Haideţi la Miami - #10.3. Zborul cu avionul - Part 3.

TIPĂREȘTE

Să continuăm. Aţi ajuns la destinaţie. Aţi coborât din avion şi sunteţi "chiaun" de somn. Urmaţi săgeţile indicatoare către locul de recuperare al bagajelor sau spre ieşire. Orice indicator veţi urma tot pe-acolo vă va duce: pe la controlul paşapoartelor. Sunt mai multe metode de a vă valida paşaportul cu viza, în vederea intrării pe teritoriul USA. La data la care scriu acest articol, martie 2017, persoanele cu paşaport românesc pot opta doar pentru metoda a 3-a, adică statul la nişte cozi imense şi verificarea "la sânge". Aşa că, mergeţi spre ghişeele unde este coada cea mai mare şi mai "pestriţă" ca populaţie. Oricum, peste tot veţi întâlni lucrători aeroportuari care vă vor îndruma unde să mergeţi.

La controlul paşapoartelor veţi fi întrebat despre "scopul şi durata vizitei" dar şi de adresa unde veţi sta pe teritoriul USA. Este bine să aveţi aceste informaţii la îndemână. O precizare: viza de USA, aplicată pe paşaport, înseamnă că aveţi dreptul să intraţi pe teritoriul USA, dar lucrătorul de la frontieră vă poate interzice accesul în ţară fără nici o justificare. Într-o astfel de situaţie, groaznică, veţi fi îmbarcat pe primul avion spre Europa şi expediat spre casă.

Aţi trecut şi de controlul paşapoartelor şi urmează să vă recuperaţi bagajele. Continuaţi-vă drumul după indicatoarele care vă îndrumă spre locul de recuperare al bagajelor sau pur şi simplu mergeţi încotro merge toată lumea. Deoarece sunt mai multe carusele, pe care vin bagajele de la avion, căutaţi monitorul unde este afişat zborul cu care aţi venit dumneavoastră şi identificaţi caruselul unde vă va veni bagajul. Nu luaţi bagajul de pe carusel decât după ce verificaţi temeinic dacă este al dumneavoastră. Starea de somnolenţă, care vă va încerca, va putea să vă joace feste şi să vă treziţi, la hotel, cu un bagaj străin.

Dacă nu v-a venit bagajul atunci mergeţi la ghişeul de bagaje pierdute. Va trebui să completaţi un formular şi va trebui să comunicaţi şi adresa unde să vi se livreze bagajul, când va fi găsit. Eu am păţit-o de mai multe ori dar de fiecare dată am primit bagajul a doua zi. Nu fiţi disperat, este un lucru obişnuit să se rătăcească bagajele iar faptul că s-a rătăcit chiar al dumneavoastră este doar pur ghinion. În orice caz, aveţi dreptul, până intraţi în posesia bagajului, la o anumită sumă de bani drept despăgubire zilnică, plătită de compania cu care aţi zburat, pentru a vă achiziţiona lucrurile strict necesare până vă primiţi bagajul.

Întrebaţi lucrătorul de la ghişeul de bagaje pierdute unde trebuie să sunaţi pentru a afla cum vă veţi primi banii pentru cheltuielile de despăgubire, să aflaţi ce sumă aveţi dreptul a cheltui zilnic şi în ce condiţii. Merită să daţi un telefon pentru că bagajul s-ar putea să vă vină după mai multe zile. Iar dacă în cauză este un copil sau o femeie, reprezentantul companiei este extrem de receptiv şi săritor. Dacă vi s-a pierdut definitiv bagajul atunci sunteţi îndreptăţit să primiţi o sumă de bani calculată în funcţie de greutatea bagajului pierdut. Suma de primit ca despăgubire depinde de fiecare companie aeriană în parte.

Întâmplare

Merg la Las Vegas cu familia. Traseul de urmat cu avionul era Timişoara – Munchen – Houston (Texas) – Las Vegas. În Houston urma să stăm 7 ore până la zborul spre Las Vegas. Grijuliu fac o rezervare la un hotel din Houston, foarte aproape de aeroport deşi varianta de a ne plimba prin Houston şi a vizita câte ceva era foarte mare, dar...

Ok! Plecăm de acasă, din Arad la 4 dimineața, și ajungem la Houston cam după 17 ore de călătorie și de stat prin aeroporturi. Obosiți rupți, ne recuperăm bagajele și luăm un taxi iar în 15 minute suntem la hotelul unde avem rezervarea. Plătim cursa, intrăm la recepţie, stăm la coadă, cam 10 minute şi... ghinion! Nu era hotelul cu pricina! Mă uit prost pe rezervare şi nu înţeleg. Recepţionera mă lămureşte: "Nu sunteţi primul care este adus, din greşeală aici. Sunt două hoteluri care au aproape acelaşi nume, foarte uşor de confundat de taximetrişti iar dacă ceva poate fi confundat atunci, conform Legilor lui Murphy, va fi confundat".

Taximetristul a greșit hotelul. Ni se oferă maşina hotelului, cu un şofer negru, bătrân – cred că a lucrat şi pe plantaţii şi a fost frate cu Kunta Kinte - pus pe vorbărie. N-am înţeles „o boabă” din ce ne-a spus dar am râs când râdea şi el şi i-am dat dreptate şi am fost de acord cu el ori de câte ori bănuiam că asta doreşte. În 15 minute ajungem la hotelul bun. Afară soarele ardea ca în cuptor. În hotel, răcoare, camera umbrită, liniştită şi răcoroasă. Cobor la benzinăria de lângă hotel, iau ceva de mâncare şi de băut şi mă întorc în cameră. Fetele au terminat cu baia şi s-au băgat în pat. Cea mică dormea deja.

Am mâncat doar eu cu soţia, am făcut un duş şi mi-am băut cele două beri. Senzaţional! Rezervarea camerei a fost cea mai genială idee pe care am avut-o de multă vreme până atunci şi m-am felicitat singur, după care m-am pus mulţumit în pat şi am adormit instantaneu. Am dormit ca „în sânul lui Avraam”.

Ne-am trezit cu 1 oră înainte de decolarea aeronavei, am luat un taxi şi am ajuns rapid la aeroport. Când să predăm cele trei valize la cală mi s-a spus că este o problemă pentru că nu trebuia să scoatem valizele din aeroport şi să le luăm cu noi la hotel ci trebuia doar să le luăm de pe caruselul pe care au venit şi să le predăm imediat la punctul de predare al bagajelor pentru cursa de Las Vegas deoarece noi eram în tranzit. Deci nu aveam voie să scoatem valizele din zona, aşa zisă "Security". Bun, şi care este problema, am întrebat? „Problema este că trebuie să plătiţi 100 de dolari pentru fiecare valiză, ca taxă de check in” îmi spune femeia de la ghişeul de „check in”.

Rămân descumpănit, dar până la urmă doamna dă vreo două telefoane şi într-un final vine o altă lucrătoare, pesemne şefa lor, care scoate trei tichete de bagaje din automatul de tichete, le ataşează de valizele noastre şi ne spune că totul este în regulă, putem merge la avion şi nu mai trebuie să plătim nimica. Învăţătură de minte!

Ajungem în Las Vegas după 3 ore, de zbor pentru mine şi de somn pentru soţia şi fiica mea. Ieşim din avion şi mergem să ne recuperăm bagajele: prima valiză, ura! , a doua valiză ura! iar a treia valiză..., pauză! Mă uit lung pe carusel dar acesta rămâne gol şi eu fără a treia valiză. La fel şi încă trei pasageri.

Mergem la biroul de bagaje pierdute. Acolo, un negru plictisit de moarte, era şi ora 2 noaptea, se chinuia cu un calculator să introducă datele pasagerilor disperaţi care şi-au pierdut şi ei bagajele. Coada era destul de mare, aşa că ajungem la rând cam după o jumătate de oră. Îi dau lucrătorului cotorul de la tichetul ataşat de valiză, verifică în calculator şi-mi spune că valiza a rămas în Houston dar că o vom primi mâine dimineaţă. Îmi cere adresa hotelului unde vom sta în Las Vegas, pentru o ne-o trimite cât mai repede posibil.

Îi spun, iritat, că am călătorit peste 30 de ore şi că în valiză sunt hainele soţiei. Parcă se trezeşte la viaţă şi îmi dă un cartonaş cu două numere de telefon unde să sun pentru a afla ce sumă am dreptul să cheltui pentru a cumpăra obiectele de strictă necesitate pentru doamna. Insistă să sun la compania aeriană respectivă şi-mi explică toată procedura pe care trebuie să o urmez. Îmi dă un bon şi o hârtie şi mă asigură că vom primi bagajul la prima oră.

Luăm un taxi care ne duce direct la hotelul unde urma să fim cazaţi. Nu mai avem chef de cumpărături, deşi unele magazine sunt deschise în Las Vegas chiar şi noaptea, aşa că ne cazăm iar soţia îşi găseşte câteva articole de schimb prin valiza fetei – încurcătură la re-facerea valizei la Houston, din cauza vitezei. Până dimineaţă ne descurcăm.

A doua zi, la ora 07.00 ne-au sunat de la recepţia hotelului că ne-a venit valiza. Haleluia!

Sfârşit întâmplare

Aţi luat şi bagajul. Mai aveţi un "hop". Vama! Dacă nu aveţi, în bagaj, nici unul din obiectele "interzise" de a fi introduse pe teritoriul USA, atunci treceţi pe la banda "Nothing to declare". Se poate să aveţi neşansa să fiţi oprit pentru un control amănunţit al bagajului dar asta se întâmplă foarte rar sau dacă aveţi ceva în bagaj care i-a atras "mirosul" vreunui căţel al poliţiei vamale. Veţi vedea că sunt lucrători vamali care se plimbă cu câini de patrulare printre pasagerii cu bagaje iar căţeii respectivi au un simţ olfactiv foarte dezvoltat.

Întâmplare

Ajunsesem la Miami şi trecusem de controlul paşapoartelor. Mă îndreptam spre caruselul de unde urma să-mi recuperez bagajul. Îl găsesc rapid şi aştept liniştit să înceapă să vină bagajele. Oamenii, fel de fel, lume multă, bagaje nenumărate. Pe unele carusele se învârteau bagaje nerevendicate de nimeni dar şi ca fapt surprinzător nu mai era nici o persoană care să aştepte bagaje pe lângă caruselele respective.

Mă apropii de unul dintre bagajele care deja făcuse câţiva kilometri învârtindu-se pe banda caruselului. Mă uit la etichetă: Caracas!!! Deci un bagaj care trebuia să ajungă la Caracas a ajuns la Miami. Mă uit la al doilea bagaj: New York! Super-tare! Îmi şi imaginez disperarea din ochii proprietarilor bagajelor care aşteaptă în aeroporturile din oraşele respective să le vină bagajele.

În sfârşit îmi vine bagajul. Îl iau de pe banda caruselului şi mă îndrept spre controlul vamal. Ochesc linia de trecere cu nimic de declarat. Pe lângă mine trece un lucrător vamal cu un câine, care câine se întinde spre bagajul meu!!! Sunt invitat politicos spre coada de persoane care stăteau la controlul amănunţit al bagajelor. Aştept liniştit la rând, gândindu-mă ce am în bagaj de l-am „excitat” pe Grivei al lor. Habar n-am!

Ajung la rând şi deschid bagajul. Ce credeţi că era înăuntru? O portocală! Îmi cumpărasem de la Bucureşti, cât am stat peste noapte, câteva portocale – eram în pofte. La plecarea de la hotel nu am aruncat portocala care mi-a mai rămas şi am pus-o în geamantan. Din păcate, din cauza transportului, portocala s-a turtit şi printr-o parte a geamantanului, pe lângă fermoar, a curs puţină zeamă. Evident că am aruncat portocala.

Grivei a fost la vigilent.

Sfârşit întâmplare

Aţi trecut şi de vamă? Înseamnă că aţi ajuns la Miami. Victorie! Îndreptaţi-vă spre ieşire şi urmaţi indicatoarele, în funcţie de ce doriţi să faceţi. Se poate, fie să luaţi un shuttle sau un taxi până la hotelul unde urmează să vă cazaţi, fie să mergeţi la trenuleţul care vă va duce la centrul comun de închirieri maşini, pentru a vă ridica maşina.

Shuttle-urile sunt nişte microbuze care fac legătura între aeroport şi anumite hoteluri sau între aeroport şi anumite centre de închiriat maşini, centre dispuse în oraş în altă parte decât centrul comun de închiriat maşini. Interesaţi-vă din timp, eventual din ţară înainte de a pleaca, dacă hotelul unde veţi sta sau firma de închirieri maşini, de unde veţi închiria maşina, dispune de astfel de mijloc de legătură şi interesaţi-vă şi de frecvenţa cu care circulă. Mai departe vă descurcaţi.

Sper că până aici v-am fost de folos.

Sfârşit serie „Zborul cu avionul”

---

VIZUALIZĂRI: 1611 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI