Cascada Kurșunlu - o comoară ascunsă în pădure

TIPĂREȘTE

După atâtea nații întâlnite doar în câteva ore la EXPO Antalya, parcă îmi mai doream ceva… Să mă retrag puțin într-o atmosferă tihnită.

Pe hartă, în apropiere îmi făcea cu ochiul cascada Kurșunlu. Da, nu era departe față de EXPO – vreo 15-20 km, dar cum putem ajunge acolo?

După o tocmeală – imperioasă la turci – la care șoferul de taxi abordat de noi, cere un preț, eu încerc să-l mai reduc puțin, el nu vrea să cedeze, eu spun ”indirim”, el râde și zice ”OK” și pornim la drum. După un minut, el singur, fără ca noi să mai fi comentat, mai scade 5 euro din prețul pentru care bătusem palma (semn că ar mai fi rămas loc de negociere…)

Străbatem o zonă aridă, lipsită de vegetație, în puține minute ajungem la destinație și-l rugăm să ne aștepte cam vreo oră, ca apoi să ne ducă până la hotelul Papillon Belvil din Belek, cum ne înțeleseserăm.

Amplasată în inima unui parc natural de aproape 400 de hectare, Kurșunlu reprezintă un loc perfect de evadare pentru locuitorii din orașul Antalya – îi despart doar 20 km.

Din anul 1991 zona este declarată Parc Național datorită florei și faunei bogate și diversificate, dar și a formațiunilor geologice interesante pe care le întâlnești aici.

Cascada Kurșunlu primește apele unuia dintre afluenții râului Aksu, combinate cu cele ale micilor izvoare de suprafață din împrejurimi.

La casa de bilete plătim 6 lire turcești (vreo 2 euro) / persoană – un preț rezonabil.

De la intrarea în parc, murmurul cascadei te cheamă spre ea, o alee te conduce câteva sute de metri prin pădure, dar încă nu-ți închipui ce te așteaptă…

De o parte și de cealaltă a aleii se înșiră mici tarabe cu suveniruri, un restaurant cu terasă și o cafenea, o altă terasă unde se pregătesc gozleme. Nu ne este foame, clienți nu sunt și nici restaurantul nu-mi inspiră prea multă încredere… Ici- acolo, la umbra coroanei copacilor, sunt plantate mese cu băncuțe – locuri de picnic pentru turiști și localnici.

De la depărtare văd două cămile care își fac siesta lângă alee, așteptându-și companionii de fotografie. Să vă feriți de stăpânii acestora, sunt necinstiți. Am asistat la o altercație între ei și o familie de turci cu un copilaș. Aceștia au fost poftiți să facă o poză lângă cămilă, au suit copilul pe cămila îngenuncheată și i-au dat apoi comandă să se ridice. Cu toate că tatăl copilului a insistat că nu vrea plimbare cu acea cămilă, pentru câteva zeci de secunde, aceasta a dat un mic ocol, cărând copilul în spinare. Apoi stăpânii cămilelor au fost foarte agresivi în conversația cu acea familie, cerându-le probabil o sumă nemeritată de bani… Treceți pe lângă ei fără să le dați atenție.

Ciripitul vesel al păsărelelor, zgomotul liniștitor al cascadei, răcoarea și parfumul pinilor mi-au îndepărtat repede imaginea scenei la care asistasem.

Pe lângă alee întâlniți cuști, cu ușițele deschise, pentru puișori de prepeliță și rățuște – copilașii se pot bucura de o joacă scurtă cu ele…

Zgomotul cascadei se intensifică și deodată ți se deschide în față un peisaj luxuriant. Parcă intri între paginile unui basm, într-o lume ireală…

Cascada Kurșunlu este mai puțin cunoscută decât suratele sale din Antalya, Duden și Manavgat, pe care le vizitasem în 2015, dar parcă, este diferită de celelalte, pentru mine cel puțin, le întrece în frumusețe.

Lângă roata unei mori vă așteaptă doi papagali - Sebastian și Alex – să vă pozați cu ei având drept fundal, cascada.

De-a lungul lui, traseul te conduce prin mai multe etape, oferindu-ți imaginea a 12 căderi de apă și vârtejuri, unele pitite vederii.

Te strecori printre copaci sau tufișuri, pe lângă stânci imense sau găuri de grote, traversând pasarele sau mici podețe, dar tot timpul pândești cascada printre crengi. Și ea se lasă pozată din orice unghi…

Culorile sunt minunate peste tot în jur – apa, cerul, copacii. Lumina se schimbă la fiecare pas, totul este încărcat de tonuri de verde, parcă pășești în jungla amazoniană…

Este un peisaj care te farmecă și te zăpăcește.

Apa își alternează nuanțele în bătaia soarelui: verde- smarald, albăstruie, galbenă, verde închis, plumburie… Steluțele lucioase care joacă la suprafața apei, îți fură ochii.

Atât de limpede este apa, încât poți să vezi păstrăvii înotând, sau dacă ai noroc, vreo broască țestoasă… Ți-ar fi poftă de un scăldat în asemenea apă, dar nu este permis. Nici pescuitul…

Pentru acest tablou mirific trebuie să alegeți o zi însorită, preferabil spre a doua parte a ei.

Buturugi și copaci ies din luciul apei, bolovanii îți dau impresia că levitează deasupra ei… Stâncile sunt împodobite cu plete de verdeață, ferigi și iederă, ce cresc în jos și te poți lăsa mângâiat de ele, dacă vrei. Și un fior va trece prin tine…

Pe unele porțiuni, aleile sunt încrustate cu pietricele care pot fi umede și alunecoase. Plimbarea nu este potrivită pentru copilași în cărucioare sau pentru cei cu dificultăți de mers pe jos, sunt unele porțiuni de drum mai abrupte, altele cu scări ce au trepte înguste.

La un moment dat poteca devine tot mai îngustă și mai sălbatică, de aici se poate părăsi traseul turistic, continuând pe cont propriu, dar noi nu ne-am mai încumetat…

Poți să ajungi în imediata apropiere a unei cascade, dar rareori poți să stai chiar în spatele ei, sub acel văl de apă. Aici se poate, doar că, vei fi botezat…

Cascada Kurșunlu trebuie să fie frumoasă în orice anotimp, poate toamna plusează față de celelalte anotimpuri, ar fi bine s-o vizitați însă primăvara, în aprilie, cum s-a întâmplat s-o fac eu, când debitul ei este maxim.

Opriți-vă din mers, odihniți-vă pe băncuța de lângă cascadă, ascultați curgerea apei, încărcați-vă cu energia pe care o emană această frumusețe de peisaj. Prin căderea de apă, în voaluri de picături, ioni negativi sunt împrăștiați în aerul ambiant, iar sistemul nostru imunitar este stimulat.

Unul dintre secretele ascunse ale Antalyei?

CASCADA KURȘUNLU, dar iată, am demascat-o!

Ce zi am petrecut… EXPO Antalya, urmată de vizita la cascadă. O bogăție de zi! Ceea ce vă doresc și vouă, nu le ratați dacă ajungeți în Antalya!

---

VIZUALIZĂRI: 5187 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI