem parcare, si pentru ca copilu uitase salteaua acasa, am zis sa facem o mica plimbare in zona. Ne-am plimbat, am luat salteaua, ne-am pozat la intoarcere in parcul din Alanya, de langa pestera, (pestera e pe malul marii), si daca tot ne-a batut soarele in cap ne-am luminat- ce ar fii sa incercam totusi si la turnu Rosu, poate turcu nu stia el bine programul. Ne urcam, ne orientam usor, vazusem indicator ce se lasa in dreapta cand urcasem la cetate, si ajungem la parcarea de langa turn (totdeauna am cautat sa parcam in locuri amenajate la turci), platim 3 lire parcarea si intram. Biletul tot 3 lire (copil gratis). Inauntru umbra, racoare, ceva exponate cu corabii. Am vazut, am urcat, stiam ca sus privelistea e impresionanta.

Sus pe terasa sunt doua nivele de unde, prin fantele ferestrelor, se vede orasul, portul si marea. Din turn se poate merge si pe ziduri ce duceau pana sus la cetate, dar acum trecerea e opturata, am mers putin si ne-am intors.

Cam asta e descrierea unei particele din Alanya, totdeauna ne propunem sa vizitam mai mult dar nu reusim...

---

VIZUALIZĂRI: 3435 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI