Cosmar

Raluca, si eu sunt mama si nici nu pot sa imi imaginez durerea prin care ai trecut si care te insoteste de atunci in colo. Sincer, nu cred ca as putea sa ma pun in locul tau si sa imi dau cu parerea la cele intamplate pentru ca pentru tine si pentru familia ta aceasta iesire a fost una de cosmar. oricum, gandeste-te ca ingerasul tau e acolo sus si trebuie sa ai putere sa treci mai departe si sa iti cresti ceilalti doi copii care, ca orice alti copii au nevoie de vacante. Si ca mama, stiu ca vei face eforturi supraomenesti sa te ridici la inaltimea asteptarilor lor.

sincere condoleante, pt tine si familia ta, nu am cuvinte... din pacate aceasta este dura realitate... de aceea exista aceste situri pt a impiedica sa se mai intample astfel de tragedii... pt ca in genere agentiile de turism au detalii ff putine sau deloc, nici macar nu au poze la hotelurile respective si iti trimit descrieri ff ambigue fara a preciza daca exista un minim de siguranta... asa este, normal la 4 sau 5 stele este obligatoriu ca cineva sa supravegheze piscinele pe perioada zilei din cauza faptului ca multi turisti sunt cu copilasi... asta denota ca sunt lipsiti de interes fata turisti si acest aspect nu este unul favorabil locatiei.

ma doare sincer sa citesc randurile tale si eu sunt mama dar copilul meu este ff mare are 20ani, si-mi inchipui cat de greu este sa cresti mai multi de-odata, mie mi-a fost greu cu unul dar tie... doamne si sa ai nenorocirea asta dupa 4ani si ceva de chin... plus ca toti mergem in concediu pt a ne incarca bateriile nicicum de-a pati astfel de lucruri nefiresti din punctul meu de vedere daca exista un salvamar la destinatia respectiva.

cuvintele sunt de prisos, faptul a fost consumat si noi va trebui ca pe viitor daca mergem in grupuri cu copilasi sa fim mult mai atenti chiar daca sunt copii prietenilor nostrii... este o datorie civica pana la urma si de bun simt... eu asa cred... si astfel de om sunt eu... daca merg in concediu in grup si cu copilasi ma uit mereu dupa ei din instinct.

imi pare sincer rau pt pierderea suferita si sunt alturi de tine... d-zeu sa-l odihneasca in pace pe puiul tau...

iar tie iti doresc liniste sufletesca si puterea de-a trece peste hopul destinului tau...pt ca mai ai acasa suflete care au nevoie de mama lor...

M-au trecut fiorii la citirea acestor randuri....Condoleante sincere!Sistemul de votare nu cred ca isi mai are rostul in acest review....

Doamne fereste ! Chiar cosmar ! Asta nenorocire, nu toate nimicurile de care ne suparam zi de zi.

Ceea ce nu inteleg eu este cum de nu l-a vazut nimeni din ceilalti oameni care erau la piscina ?! Ca doar si tu zici ca ati gasit numai 2 sezlonguri. Deci era full si cu toate astea sa nu vada nimeni un copilas care scapa in piscina de adulti ? Asta apropo de datoria civica si bunul simt de care pomenea Vio...

Imi pare rau, m-a impresionat povestea ta, mai ales gandindu-ma ce soc a fost si ptr. ceilalti doi copii. Va doresc sa va dea Dumnezeu putere sa mergeti mai departe !

cuvintele sunt goale in astfel de situatii...

DAR

pentru ca exista si un mare DAR, poate ar fi bine sa avertizati pe altii nu asupra locatiei, ci asupra indatoririi de parinte, indatorire care NU ARE VOIE sa aibe nici macar 4 secunde de pauza, nicidecum 4 minute!

cand am fost eu cu ai mei copii la mare, eram non-stop cu ochii pe ei, restul era inexistent! intr-un an nu am putut sa-i insotesc si (desi erau si cu matusa si unchiul si un var de-al lor, in afara mamei) nimeni nu a surprins momentul cand s-a strecurat strengarul de baiat si a disparut fara urma. din fericire, cineva l-a recuperat si l-a predat la "radio-vacanta'. explicatia pustiului: "am vrut sa ma duc la terasa sa beau un suc". doar ca s-a ratacit... tipic! noi am avut atunci noroc, dar - repet si subliniez - nu va bazati pe asta! daca aveti copii, fiti cu ochii pe ei 24/7!!!

Pentru cei ce vor sa culeaga informatii despre Lares Park si nu numai.

Vreau sa fac un mic comentariu despre tragedia fam. Iancu.

D-na Raluca a scris un review despre tragedia suferita de familie in iulie 2007 si a postat-o acum, dupa aproape 3 ani de la tragicul eveniment.

Este mare pacat pentru ceea ce s-a petrecut.

Este greu sa uiti o asemenea traire. Aceasta, mai ales cand persoanele in cauza nu inteleg cateva lucruri, despre ceea ce inseamna fiinta umana.

M-as bucura daca fam. Iancu va intui ca nu trebuie sa uite, dar trebuie sa accepte, ca atunci au fost mai multi vinovati inclusiv parintii, mai ales ei. Daca vor accepta aceasta vor gandi altfel, se vor ierta. Vor iesi din trecutul in care se afla.

Subconstientul este cel care ii stapaneste. Egoul lor a devenit foarte puternic cu manifetari: negative, vicioase, conflictuale si inconstante, cel putin legat de aceasta amintire.

Toate acestea afecteaza si vor afecta mult timp, de acum incolo, pe d-na Raluca si pe cei din jurul sau.

Acceptati intamplarea cu vina proprie si spuneti-va de acum incolo ca fiul dvs, sufletul sau, va vede, va simte si nu-i place sa va priveasca intr-o astfel de stare.

Au fost mai multe persoane vinovate acolo si, iata unde poate duce un cumul de erori de cunoastere proprie, de atitudine, de gandire, de relationare, etc.

Trebuie retinut un lucru foarte important, atunci cand emitem judecati de valore, intotdeauna ne caracterizam si pe noi si, foarte des, doar noi suntem cei vinovati.

Va veti linisti daca parasiti cat mai des trairele din trecut. Traiti clipa. Traiti prezentul. Acum si aici. Simtiti ceea ce cititi.

Expresia cea mai folosita in astfel de momente este "Dumnezeu sa va ajute".

- Ma ajut pe mine insumi prin sufletul copilului meu, care a plecat intr-o alta lume si, prin prezenta fizica si sufleteasca proprie si a celor din jurul meu.

Iata o rostire in prezent, traita constient, cu toate simturile de care dispuneti, la care, desigur, adaugati sufletul dvs.

Sunt convins ca, ajungand la impacarea cu dvs, veti simti linistea de a merge in acel loc, unde sufletul copilului dvs vegheaza.

Invit fiecare persoana care merge in acest hotel sa faca o vizita in acel loc al plecarii puiului de fiinta umana si sa traiasca o clipa de liniste.

Eu, acum, ca un turist care am vietuit 14 zile in acel loc minunat, sunt convins ca m-am simtit asa de bine si datorit sufletului Lui, care a trecut intr-o alta lume.

Trebuie sa mai mentionez o minunata intamplare.

Trei zile la rand, la barul de langa piscine, unde de obicei citeam carti de dezvoltare personala, a poposit pe masa la care stateam o turturica.

Ceilalti de la celelalte mese se mirau de curajul ei. Am trait si eu, putin surprins, aceste trei intamplari. Mi-am explicat acesta intamplare prin starea mea virtuoasa, in acele momente cand savuram zicerile unor mari maestrii in acest sens.

Acum, in aceasta clipa, sunt convins ca era fiul dvs. Sunt foarte fericit ca accept de acest lucru. Este o traire speciala, frumoasa si cu emotii cu liniste, bunatate si iubire.

Dumidalba.

Doamne fereste ce necaz... Din pacate, se intampla si asemenea lucruri... hotelul are vina ca nu avea salvamar, in acest caz, resuscitarea copilului se putea face mai repede si poate era cu folos.

iti dau si tie dreptate, dragos, ca un copil nu trebuie scapat nici o clipa din ochi, dar cu totii suntem parinti si stim ca exista uneori momente scurte, cand nu te astepti, cand neprevazutul te face sa intorci privirea cateva secunde... uneori aceste secunde sunt fatale...

Ce nu pot eu sa inteleg este cum de s-a deconectat atat de repede de la aparate? ... costa prea mult... eu, din cate am auzit, te tin in viata mai mult la aparat, daca inima bate si sunt sanse sa revina la viata, dar nu dupa cateva ore... nu se putea interveni la ambasada, sa aduca copilul in tara, etc? ... statul sa suporte costurile? ...

Dar e prea tarziu sa mai vorbim acum si probabil ca cele scrise va rascolesc foarte mult, asa ca eu ma voi abtine sa fac alte comentarii, dar imi pun intrebari referitoare la posibilitatile care ar fi, doamne fereste, intr-un asemenea caz...

Asa cum spune si sanziana, ingerasul acum te priveste cu drag fiindca ai fost si esti mama lui si stie ca ai facut tot ce ti-a stat in putinta.

felicitari, dumidalba, pentru textul scris, il gasesc profund uman si echilibrat, si imi regasesc 100% propria pozitie referitor la aceasta tragedie si la modul cel mai intelept de tratare a urmarilor ei profunde.

In acelasi timp, consider ca o asemenea experienta face imposibila evaluarea echilibrata a hotelului si caut o modalitate prin care sa evidentiez aceasta constatare in media hotelului. Consider ca o asemenea de nedorit acumulare de factori favorizanti s-ar fi putut intampla ORIUNDE in Turcia (daca nu cumva in orice hotel din lume) - personal nu am observat niciunde prin hotelurile prin care am fost un serviciu de salvamar la piscine (poate or fi fost, nu stiu, dar eu nu l-am observat.) In orice caz, sunt si eu parinte, dar salvarmarul - de piscina sau de plaja - e ultimul lucru pe care m-as baza in ce priveste copiii, cel putin.

raluca: va doresc sa gasiti puterea de a accepta aceasta tragedie ca facand parte, cateodata, din viata insasi; doar acceptand-o veti reusi sa va impacati (echilibrati) sufleteste si sa va continuati viata normal. Daca nu pentru voi, ganditi-va cat de mare nevoie de asta au ceilalti doi copii ai vostri...

raspuns

de cand am postat pe situl acesta gandurile mele si trairile din acele clipe (aproape toate trairile nu aveti cum sa le intelegeti), m-am simtit nevoita sa dau un raspuns celor care au crezut ca noi cei din familia mea in acele clipe ne-am bazat numai pe salvamari de la hotel si pe lipsa noastra de supraveghere a copiilor.

in acele momente la piscina, in afara de noi se mai aflau mai mult 50 de persoane, care erau pe langa sau chiar in aceasta piscina.

nimeni si nici noi nu ne-am dat seama de acest lucru.

piscina a doua zi a fost inchisa si politia a facut poze ptr a gasi un vinovat.

dupa cum am spus in seara tragediei cei de la politie pe la ora 23 l-au contact pe sotul meu sa-l puna sa semneze o declaratie de a lui data in cursul zilei, in limba turca, in care spunea ca hotelul si cei care trebuia sa aiba grija de piscina nu au nici o vina.

daca nu semna in aceea seara, a doua zi in loc sa ne ocupam de formalitatile de repatriere a trupului lui, urma sa-i cautam pe cei de la politie prin toata antalya (ptr ca ei erau niste oameni foarte ocupati si umbalu foarte mult pe teren), sa ne dea o hartie cu care ne puteam duce la morga.

ganditi-va ca in concediu noi ca familie de cand am ajuns in antalya si pana s-a intamplat a durat doar 3 ore.

asta fiind pe 13 06 2007 iar pe data de 15 06 2007 eram la ora 10 dim. in avion.

toata graba lor de a scapa de noi a fost extrem de dubioasa.

dupa eveniment la aproape un an am inceput sa vorbesc cu mai multa lume si multi mi-au spus ca s-au grabit sa scape de noi.

iar acum daca cineva intreaba daca s-a intamplat ceva ei spun ca niciodata nu au avut probleme de nici un fel.

multe familii care ne cunosc au trecut in anul urmator pe acolo ca sa vada unde s-a intamplat evenimentul iar cei de la hotel s-au grabit sa raspunda ca ei nu stiu nimic de cele petrecute acolo anul trecut si ca nu cred ca s-a intamplat asa ceva acolo.

oricum acum dupa aproape 3 ani de la eveniment nu are rost sa mai cautam vinovatii.

durerea din suflet nu ne lasa loc de a mai cauta niste expilcatii plauzibile si de a gasit un vinovat.

intr-adevar noi doi ca parinti avem ceea mai mare vina cu care trebuie sa traim pana cand o sa ne ducem sa ne intalnim cu el.

credeti ca este asa de usor sa traiti cu aceasta vina?

ptr ca menirea unor parintii pe acest pamant este de a-si ocroti copii pana cand mor.

noi cum credeti ca ne simtim?

si inca un singur amanunt mai am de spus acelei care mi-a scris ca nu am avut grija de ei:

cu cel mare noi doi singuri am fost la mare in romania in fiecare an de-al lui de la varsta de un 1 an.

cand au aparut gemenii in viata noastra am plecat cu toti trei numai noi doi singuri - de la varsta de un an a gemenilor si a celui mare de 6 ani, in fiecare an ne luam bilete la mare de cate 10 zile in mamaia la cate un hotel care ne putea oferi un apartament.

niciodata nu am patit nimic.

cu ochii in patru ca de obicei.

in acel an am hotarat ca gemenii s-au facut mai mari si pot calatori cu avionul si ne-am gandit ptr prima oara sa schimbam locatia.

din mamaia in antalya.

prima oara cand ieseam din tara in aceasta formula completa.

cam atat ptr dimineata aceasta.

sunt foarte rascolita de ceea ce am citit incat nu pot sa mai scriu nimic.

deocamdata.

poate

sau niciodata.

nu stiu.

inca nu mi-am revenit. toata fibra din mine inca tremura si sunt cu pielea zbarlita dupa cele citite, iar ochii inca ii simt umezi.

este un cosmar ceea ce s-a intamplat, dar pana la urma, cred ca te consolezi cu copii pe care-i ai in viata, cel putin asa se spune.

raluca, un fapt extrem de important, cred eu, este acela ca ai avut puterea de a scrie, de a face publica, povestea familiei tale.

asta spune mult. sunt convins ca nu ai uitat si nici durerea nu ti-a trecut, dar ai avut si ai puterea sa mergi mai departe in viata asa cum a dat Dumnezeu.

sunt convins ca acum veghezi asupra copiilor tai in fiecare secunda.

Dumnezeu sa-l odihneasca.

raluca, sunt convins ca toti cei care au citit ori scris aici sunt alaturi de tine, toti fara exceptie, si-ti tinem pumnii sa reusiti sa treceti cu bine peste aceasta tragedie.

Intuitia imi spune ca veti reusi, chiar daca poate mai ai nevoie de un pic de timp - imi pari un om puternic si okey. Inclusiv faptul ca ai avut puterea sa scrii aici, facandu-ti publica durerea, este pentru mine un indiciu ca sunteti pe drumul cel bun. Si mai cred ca mesajele postate pana acum aici, desi dureroase prin sentimentele pe care le-au starnit, au fost si ele mici ingrediente pentru aceasta viitoare vindecare completa.

Consider ca acest fir de discutie si-a atins scopul si ca o continuare a lui ar risca o diluare a sensului, asa ca il voi inchide.

Daca tu raluca (sau altcineva, pentru motive justificate) doreste redeschiderea pentru a mai completa cate ceva - urmati instructiunile de imediat dedesubt

pentru raluca iancu-otopeni

draga raluca, mamele au puterea de a se reface, stiu ca esti puternica si ai sa reusesti cand ai sa fi pregatita sa te impaci tu cu tine! imi pare nespus de rau de tragedia din viata ta, numai cei care trec prin ceva asemanator pot spune te inteleg, stiu ce simti... in rest sunt doar cuvinte de compasiune, draga mea cred ca (scriu ce simt si as face eu) sa te impaci cu tine sa mai mergi oadata in acel loc sa stai singura cu gandurile tele, cred ca te-ai intoarce puternica si impacata. Agentia cu care ai fost ar putea sa te ajute, cred eu...

nu te opri si scrie-ne... orice

multumesc

in mod evident, o asemenea intamplare iti transfroma orice experienta intr-un cosmar, oriunde s-ar intampla. Din aceasta cauza, este imposibil - omeneste vorbind - sa evaluezi cu minima obiectivitate conditiile de cazare, bucatarie etc, astfel ca notele acordate de raluca nu pot fi luate in calcul la determinarea mediei acestui hotel, unul deosebit deinteresant *in acest prim an* de la preluarea de catre Rixos.

As vrea sa subliniez: consider impresiile postate de Raluca catse poate de valide, utile si de luat in seama; review-ul este invalidat doar pentru ca este singura modalitate tehnica de a elimina notele din calculul mediei.