GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
La aniversarea căderii Constantinopolului. Cu mașina spre Istanbul
Deși mai am alte povești de călătorie, care își așteaptă rândul pentru a fi depănate, astăzi am să sar peste rând și am să vă povestesc despre drumul cu mașina spre Istanbul.
Pentru că de Rusalii dispuneam de patru zile libere, am decis să le folosim pentru un city-break la Istanbul. Nu era prima oară când mergeam la Înalta Poartă, mai fusesem de încă trei ori. De două ori am ajuns acolo cu autocarul, dar prima dată tot cu mașina personală am ajuns, dar atunci am mers mai pe ocolite, pe litoralul bulgăresc, cu intrare în Turcia pe la Malko Tărnovo. De data asta, mai ales că nu dispuneam de prea mult timp, am ales drumul cel mai scurt, traseul putând fi văzut pe Goole Maps.
După cum se poate vedea, traseul este, într-adevăr, cel mai scurt (772 km), dar nu și cel mai rapid, pentru că în Turcia, de la Edirne, am ales să merg pe drumul național D100 și nu pe autostrada O3, ceea ce mi-a mărit timpul estimat de Google Maps cu aproximativ o oră și 20 minute. Asta pentru că am vrut să evit complicațiile cu cardul HGS, pe care ar fi trebuit să-l achiziționez, pierzând timp și pentru asta.
Dar, să vă povestesc cum a fost drumul.
Am plecat la ora 5:00 dimineața din Pitești, ora estimată de GPS pentru a ajunge la destinație fiind 14:30. Evident, știam că vom depăși cu mult această oră, care nu ia în seamă opririle, timpul pierdut în vămi și altele. În plus, varianta GPS-ului implica evitarea Bucureștiului, prin Ghimpați, variantă e drept mai scurtă, dar cu drum mai prost, așa că am preferat Bucureștiul. Și pentru că am plecat mai târziu cu o oră față de cum planificasem, nu am mai intrat în București, ci l-am ocolit pe centură (porțiunea sud-estică), o soluție de compromis, pentru că, în ciuda faptului că această porțiune de centură se pretinde a fi fost reabilitată de foarte curând, starea ei este departe de una satisfăcătoare. Mi s-a părut pur și simplu bătaie de joc modul în care s-a realizat această așa-zisă reabilitare. Pur și simplu, bani aruncați pe fereastră, sau, mai exact, în buzunarul asfaltangiilor, fără nici un folos pentru noi, utilizatorii drumului respectiv.
Pe o vreme înnorată, cu momente când mai cădea și o burniță măruntă, la 7:15 am ajuns în vamă, am plătit 13 lei taxa de pod și, din fericire, am prins semaforul pe verde, astfel că nu am așteptat deloc.
Cum nu aveam leva și nici nu aveam de gând să cumpăr (cursul la casele de schimb de la ieșirea din vamă fiind 1 euro = 1,92 leva la cumpărare și 1,96 leva la vânzare), vinieta bulgărească am luat-o abia de la stația Lukoil de la ieșirea din Ruse. Abia aici am putut cumpăra vinieta cu cardul, pentru că până atunci, la toate celelalte stații de benzină mi se spunea fie că nu au, fie că nu o pot cumpăra cu cardul și mi se cerea 6, sau chiar 7 €. Acum, față de 5 € și ceva, cât costă oficial vinieta, diferența nu e mare lucru, dar m-am ambiționat să o cumpăr la prețul oficial, fiindcă știam că se poate și așa.
Prețul benzinei de 95 era 2,49 leva la OMV-ul din vamă, dar la Esso și Lukoil era doar 2,29 leva, așa că am preferat să fac plinul de la ei.
Între timp, cu atâtea opriri s-a făcut ora 8; la 8:10 mai avem 546 km până la Istanbul, iar ora estimată a sosirii a devenit 15. La 8 și jumătate am trecut pe lângă popasul Baikal, clasic pentru autocare, dar nu am oprit. La 9:15 ieșim din Polikraiște și ne îndreptăm spre Veliko Tărnovo, unde ajungem la 9:25. GPS-ul ne spune că mai avem 459 km până la Istanbul. Intrăm pe drumul național 55, pe care vom rămâne până în apropiere de vama bulgaro-turcă.
Burnițează iar și drumul mărginit de salcâmi încărcaţi cu flori urcă întortocheat. Ajungem în punctul cel mai înalt din Pasul Republika, la trecerea din regiunea Veliko Tărnovo în regiunea Stara Zagora, unde se găsește popasul Predela, cunoscut de toți cei ce au făcut acest drum cu autocarul, el fiind loc de popas pentru toate autocarele în drum spre Turcia. Aici găsiți un foarte bun iaurt de capră, pe care-l puteți plăti și în lei, ca de altfel toate produsele de aici. De data asta însă nu am oprit, continuându-ne drumul spre Gurkovo, unde ajungem la 10:10. De aici, mai avem 400 km până la Istanbul. După intersecția cu drumul național 6 Sofia – Burgas, trecem printr-o zonă cu lacuri și, la intrarea în Panicherevo, parcurgem o porțiune de vreo 2 km pavată cu piatră cubică, ce ne asigură un vibromasaj viguros. :))
Trecem prin Asenovets, intersectăm drumul național 65 Stara Zagora – Sliven și la 10:38 intrăm în Nova Zagora; la ieşirea din localitate un sens giratoriu: în dreapta Sofia, în stânga Svilengrad. Urmăm indicatorul spre Svilengrad, până unde mai sunt 100 km. Pe marginea drumului sunt maci roșii și decorativi. Trecem apoi pe lângă termocentrala fumegândă de la Kovachevo, pe partea dreaptă a drumului; 334 km până la Istanbul.
Ceva mai departe, spre Polski Gradets dăm de o zonă cu drum foarte prost, asfalt distrus, denivelări, gropi pe vreo 5 km. Urmează Madrets, drumul fiind foarte puţin circulat.
La 11:30 trecem prin Glavan și mai avem 313 km până la destinaţie. Drumul urcă șerpuit și la 11:37 intrăm în regiunea Haskovo. La 11:42 trecem prin Dripchevo și mai avem 295 km până la Istanbul. A ieşit timid şi soarele dintre nori. Prindem din urmă două mașini, un Mercedes de Ilfov şi un Audi de Bucureşti. Trecem prin Mladinovo, iar la 11:55 prin Pastrogor. La 12:02 intrăm pe autostrada aflată în (re) construcție și mai avem 15 km până la punctul de frontieră Kapitan Andreevo. Cu cât ne apropiem de graniță, cu atât mizeria și gunoaiele de pe marginea drumului sunt mai multe. La 12:15 intrăm în vamă, fără să mai fi făcut o completare de benzină. Am traversat Bulgaria cu un consum mediu de 5,6 l/100 km (Logan, cu motor de 1,2 l).
Am trecut foarte ușor prin ambele vămi; turcii au verificat pașapoartele, permisul de conducere, talonul mașinii, cartea verde și au aplicat pe portiera mașinii o mică bandă colantă cu un cod de bare, care a fost scanat la ultimul punct de control. La 12:45 am ieșit din punctul de graniță Kapıkule, după care ne-am îndreptat spre Edirne și am intrat pe șoseaua națională D100. Odată cu intrarea în Turcia, vremea s-a făcut frumoasă, și a ieșit soarele, care avea să ne însoțească până la destinație și, în continuare în celelalte trei zile.
Aici am să fac o mică digresiune, pentru a explica de ce am ales varianta pe șoseaua D100. În primul rând, așa cum am spus mai înainte, nu doream să pierd timpul cu achiziționarea cardului HGS. În plus, nu știu când voi mai ajunge în Turcia și nici dacă o voi face cu mașina personală (nu am nimic planificat), așa că nu mă interesa blocarea vreunei sume de bani pe acest card. Apoi, față de regimul de autostradă, cu limita de 120 km/h, cel pentru șoselele rapide din Turcia nu este cu mult diferit. Limita de viteză este de 110 km/h, iar aceste șosele sun aproape ca autostrăzile, având separatoare de sens, două benzi pe sens și bandă de urgență. Singurul „neajuns” este că, din loc în loc, apar limitări de viteză, la treceri de pietoni și intersecții, cu o configurație caracteristică. Oricum însă, nimeni nu ține cont de aceste restricții și nici poliție nu am întâlnit absolut deloc.
În schimb, față de autostradă, șoseaua rapidă are avantajul că nu te plictisești, ba mai mult, când te apropii de Istanbul se vede și marea, așa că nici măcar nu mai ai imboldul de a apăsa pe accelerație. Șoseaua trece prin mai multe localități: Havsa, Babaeski, Lüleburgaz, Çorlu, ca să nu le enumăr decât pe cele mai mari. La 15:30, noi ieșeam din Corlu, având încă 107 km până la Istanbul.
La 16:15 am intrat în Istanbul care ne-a primit decorat cu o mare de stegulețe electorale, colorate în funcție de partidul căruia îi aparțineau. Era vineri după-amiază și o nebunie de mașini, pe patru benzi pe sens, se năpustea odată cu noi în oraș. Și mai era și 29 mai, ziua când se împlineau 562 de ani de la căderea Constantinopolului. :)
Hotelul la care făcusem rezervare era în centrul vechi, zona Fatih și am ajuns la el la ora 18:20, după ce am făcut slalom şi ne-am învârtit în cerc din motiv de lucrări la un sens giratoriu cu interzis la stânga, pe unde ar fi trebuit să mergem. Asta s-a întâmplat când am ajuns în imensa intersecție din Aksaray, bine-cunoscută de mine și bătută la pas. Aici, în nebunia de circulație, bară la bară, am avut proasta inspirație să nu continui pe Ordu Caddesi, artera pe care merge tramvaiul T1, pentru că, mi-am zis eu, e mai aglomerată. Mai bine fac la dreapta, pe Gazi Mustafa Kemal Paşa Caddesi și ies la malul mării, pe Kennedy Caddesi, așa cum îmi indica și GPS-ul. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, pentru că, la intersecția celor două străzi, unde este un sens giratoriu, nu am putut să fac la stânga din cauză de blocare stradă în construcție și, ca atare, am fost nevoit să revin în Aksaray, „poarta” de intrare în Fatih, de unde am continuat de data asta pe Ordu Caddesi și, la un moment dat, am făcut la dreapta, pe Mithat Paşa Caddesi, care m-a purtat în apropierea hotelului.
Până la plecare nu am mai mutat mașina din fața hotelului, preferând să folosesc mijloacele de transport în comun, cu care, evident, ajungi mai repede.
Întoarcerea a fost pe același drum; am plecat la 9:00 dimineața și am sosit în vama turco-bulgară pe la 14:15, după mai multe opriri, dintre care cea mai lungă la Carrefour-ul din Edirne, de unde ne-am cumpărat fructe și ne-am cheltuit ultimii bani (am reușit performanța să rămân doar cu vreo 70 de kuruși).
În vama de la Ruse am ajuns la 19:30 și acasă pe la 22:15 (ne-am mai oprit și la Carrefour Militari). În total, am parcurs 1535 km, conform kilometrajului de la bord. Între timp, numai din cauza celor aproximativ 40 km, parcurși la venire și la plecare și care reprezintă distanța de la hotel, la Büyükçekmece, localitatea din marginea Istanbulului, de pe D100, de unde drumul este mult mai lejer, consumul mediu pe cei peste 1500 km, a crescut la 6,1 l/100 km.
De altfel, cine a fost în Istanbul, mai ales cu mașina personală, știe că circulația în București e floare la ureche, față de cea din orașul de pe strâmtori. În legătură cu circulația în Istanbul și, în general, în Turcia, pentru că am citit pe-aici și alte păreri, aș vrea să mi-o spun și eu pe a mea.
Unii au spus despre circulația în Istanbul că este haotică și că șoferii turci nu respectă regulile. Într-o oarecare măsură, poate că așa este. Am văzut mulți șoferi care nu semnalizează la schimbarea direcției de mers, sau semnalizează scoțând mâna pe fereastră, am văzut șoferi având alături nevasta și vreo trei copii, în timp ce bancheta din spate e goală, nimeni nu poartă centura, dar pot să vă spun totodată că circulația în Istanbul nu este nicidecum haotică, iar șoferii turci sunt oricum mai civilizați decât cei români, care nu sunt decât la prima generație. Asta pentru că sunt mult mai înțelegători, răbdători și permisivi.
Nu am auzit prea multe claxoane în trafic, iar despre invective și alte scene dure nici nu ar putea fi vorba. Cât privește regulile, șoferii turci au una foarte importantă, peste toate celelalte, înscrise în regulamente. Este o lege nescrisă, care spune așa: Ferește-l pe cel din fața ta! Și regula asta e respectată cu sfințenie, motiv pentru care accidentele, la o densitate de trafic formidabilă, sunt rare. De fapt, am putea spune că șoferii turci respectă în primul rând regula bunului simț.
Un ultim comentariu aș mai vrea să fac. Eu am urmat în primul rând traseul configurat pe Google Maps, identic cu cel sugerat și de GPS (Garmin-Navigon, hărți din 2011). Față de acesta, unii ar putea să-mi sugereze o mică modificare: în Bulgaria, de la Nova Zagora, până la granița cu Turcia, poate ar fi mai indicat un mic ocol, spre Stara Zagora și apoi, de aici până la Dimitrovgrad, de unde continuarea e simplă: E80.
Recunosc, am luat în considerare această variantă, dar m-am gândit că autostrada de la Dimitrovgrad la Svilengrad este în lucru (cel puțin așa era pe porțiunea de 15 km dinainte de graniță, pe care am mers eu) și am preferat drumul național 55. Acum, după ce am constatat că pe acesta sunt câteva porțiuni în stare destul de proastă, m-am gândit că poate ar fi meritat ca, la întoarcere, să încerc și varianta cealaltă.
Mă gândesc că cineva a mers de curând pe această porțiune (Dimitrovgrad – Svilengrad) și ar putea să ne spună cum e starea drumului.
În rest, sper că informațiile mele vor fi utile și altor călători ce vor lua drumul „Romei Estului”.
Despre ce am făcut în Istanbul și despre hotelul la care am stat, în curând. :)
Trimis de Costi in 23.06.15 09:26:24
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Costi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mi-ai amintit devremurile can destinatia mea traditionala de vara era Turcia pentru cativa ani la rand a fost asa. Sunt variante spre Turcia si orice review documentat precum acesta pe aceasta tema este un bun ghid pentru cei ce purced la drum spre inalta poarta.
Eu am testat mai multe cai spre Turcia si situatia drumurilor evolueaza in timp deaceea informatiileproaspete sunt pretioase.
Imi amintesc cea mai crancena vamuire am prins-o la Andreevo si a durat 6 ore si a trebuit sa despachetam o skoda mica plina ochi cu bagaje.
Ma bucur ca esti sanatos si astept celelalte articole ale tale
@Dan&Ema -
Mulțumesc pentru aprecieri.
Turcia nu este o destinație frecventă pentru mine, dar trebuie să recunosc faptul că este o destinație foarte interesantă și nu numai pentru mare, plajă și AI, dar mai ales pentru vestigiile istorice foarte diverse. În plus, turcii sunt oameni de toată isprava.
Felicitări pentru reviewul bun! Și eu sunt curioasă de ultima variantă expusă, mai ales că în 10 zile plecăm și noi. Dacă nu, vă voi povesti eu la întoarcere cum arată drumul prin Dimitrovgrad.
@Costi -
” De data asta, mai ales că nu dispuneam de prea mult timp, am ales drumul cel mai scurt, traseul putând fi văzut pe Goole Maps.
Fără supărare, dar nu cred că traseul simulat conform link-ului de mai sus este identic cu cel descris de tine în articol, măcar pentru simplul motiv că acesta include în partea finală o porțiune din autostrada O-3, care este cu plată, iar tu ai mers pe vechiul D-100.
Dacă în ceea ce privește achiziționarea vignetei la prețul oficial îți dau dreptate și eu procedând la fel, nu te-am înțeles că te-ai ambiționat să nu-ți iei HGS, mai ales că suma „investită” nu era așa de mare. Plăteai 30+5 lire, consumai 5,80x2=11,60 lire și câștigai peste trei ore de condus mai puțin.
@nicole33 -
Da, ai dreptate, drumul pe Google Maps pe care l-am dat în link include în partea finală o porțiune din autostrada O-3. Mea culpa.
Din păcate, Google Maps nu-mi permite să configurez un traseu așa cum l-am făcut eu, pentru că dacă selectez opțiunea „Fără taxe”, mă duce pe D100, dar nu mă mai lasă să trec prin Bulgaria, iar dacă selectez opțiunea „Fără autostrăzi”, mă scoate de pe O3 și mă duce pe D100, dar mă scoate și de pe autostrăzile din România și Bulgaria. Ca atare, singura posibilitate este configurarea manuală, ceea ce am și făcut. Dar mi-a scăpat acea mică porțiune. Totuși, cred că toată lumea a înțeles ideea.
Care idee e tocmai aceea că, dacă nu te duci des în Turcia, nu merită să mergi pe autostradă.
În primul rând, nici vorbă de un câștig de „peste trei ore de condus mai puțin”. Păi trei ore am făcut cu totul de la Edirme la Istanbul, așa că de unde acest așa-zis câștig de peste trei ore, că doar nu aș fi mers pe autostradă cu viteza luminii? Apoi, nu cred că ai citit explicația mea, în care îmi argumentam alegerea.
Oricum, chiar din socoteala ta, rezultă esențialul:
35-11,60=23,40 lire
Cum nu știu când și, mai ales dacă voi mai merge la Istanbul și nici dacă o voi mai face cu mașina personală, este evident faptul că acea sumă, de 23,40 lire ar fi rămas necheltuită. Cum sunt econom, nu văd de ce aș arunca pe fereastră banii ăștia.
Și mai sunt și alte motive pentru care am ales D100, le-am enumerat în review.
Oricum, eu recomand oricui experiența traseului spre Istanbul pe D100. Merită din plin!
@Costi -
Cu traseul simulat știam că am dreptate, altfel nu aș fi îndrăznit să intervin.
Cu economia de timp poate am exagerat, nu or fi trei ore, dar două ore dus-întors tot economisești.
” Oricum, chiar din socoteala ta, rezultă esențialul:
35-11,60=23,40 lire
Eu merg frecvent în Turcia și aleg mereu cea mai rapidă variantă, banii rămași folosindu-i cu siguranță anul următor, dar și în cazul tău suma economisită este de doar 34 lei la un curs de 1,45 lei/liră turcească.
Desi este un traseu mai lung, dar si spectaculos, intotdeauna am preferat varianta: Vama Veche-Malko Tirnovo-Derekoy ca puncte de frontiera si in continuare voi ramane fidela traselui.
Stiker-ul HGS isi merita toti banii!!! Il am de doi ani (chiar si acum e lipit pe parbriz) si stau fara nici un stres cand tranzitez Turcia (avand grija doar sa am suficienti bani pe el). E mult mai comod decat "stramosul sau" cardul KGS.
Citez: "au aplicat pe portiera maşinii o mică bandă colantă cu un cod de bare, care a fost scanat la ultimul punct de control"... o noua gaselnita, presupun... Puteti fii mai explicit?
@ Costi. La întrebarea dv. „Cum este drumul de la Dimitrovgrad până la Svilengrad? ” Răspunsul meu este următorul. Drumul este „coală de hârtie” Răspunsul este de actualitate pentru că în mai puțin de o lună (28 iulie-1 aug. 2015) am fost pe acest drum (a 8-a oară). Pot să spun că autostrada Harmanli-Cpt. Andreevo s-a construit sub ochii mei. Acum este gata. Doar prima dată am mers prin Nova Zagora și a fost și ultima dată. Nu mi-a plăcut calitatea drumului. Eu am un principiu, respectiv drum mai lung, dar de calitate. Traseul nostru este Byala-Veliko Târnovo-Gabrovo (prin pasul Shipka) - Kazanlak-Stara Zagora-Dimitrovgrad-Haskovo-cpt. Andreevo. Incă odată mulțumesc pentru sfaturile privind Debrecen. Cu bine.
@ Christina. Banda cu codul de bare și pentru mine a fost o noutate și nu știam ce să fac cu ea. De acea, o tot țineam în mânâ și la ultimul pct. de control a scanat-o, după aceea nu am mai păstrat-o. Referitor la Stikerul HGS. Poți trece prin bariere de 1-2 ori fără să plătești, apoi cînd cumperi stikerul, se trage din cont și drumurile neplătite. Când ai cardul lipit pe parbriz (alții îl țin cu mâna și nu mai murdărescă parbrizul) eu trec încep prin porții si sunt atent la panoul din stânga care arată câte lire au mai rămas pe stik.
@Mihai18 -
” Când ai cardul lipit pe parbriz (alții îl țin cu mâna și nu mai murdărescă parbrizul) eu trec încep prin porții si sunt atent la panoul din stânga care arată câte lire au mai rămas pe stik.
Aici trebuie să te contrazic. Pe panou îți indică doar cât a costat tronsonul de autostradă respectiv, deci câte lire ți-au fost trase din cont și nu creditul rămas, cum era pe vremea cardului KGS.
@nicole33 - Nu te contrazic. Tu ști mai bine. Eu așa am bănuit. Stai că nu am terminat. Când mai pleci, sau de ce nu pleci, că eu doresc să mai citesc. Am răbdare și aștept neclintit. Cu bine.
@Mihai18 -
Peste o lună îmi iau zborul spre Punta Cana, dar mai povestim noi până atunci. O seară frumoasă!
@nicole33 - Referitor la „Peste o lună îmi iau zborul spre Punta Cana” Dacă „îți iei zborul” înseamnă că mașina voastră va avea un moment de respiro. Săraca, ați alergat-o destul prin toată Turcia. Denumirea Punta Cana, înseramnă ceva în limba spaniolă și am încercat să o găsesc în Spania. N-am avut nici-o șansă. Atunci am intrat pe Google Map și am găsit-o. Doamne, voi plecați la capătul pământului. Este în America Centrală, în Republica Dominicană. Atenție, să nu uitați aparatul de fotografiat. Să vă întoarcerți cu bine.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Pentru prima data in Istanbul [transport cu autocarul] — scris în 06.10.23 de nelik_l din SLOBOZIA (IL) - RECOMANDĂ
- Sep.2022 Cu trenul la Istanbul — scris în 22.09.22 de dianamea din BUCURESTI - nu recomandă
- Jun.2019 Impresiile unui calator de-a latul Turciei... partea 1 — scris în 05.07.19 de dragosh2* din TâRGU JIU - RECOMANDĂ
- May.2019 Drumul cu mașina până la Istanbul — scris în 08.05.19 de sebigeanina din PăTâRLAGELE [BZ] - RECOMANDĂ
- Oct.2018 O placere sa conduci din Bucuresti pana la Istanbul. Nu si in Istanbul :) — scris în 01.11.18 de black_mamba din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2018 Cu autocarul la Istanbul — scris în 04.05.18 de angela_tudose din TULCEA - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Cum am ajuns cu mașina la Istanbul — scris în 17.07.17 de deeahalap din BUCUREşTI - RECOMANDĂ