On plimbare prin Kingstown, capitala insulei Saint Vincent & Grenadines

TIPĂREȘTE

Cristos a înviat! :)

In cea de-a 5-a zi a croazierei noastre în Caraibe (între 1 și 9 martie a. c., cu MSC Virtuosa), nava a acostat lângă insula

Saint Vincent & Grenadine. Aceasta este o insula vulcanică și face parte din Grenadines, un lanț de insule mici așezate pe o linie între insulele mai mari Sfânta Lucia și Grenada, din Antilele Mici. Este renumită și pentru plajele ei, desigur, dar numai una are nisip fin, anume cea în nordul orașului Kingstown, în rest cam toate  sunt cu pietricele mici de culoare neagră, cum sunt cele din Santorini, Grecia.    

Conform internetului:

... au existat mai multe războaie între populația indigenă și Marea Britanie, în sec. al XVIII-lea, înainte ca insula să fie cedată britanicilor, în 1763 și – din nou – în 1783.  Saint Vincent & Grenadinele si-au câștigat independența față de Regatul Unit la 27 oct. 1979, iar țara a devenit parte a Națiunilor Britanice de acolo. Aprox. 130.000 de oameni trăiesc în prezent pe insulă, iar populația a cunoscut o migrare semnificativă în Marea Britanie la începutul anilor 1900 și între 1940 – 1980. A mai emigrat un număr important către Canada și alte insule anglo-caraibiene mai mari, învecinate. Capitala este Kingstown care este, de asemenea, principalul său port. Țara are o istorie colonială franceză și britanică, iar acum este stat în interiorul organizației Commonwealth și Comunității Caraibelor (CARICOM)

Și, din punct de vedere politic, în

Sfântul Vincențiu și Grenadinele este o democrație parlamentară și monarhie constituțională în cadrul Commonwealthului Națiunilor, cu Regele Charles al III-lea ca șef al statului... Regele  nu are reședința în insule și este reprezentat în țară de către Guvernatorul General al Sfântului Vincențiu și Grenadinele... Țara nu are formal forțe armate, deși poliția include o unitate specială de servicii

După micul dejun am coborât de pe navă, după ce ne-au fost scanate cardurile „MSC Virtuosa” . Ca la fiecare acostare nu ne-am aventurat prea departe de țărm, știind că ora de întoarcere pe vas nu trebuia să depășească ora locală 18:00. Față de insula Santa Lucia, despre care am povestit aici https://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=116622&d=descopera-insula-santa-lucia--calatorii, nu ne-au agasat cu oferte taximetriștii, erau doar câțiva. Noi am preferat mersul pe jos și, după ce am parcurs, inevitabil, zona de magazine tip „duty free” a „Cruise Ship Terminal” , am trecut pe lângă „Kingstown Ferry Terminal” și ne-am continuat drumul către primul obiectiv,  

Bay Street. Este loc – mai bine zis o stradă lungă, oarecum paralelă cu țărmul, ce străbate capitala Kingstown - unde se pot face cumpărături, cu restaurante și cafenele, locuri istorice și clădiri frumoase. În drum am întâlnit o piață de legume-fructe special amenajată și acoperită. Am făcut câteva poze atât ei, cât și vânzătorilor stradali, mici comercianți care, în locuri și pe „tarabe” improvizate își vindeau marfa, în general tot legume și fructe. Am trecut pe lângă clădiri frumoase,

cu arcade, construite în stil „georgian” în majoritatea țărilor de limbă engleză, între anii 1714 și 1830. Este numită după primii patru monarhi britanici ai Casei de Hanovra, George I, George II, George III și George :-?? ,

după cum spune internetul😊. În general,  „Bay street” este o „locație” convenabilă și utilă pentru a cunoaște orașul Kingstown.

Impresia mea, după ce am mers pe această stradă, este că populația este mai săracă decât în celelalte insule vizitate în această croazieră. Am întâlnit câțiva cerșetori, și chiar un homeless (cred) care dormea pe trotuar. :( 

Ne-am continuat drumul până la intersecția cu Higginson Street, unde am luat-o spre dreapta (circa 100 m). Apoi am făcut stânga, cam 40 m și am ajuns la 

Saint George’s Cathedral, care mai este cunoscută ca și Biserica Anglicană Kingstown. Ajunsă acasă mă documentez (de pe internet, desigur😊) și aflu că:

Biserica-mamă a Eparhiei Insulelor Windward, Catedrala Saint George fost construită în 1820 pe locul unei biserici anterioare, care a fost distrusă de un uragan la sfârșitul anilor 1700. Este cea mai mare biserică de pe insulă și are o serie de podoabe unice, de la un candelabru din lemn aurit, la un pupitru de alamă și un amvon circular de mahon. De asemenea, găzduiește un vitraliu dăruit de regina Victoria. După cum spune povestea, regina a comandat inițial fereastra pentru Catedrala Saint Paul, în onoarea primului ei nepot, dar a fost îngrozită de haina roșie a îngerului și a trimis imediat fereastra în străinătate, către St. Vincent

Intrarea principală nu este opusă altarului, ca în bisericile catolice și ortodoxe. E pe laterala lungă din partea de sud-vest, iar turnul clopotniță este la vest, unde este o altă intrare. Interiorul este destul de mare și „aerisit” . Partea superioară este vopsită în culoarea albastru deschis, iar coloanele ce o susțin sunt simple și suple, de culoare albă. Are și un etaj, unde este și orga, amplasată deasupra celeilalte intrări, din partea de vest. Am admirat candelabrul din lemn aurit, care nu a mai fost șters de praf de muuuultă vreme☹, (de aceea nici nu se mai vede acoperirea lui cu aur) și amvonul circular, bine conservat, la care se urcă pe o scară cu mâna-curentă superbă😊, executată ca o dantelă din fier forjat. :)) Pe peretele dinspre altar, pe o placă de marmură, am putut citi rugăciunea „Tatăl nostru” și „Crezul” . Am făcut câteva poze și apoi am ieșit în curte. Și aici, ca și la celelalte lăcașuri sfinte ale insulelor vizitate, curtea este plină de morminte.

Părăsim incinta catedralei și mergem cam 50 m pe Grenville Street, apoi facem la dreapta, pe North River Road. Întâlnim în drum copii care ies de la școala primară a bisericii catolice. Trecem, apoi,  pe lângă „Catedrala Adormirea maicii Domnului” și „Catedrala Sf. Maria”, alte două lăcașuri de cult. Amândouă au turnuri frumoase care se văd și din curtea pe care, tocmai, am părăsit-o!

Următoarea – și ultima noastră țintă – este

 Grădina Botanică. Prea multe informații nu citisem pe internet când am plecat de acasă spre Caraibe, cu atât mai puțin despre această grădină. Câteva, totuși, am reținut, anume că: este situată la periferia orașului și că a fost înființată în 1765, fiind cea mai veche grădină botanică din emisfera vestică. Ea este și un centru de reproducere a mirodeniilor  și a plantelor medicinale, o parte din cele din urmă fiind motivul principal pentru care a fost înființată această grădină.  

Am plătit la intrare câte 5 euro/căciulă. Se întinde pe o suprafață destul de mare și am văzut plante de toate soiurile, flori și copaci falnici, printre care unii cu un trunchi destul de curios! Pe aleea principală, nu departe de intrare am văzut o volieră maaaare, unde erau cam 500 de specii de papagali. Acum, din păcate, era goală. ☹ Am văzut și câteva ramuri de bougainvillea, dar stingere, nu așa bogate cum am văzut – spre exemplu – în Santorini sau în Spania! :(Ce-am remarcat amândoi este că plăcuțele cu informații explicative despre plantele sau copacii grădinii erau aproape inexistente, dacă era una la vreo 70... 80 de plante/copaci :) Adevărat, însă, este că nici n-am mers prin toată grădina, ea fiind foaaaarte mare (20 de acri, deci aprox. 100.000 mp), iar soarele arzător de la miezul zilei aproape că ne-a toropit! A trebuit să-mi schimb bluza și maioul - ambele umede din cauza transpirației - cu unele uscate (aduse de pe navă), în spatele unui arbore cu trunchiul mai gros, să nu fiu văzută. 😊 Am făcut câteva poze, pe care le-am atașat și aici, spre aducere aminte, 😊 luând hotărârea să renunțăm a ne aventura mai în adâncul grădinii, mai ales că aveam ceva de mers înapoi până la navă!

Pe drumul de întoarcere am luat seama mai bine la casele obișnuite și la clădirile orașului. Mai mereu am întâlnit în drum mici comercianți care vindeau apă, sau băuturi răcoritoare, din niște lăzi din plastic umplute, pe jumătate,  cu gheață. Am trecut și pe lângă un restaurant cu specific chinezesc (ăștia au împânzit planeta!), dar – nu știu de ce :-?? -  n-am avut curaj să luăm câte ceva de acolo, mai ales că până la navă nu mai aveam mult de mers!😊  Prânzul îl pierdusem de mult, dar ne gândeam la restaurantele de pe puntea nr.15, de unde puteam alege ce ne doream, fără nicio teamă! 😊

După ce-am ieșit din duty free-ul pe care a trebuit, inevitabil, să-l parcurgem și la întoarcere, pe „aleea” terminalului, lângă navă, ne aștepta un mic stand de la care am primit șervețele umede din pânză, asemenea unui tifon, dar cu rețeaua de fibre  mai groasă și mai rarefiată, ca să ne ștergem pe mâini, sau pe față. Nu știu dacă erau doar pentru a ne răcori sau dacă erau și sterile. Cred, mai degrabă, că erau sterile pentru că, după folosire, erau recuperate.  

Ne-am potolit foamea și, înainte de-a ne odihni, am făcut poze de sus unui alt vas de croazieră acostat lângă nava noastră, unde am surprins și orașul care se vedea în depărtare!

Dacă se va întâmpla să ajungeți în insula Saint Vincent & Grenadine, vă recomand să vizitați ce-am văzut și noi! Desigur, insula nu este renumită doar pentru ce-am reușit noi să vedem, ci este renumită – mai ales - pentru relieful ei, pentru pădurile tropicale, munții înalți, văile adânci și kilometri întregi de țărmuri spectaculoase! Aici se poate recunoaște peisajul din filmul „Pirații din Caraibe”, cu Johnny Depp! :))

---

VIZUALIZĂRI: 123 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI