Croaziera in Europa de Nord, pe Marea Baltica

TIPĂREȘTE

Croaziera in Europa de Nord, pe Marea Baltica

30.10.2011

Am ajuns sa va povestesc despre a doua croaziera in care am fost, in iulie 2010.

Cu un an in urma fusesem intr-o croaziera pe Marea Mediterana, pe rura Genova-Toulon-Sardinia-Tunis-Sicilia-Costa Amalfi-Corsica-Genova. V-am vorbit mai pe larg despre aceasta croaziera si locurile in care am debarcat in rew-urile mele anterioare. M-am simtit foarte bine, asa ca, imediat de m-am intors m-am apucat sa-mi conving prietenii cum ca e cazul sa facem anul viitor un concediu cam la fel. Le-am aratat poze, le-am povestit si, in nici o saptamana, am hotarat sa o facem si pe asta.

Asadar eu, impreuna cu fiul meu cel mic si o prietena urma sa impartim o cabina, iar prietenii mei impreuna cu cei doi copii urmau sa ocupe o alta cabine.

Acum ramasese in sarcina mea sa ma ocup de aranjamente… ce sa fac?! mereu mi se intampla asta, dar ii iubesc pe prietenii mei, ne simtim bine impreuna, asa ca… ma sacrific! Ma intorsesem cu impresii excelente dintr-o croaziera cu MSC Crociere, asa ca am ales tot aceasta companie. Mai mult, aveau si in traseu care mi s-a potrivit manusa si la care prietenii mei au achiesat fara obiectiuni asa ca, in noiembrie 2009 am cumparat urmatoarea croaziera:

Perioada: 16 – 27 iulie – 2010 Vasul: MSC Opera Portul de imbarcare / debarcare: Amsterdam. Traseul: Amsterdam – Dover – navigare – Rostock – navigare – Stockholm – Helsinki – San Petersburg – navigatie – Copenhaga – navigatie – Amsterdam. Daaaa!!! Frumos!!

Pana atunci nu fusesem in Tarile Nordice si nici in Rusia. Asadar, am platit pentru un adult + un copil, 769 euro pentru aceasta croaziera de 12 zile / 11 nopti. Aveam timp berechet, 10 luni, sa facem toate aranjamentele necesare pentru aceasta croaziera. Asa ca… am inceput!

Era evident ca trebuia sa ajungem la Amsterdam. A fost si unul dintre motivele pentru care am ales aceasta croaziera: nu mai fusesem la Amsterdam si doream sa ajung acolo. De fapt… la mine era o complicatura de situatie: propriu zis doream sa ajung la Giethorn, undeva la 120 km de Amsterdam. Si asa… Giethorm, implicit Amsterdam… port de plecare… croaziera era la fix pe gustul meu. Mai intai am gandit ca trebuie sa ajungem la Amsterdam cu o zi inainte de imbarcare, adica pe 16 iulie 2010. Nu aveam de unde sa stim cu exactitate unde se afla terminalul de pasageri de unde urma sa ne imbarcam, apoi eram cu 3 copii dupa noi (6,15,15 ani), cu destul de multe bagaje si nu avea rost sa ne riscam. Apoi am dorit sa mai stam o zi, doua in Amsterdam la intoarcere. Dar dupa ce am mai gandit situatia, pe toate partile, am hotarat sa mai stam initial 3, ulterior 5 zile la intoarcerea din croaziera.

Asadar hotarasem ziua plecarii si ziua de intoarcere. Primul pas era sa luam bilete de avion. S-a dovedit ca a fost al doilea pas intr-un final, deoarece nu am putut cumpara cele 5 bilete decat in ianuarie 2010. Am platit 169 euro pentru un billet dus – intors Bucuresti – Amsterdam, cu KLM. Daca am fi cumparat bilete in decembrie 2009, am fi platit 139 euro, dar nu s-a putut atunci …

Apoi trebuia sa facem rezervari la hotel in Amsterdam. Am rezervat o noapte la un hotel chiar in apropierea terminalului de pasageri, era important pentru noi sa fim aproape. Hotelul a fost prost, sincera sa fiu, dar a contat locatia, iar noi eram multi, asa ca alegerea a fost ok. Apoi am rezervat 3 nopti pentru intoarcere la un hotel pe langa zona muzeelor. Am platit in avans deoarece a fost o rezervare nereturnabila. Am platit doar 180 euro / camera / 3 nopti, adica 60% din pretul real, deoarece am pandit promotiile. La doua zile distanta, dupa ce ne-am hotarat sa prelungim sederea noastra in Amsterdam cu doua zile, nu am mai gasit loc la acel hotel! Asa ca a trebuit sa cautam un altul pentru 2 nopti: am ales unul intre Piata Dam si Gara, un hotel excelent!! Si toate acestea se intamplau in luna decembrie a anului 2009, in conditiile in care urma sa ne cazam in iulie 2010, adica peste 7 luni. Am sa va povestesc separate despre cele 3 hoteluri.

Asadar la jumatatea lui ianuarie 2010, aveam biletele de avion cumparate, cele 3 hoteluri rezervate si… asteptam sa vina iulieee!! In acest timp ne-am documentat: despre nava, despre porturile in care urma sa debarcam. Avand experienta croazierei anterioare, am intrat pe site-ul MSC pentru a vedea ce excursii am putea sa cumparam de la bordul vasului, pentru fiecare din porturile in care urma sa debarcam. Am hotarat impreuna cu prietenii mei sa mergem de capul nostru in toate porturile, cu exceptia San Petersburg-ului, unde am preferat sa cumparam un tur de pe vas. In plus, eu am hotarat sa cumpar o excursie in satul de vara al lui Mos Craciun, in apropiere de Helsinki, deoarece voiam sa ii fac o bucurie fiului meu.

Vasul MSC Opera face parte din flota companiei MSC, fiind una dinte cele mai elegante. Are o lungime de 251 metri, o lartime de 29 metri, 59.000 de tone, merge cu o viteza de 21.7 noduri. Capacitatea vasului este de 2055 de pasageri care pot fi cazati in 856 cabine dintre care 359 cabine interioare, 295 cabine externe, 172 cabine cu balcon, 2 suite si 28 suite cu balcon. Vasul are 9 punti pentru pasageri si 9 lifturi. Avand in vedere numele vasului – Opera, nu a fost o surpriza faptul ca puntile aveau nume … musicale ca sa zic asa: puntea 5 - Aida, puntea 6 - Ottelo, puntea 7 - Rigoletto, puntea 8 - La Traviata, puntea 9 - Norma, puntea 10 – Turandot, puntea 11 – Tosca, puntea 12 - La Boheme. Singura punte care are un nume fara legatura cu opera, este puntea 13 – Sun Deck / Minigolf Deck. Numele insa, este sugestiv vis-à-vis de ceea ce se intampla acolo: baie, plaje, minigolf si altele.

Sa va povestesc despre fiecare punte in parte:

Puntile sunt numerotate de jos in sus, de la 1 la 13. Practice 13 etaje. Primele 4 punti sunt rezervate doar echipajului, pasagerii avand accesul interzis. Puntea 5 – Aida: aici se afla, incepand cu partea din fata a navei, Teatrul dell’Opera, pub-ul Sotto Vento, Receptia, Biroul pentru excursii, Duty Free Shop, zona de relaxare, zona de shoping (cosmetice, bijuterii, confectii, marochinarie, incaltaminte, etc), zona de promenade Piazza di Spagna, restaurantul La Caravella. Puntea 6 – Ottelo: partea din fata este ocupata tot de Teatrul dell’Opera, apoi urmeaza Aroma Coffe Bar, Cotton Club, Casino Montecarlo, Piano Bar La Cabala, Photo Shop, Photo Gallery, Cyber Café, restaurantul L’Approdo. Puntea 7 – Caruso Lounge, locul de jucat carti, biblioteca, centrul medical, cabine interne si externe. Puntea 8 – La Traviata: cabine interne si externe. Puntea 9 – Norma: cabine interne si cabine externe cu sau fara balcon.

Puntea 10 – Turandot: cabine interne, cabine externe cu sau fara balcon. Puntea 11 – Tosca: zona de spa, sauna, gimnastica, salonul de frumusete, Buffalo Bill – zona dedicate copiilor, Ice Cream Bar, Beer Bar, zona de relaxare, Lo Spinnaker Bar, piscine (adulti + copii), zonele de hidromasaj, restaurantul Il Patio (cu autoservire), cafeneaua La Vele. Puntea 12 – La Boheme: suitele cu balcon, traseul pentru jogging, shuffleboard, Virtual Reality Games, discoteca Byblos. Puntea 13 – Sun Deck / Minigolf Deck: zona pentru plaje, zona pentru minigolf. Dupa cum vedeti, pe vas sunt cam de toate!

Tinand cont si de faptul ca in fiecare port urma sa debarcam, iar in zilele de navigare doream sa facem plaja si baie, chiar nu s-a pus problema sa nu avem ce face. Am primit acasa, prin posta, cartea de imbarcare, cu aproximativ 2 saptamani inainte de imbarcare. Este efectiv un carnet, ca un carnet de cecuri, care contine toate informatiile necesare pentru ca imbarcarea sa fie facila. Pe langa datele personale ale pasagerilor detaliate in paginile 2 - 4, la paginile 5 - 8 este prezentata puntea unde aveam repartizata cabina, la paginile 9 – 12 este explicat cum se face ceck-in-ul, la pagina 13 este prezentat treseul si orarul croazierei, de la pagina 19 – 25 sunt prezentate conditiile de imbarcare, drepturi si obligatii. La finalul carnetului au existat 6 benzi detasabile inscriptionate cu numele pasagerului, numele vasului, data imbarcarii, numele puntii si numarul cabinei, cate doua pentru fiecare pasager. Aceste benzi urma sa le lipim pe bagaje, pentru a ne fi duse la cabina. Am avut repartizata cabina interioara 9166, aflata pe puntea 9, Norma Deck.

Am ales sa facem ceck-in-ul on-line (asa cum este si la avioane) pentru a scuti din timp. In cazul in care nu am fi facut ceck-in-ul on line, trebuia sa ne prezentam la locul de imbarcare la ora 14.00, cu 4 ore inainte de plecarea vasului. Cu ceck-in-ul realizat on-line, ora de prezentare a fost 16.00.

Terminalul de pasageri din Amsterdam este mare si bine organizat. Cu o zi inainte am dat o raita ca sa studiem cam cum ajungem acolo de la hotel si in cat timp si, deja erau puse indicatoare cu privire la imbarcare. Un domn foarte amabil, ne-a dat toate informatiile pe care am crezut de cuviinta sa le cerem suplimentar. Era foarte usor. Faceam 30 min / pe jos pana in terminal.

A doua zi, dupa ce am dat o raita prin Amsterdam pana pe la 14.00, am mancat si ne-am intors la hotel. Cu bagajele dupa noi, cu copii cu tot, ne-am indreptat catre terminal. Dar cata lume o facea!!! La fata locului, un indicator ne-a indrumat catre zona unde se depuneau bagajele. Ni s-a cerut cartea de imbarcare pentru fi identificati ca fiind pasageri ai celei croaziere, dupa care am lipit etichetele atasata cartii de imbarcare pe manerele bagajelor. Am lasat bagajele in grija personalului si am fost indrumati catre zona interioara a terminalului, unde se facea imbarcarea propriu zisa. Foarte bine organizat totul.

Daca in urma cu o zi acolo era un hol imens, acum acel spatiu era ocupat cu tot felul de standuri de prezentare a navei si a croazierei: pe langa personalul foarte amabil care incerca sa raspunda la toate intrebarile, pliante cu excursiile care se organizau de la bord, carnete cu cate 10 tichete pentru bauturi, alcoolice sau nu, cu prêt redus fata de achizitionarea la bucata, suveniruri si sucuri, aperitive si prajituri la disretie, asa incat asteptarea sa nu fie plicticoasa. La intrarea in hol, am mers sa primim un numar de oride la imbarcare. Imbarcarea se facea in ordinea acelor numere, in asa fel incat se evita imbulzeala. Cand ne-a venit randul, am trecut in incaperea alaturata, unde se facea efectiv imbarcarea. La intrare, fotografi de pe vas ne faceau pozele de bun venit. Evident ca facea toata lumea, dar este o pacaleala si cu aceste poze! In primul rand vreau sa subliniez ca nu este obligatoriu sa le cumperi. Daca doresti, da, daca nu, nu. Toate pozele se expun incepand cu seara zilei respective la Photo Gallery, ce se afla pe Otello Deck (puntea 6). Fiecare isi alege pozele pe care doreste sa le cumpere. Trebuie sa va avertizez ca sunt foarte scumpe. Desi de foarte buna calitate, sunt foarte scumpe. Adica ceva de genul 18 euro / fotografia. Evident ca daca luai mai multe se facea o reducere. Cu cat mai multe, cu atat mai mare reducerea. Asadar este mai rentabil sa astepti sfarsitul croazierei, cand reducerea este chiar mai mare de 50%, dar tot te duce la peste 100 euro. Se poate opta ‘sa fii urmarit’ pe parcursul croazierei si sa ti se realizeze un album personalizat. O sa-mi ziceti: ce-mi trebuie fotografiile lor, caci si eu am aparat de fotografiat si pot face poze la greu. Asa este. Dar cand te vezi in fotografiile acelea, atat de bine, atat de bune, nu poti rezista si macar cateva, tot vei cumpara.

Pont: in ambele croaziere in care am fost, fotografii erau romani din Brasov, niste tineri foarte draguti. Sa revenim. Dupa ce am fost fotografiati, am stat frumos la o coada de cateva zeci de persoane, dar uimitor, nu mai mult de 15 minute, deoarece erau 6 sau 7 ghisee unde se rezolvau problemele legate de acte. Acolo am fost fotografiati, ni s-au verificat pasaportele, cartea de imbarcare si ne-au fost tiparite cardurile de acces pe vas. Cardul de acces pe vas este indispensabil pentru a putea urca sau cobora pe si de pe vas. Fara el nu se poate!!! Acest card se foloseste atat ca act de identificare cat si modalitate de achitare a cheltuielilor facute pe vas, unde, in afara de cazinou, nu se poate plati cu cash. Cardul contine tiparite pe el urmatoarele informatii: numele vasului, perioada croazierei, numele pasagerului, numarul barcii de salvare la care este repartizat pasagerul, numarul cabinei, numele restaurantului unde urma sa fie servita masa, numarul mesei repartizate si tura de masa in care eram repartizati (deoarece se lua masa in doua schimburi).

Toate formalitatile pentru 7 persoane, la doua ghisee, au durat 10 minute, dupa care am urcat efectiv pe vas. Accesul pe vas se realizeaza exact ca la aeroport: toate bagajele de mana sunt scanate si toate obiectele interzise sunt retinute. Pasagerii trec prin poarta cu senzori care detecteaza metalele si, in caz de ceva, sunt verificati mai atent. Acest process se repeta de cate ori vasul opreste intr-un port si pasagerii coboara sau se urca.

Sa va spun despre vas! Sa va spun ca este imens? Inchipuiti-va o cladire de birouri cu 13 etaje. Zic o cladire de birouri, deoarece multe dintre punti aveau inaltimea superioara unui apartament de bloc, fiind spatii foarte largi si ample.

Deci… o cladire cu 13 etaje, lunga de peste 250 de metri. Imens, da!? La intrare ni s-au verificat cardurile, am fost verificati si pe monitoare daca suntem cei din pozele realizate la imbarcare, apoi am fost luati in primire de un majordom care ne-a condus pana la cabina care ne fusese repartizata. Bagajele ne asteptau deja la usa.

Si a inceput aventura noastra pe Marea Baltica!!!

In camera, doua paturi pe ambele parti ale cabinei, la perete, pe mijloc fiind liber. Deasupra acestor paturi se puteau ridica alte doua paturi, asa incat cabina putea fi ocupata de 4 persoane. Camera foarte bine organizata, avea de toate: dulap de haine, televizor, noptiere, fotolii. Baia micuta, dar suficienta pentru confortul pasagerilor si dotata cu tot ceea ce trebuia. Un afis lipit la vedere ruga pasagerii ca, in cazul in care doreau ca prosoapele sa le fie schimbate, sa le lase pe chiuveta. In cazul in care nu doreau sa le fie schimbate, sa le depuna pe rafturile special destinate. Si exista si explicatia pentru aceasta rugaminte: apa pe vas este cantitativ limitata si nu trebuie risipita.

O sa ma intrebati de ce am ales o cabina fara geam. Din experienta croazierei trecute cand alesesem tot o cabina fara geam (dar ni s-a repartizat una cu geam), am ajuns la concluzia ca nu merita sa platesc in plus acel geam. Caci oricum in cabina nu aveam sa stam decat noaptea. Iar in zilele cand am navigat fara sa debarcam in niciun port, toata ziua o petreceam la piscine si la plaja. In niciuna din zile, dar chiar in niciuna, nu am stat in cabina in timpul zilei. Asadar, din punctul meu de vedere, nu se justifica cheltuiala. Diferenta de prêt era de 100 euro de persoana.

Dupa imbarcare am mers la biroul financiar, aflat langa receptie pe Aida Deck – puntea 5. Trebuia sa facem un depozit de minim 250 euro de pasager, din care puteam face cheltuieli pe vas, la toate unitatile existente, cu exceptia cazinoului.

Cu o seara inainte de debarcare primeam in cabina un extras de cont detaliat cu cheltuielile facute pe parcursul croazierei si in cazul in care la debarcare ramaneau bani in cont, acestia erau restituiti. In cazul in care extrasul era pe minus, urma sa depunem suma necesara pentru acoperirea cheltuielilor.

In cazul in care, pe parcursul calatoriei se ajungea sa se depaseasca suma existenta pe card, cu o anume cheltuiala, la momentul inregistrarii cheltuielii vanzatorul respectiv te anunta ca nu ai bani suficienti in cont. In cazul in care erai de acord sa depui ulterior la biroul financiar suma, puteai beneficia de produsul sau serviciul solicitat. Urma ca a doua zi, sau chiar in acea zi daca mai era program la biroul financuiar, sa depui banii si eventual si alte sume in plus.

Deci, nu te lasa nimeni cu gandul la un produs pe care il dorisei … puteai sa-l achizitionezi pe datorie, cum ar veni. Fara dobanda. Oricum, fara sa platesti nu puteai sa parasesti nava, asa ca…

Pe vas, tot ceea ce reprezenta divertisment era asigurat gratuit. Practic, orice pasager putea participa la orice activitate artistica de la bordul vasului. Cu o seara inainte, primeam in cabina un pliant in care era prezentat programul zilei urmatoare si tinuta care se impunea la anumite evenimente. Evident, spre exemplu, am vazut la seara de gala si persoane care nu erau imbracate potrivit pentru acel eveniment. Nu le-a refuzat nimeni, insa. Era vorba ca nu te simteai in apele tale, diferit fiind fata de ceilalti. In prima croaziera nu am avut la noi haine de mare gala, asa ca nu am participat la mai multe evenimente. Am fi putut, dar m-as fi simtit prost si nu avea rost. Acum, cand stiam despre ce era vorba exact, am avut la noi tot ceea ce ne-a trebuit. Inclusiv frac pentru fiul meu cel mic, care a facut furori printre pasageri in costumul lui elegant! Am avut la brat un adevarat barbatel si sincera sa fiu, eram tare mandra!! Ce-mi pare foarte rau, este ca nu am avut costume populare. La seara de gala, au fost multe persoane care si-au onorat tara purtand costume traditionale apartinand tarilor din care proveneau. M-as fi simtit foarte mandra sa am un costum popular la indemana.

Dar, in a treia croaziera pe care deja o planuiesc, voi avea cu siguranta unul!

Serviciile contra cost de la bordul vasului erau: coafor, masaj, cosmetica, foto, internet la terminalele vasului, cazinoul, toate bauturile alcoolice si toate bauturile nonacloolice achizitionate de la bar. Si tot ceea ce alegeai sa cumperi de pe vas. In rest, totul era inclus in pretul excursiei: hotel, 3 mese principale, 2 gustari, serviciul de supraveghere (inclusiv masa si taoleta) a copiilor pentru perioada cat parintii erau ocupati, apa si sucuri dimineata si la pranz la restaurantul cu autoservire, toate spectacolele de la bordul vasului, discoteca.

Plateam bauturile de orice fel in restaurantul a la carte. Serviciile la bordul vasului sunt impecabile. Oamenii care fac acest lucru posibil, oamenii aceia chiar muncesc! Este ingrozitor de greu ce fac ei, sunt tot timpul in priza, tot timpul in alergare, tot timpul ca noi, pasagerii sa fim multumiti. Si, evident, nemultumiti sunt cu carul. Unora orice le-ai face… nu le poti intra in voie! Imi amintesc din prima noastra croaziera o intamplare: in stanga cabinei noastre, doua doamne peste 60 de ani. Pareau doua doamne distinse, dupa felul in care aratau. Numai ca zicala ‘haina face pe om ‘ nu s-a aplicat aici. Orice ar fi facut saraca menajera, oricat de mult se invarteau in jurul lor chelnerul si picolii, degeaba. Si credeti-ma, nici eu nu sunt o persoana usor de multumit, vad toate defectele… dar recunosc valoarea si efortul!! Asadar, nimic nu era bine. Nimic nu le multumea. Chiar am si zis cu fi-miu intr-o zi: ‘ce babe ciufute’, caci pana si pe noi ne-au scos din sarite intr-o dimineata cand au zapacit-o pe sarmana menajera. Am avut nesansa sa stam si la o masa apropiata lor si am observat cat de terorizat era unul dintre picolii pe care pusese ochii ‘doamna’ cea mai scunda. Nu va spun in ce hal ii tratau pe oamenii care munceau. Care chiar munceau! ca si cum erau niste servitori. Ei bine, din punctul meu de vedere, oamenii aceia erau niste profesionisti, fiecare in meseria lui. Eu nu as fi in stare sa fac ceea ce fac ei. Si pentru asta ii respect! Chiar ma gandeam, ce natie de om poate sa fie in halul acela de rautate?! caci aici de rautate era vorba. Si de prostie. Muuuulta, muuulta prostie! Dar asta pana intr-o dimineata, cand am iesit din cabina in acelasi moment cu cele doua ‘doamne’. Si le-am auzit vorbind: romaneste! Si atunci totul s-a luminat: alt neam de carcotasi decat neamul nostru, chiar nu stiam. Atunci, chiar mi-a fost rusine ca sunt romanca! ATUNCI DA!

Am petrecut la bordul MSC Opera clipe minunate. Am vazut spectacole de varietati si de circ. Ne-au incantat. Am dansat serios nopti intregi in discoteca, unde erau pe acelasi ring de dans, de la copii de 6 ani, pana la oameni trecuti de 70 de ani. Si credeti ca vreunul statea? nici gand! fiecare se indemna, unul pe altul, ajunsesem sa ne cunoastem deja! Petrecand toti impreuna, in aceleasi locuri, avand evident aceleasi optiuni, ca sa zic asa, ne-am imprietenit. Nu neaparat la modul ca stateam impreuna peste tot. cu o parte ne simteam bine la piscina, cu altii la discoteca, cu altii la spectacole… oricum, eram ca si cum ne cunostea de cand lumea. Bineinteles ca la asta contribuia si personalul de pe vas care stia sa faca de asa maniera incat sa adune la un loc oameni de acelasi fel.

Sa va povestesc despre mancare? Cred ca da.

In cursul zilei preferam restaurantul cu autoservire deoarece era langa piscina, si avea program mai lung decat cel a la carte, unde trebuia sa ne incadram in program, deoarece se manca in doua serii. Noi eram seria a doua si asta era mai bine, pentru ca ne puteam intinde la masa cat voiam. La restaurantul cu autoservire se serveau aceleasi feluri de mancare ca si la restaurantul a la carte, doar ca te serveai singur, vazand inainte sa comanzi. Caci… si aici era o problema: la restaurantul a la carte, nu toate denumirile mancarurilor iti indicau continutul. Asa ca acolo comandai si apoi vedeai. Oricum, pe noi chelnerul ne-a ajutat de fiecare data cand am avut nelamuriri. Prezentarea in farfurie era exceptionala. Calitatea fara repros. Orice am ales, pe ghicite sau nu, mi-a placut. Deserturile cel putin…. Fara comentarii!! A fost si o chestie haioasa legata de desert. Noi preferam sa mancam la restaurantul a la carte doar seara, cand oricum nu aveam alta optiune, deoarece restaurantul cu autoservire nu functiona decat dimineata si la pranz. Seara deci, pe meniu erau 7 feluri de mnacare, fiecare in 4 sau 5 variante. Niciodata nu am putut sa comand 7 feluri. Trebuie sa ai antrenament pentru asta. Dar, in ce priveste desertul… In mod normal puteai sa comanzi oricare din felurile expuse in meniu sau… pe toate.

Bineinteles ca nimeni nu putea face asta. Sau …?! mai stiu eu? Am vazut ca lumea manca, nu se codea…In prima seara am ales un singur desert din 4, in

seara urmatoare, n-am putut sa ma hotarasc intre o prajitura si o inghetata, iar chelnerul m-a intrebat de ce nu le comand pe amandoua? Un beculet mi s-a aprins si nu numai mie, asa ca am ajuns, noi, cei de la masa noastra sa mancam toate deserturile posibile. Cu alta mancare nu ne omoram. Un fel acolo. Poate doua. Dar desertul!!?? mmmmm…. Nu ne puteam abtine! Si chelnerul nostru, mai punea si gaz pe foc. Asa ca omul a inteles despre ce e vorba si ne aducea singur toate deserturile! Exceptionali chelnerii de pe acest vas. Unul dintre sefii de sala era roman. Efectiv ne ghiceau gandurile.

Sa va dau un exemplu: in prima seara am cerut pentru fi-miu un fresh de portocale, care sa nu fie nici rece, nici cu gheata. Bineinteles ca s-a rezolvat, fresh-ul in cauza a fost comandat la bar imediat si in cateva minute l-am avut. Daca l-am fi dorit rece, ne-ar fi fost servit si mai repede. A doua seara, cand am cerut acelasi fresh, a durat 3 secunde!! am intrebat cum a fost posibil si mi-au raspuns ca se asteptau sa cer tot fara gheata si la temperature camerei, asa ca… Si acelasi a fost tratamentul in toate serile urmatoare!

Ne-am imprietenit cu chelnerul si picolo-ul. Doi baieti exceptionali. Ca sa ne faca se ne simtim bine, i-au invatat pe copii sa faca diverse figurine origami. Le faceau din servetelele de la masa. Le-am cerut adresele de e-mail pentru a le trimite pozele pe care le facusem impreuna. Ne-au spus ca nu au calculator. Erau foarte saraci. Si isi intretineau familiile foarte numeroase de acasa, desi aveau doar 20 de ani. Deasemenea exista meniu special pentru diabetici, pentru vegetarieni. Nimeni nu era uitat. Toti erau tratati cu la fel de mult respect.

La ocazii speciale, muzicienii de pe vas puteau fi contactati pentru prestatii suplimentare. Deasemenea, putea fi solicitat un meniu aparte, un tort special, o anumita bautura, in cazul in care era vorba de un eveniment deosebit sau… pur si simplu pentru ca doreai. De data aceasta, contra cost. Dar exista si aceasta posibilitate. Totodata, puteai sa comanzi micul dejun in camera, cu conditia sa o faci de seara. In ultima seara am avut parte de un spectacol deosebit oferit de chelneri si bucatari. Ne-au fost prezentati toti chelnerii si toti bucatarii care ne facusera sa ne simtim bine. Am avut parte de un adevarat regal gastronomic, prezentat foarte spectaculos pe muzica ‘Marsului triumfal’ si pe intuneric, doar la lumina lumanarilor. Absolut fabulos!!! Si de parca ar fi stiut preferinta nostra pentru deserturi, fiecarei mese i-a revenit cate un tort! Adica am avut un tort intreg, noi 7. Tort de inghetata, ornat cu bezea, ceva atat de buuuun…. Am zis ca nu il mancam pe tot! Dar m-am inselat!

Dar sa va spun despre pasageri.

De toate felurile! de data aceasta multi nemti. Si… sa nu credeti ca sunt altfel decat noi! Intr-o zi, la restaurantul cu autoservire, am vazut un domn foarte bine, la 70 de ani, cum indesa in buzunarele pantalonilor pliculete de ness, ceai si zahar. Am ramas cu gura cascata! A doua zi l-am vazut iar si m-am uitat special: indesa la fel, in buzunare. Asadar, au si ei prost crescutii lor, nu numai noi. Suntem la fel, doar ca ei nu recunosc! si …e mai usor sa vezi paiul din ochiul celuilalt decat parul din ochiul tau, nu?!

La urcarea pe vas, se fac exercitii de evacuare. Pasagerii sunt pregatiti pentru situatii de urgenta. Aceste exercitii sunt prezentate si pe unul dintre programele care se prind la televizorul din cabina. Pe acelasi program este prezentat vasul si porturile in care se debarca. Programul este preinregistrat si este repetitiv.

Pe tot parcursul croazierei magazinele te indeamna sa cumperi cel putin un lucru cat de mic. Incepand cu ziua 4 – 5 apar promotii. Cu cat timpul se scurge si se apropie debarcarea, promotiile sunt din ce in ce mai atractive. Este adevarat ca poti sta sa astepti o promotie mai avantajoasa riscand sa pierzi produsul pe care ti-l doresti, dar poti si sa castigi si sa te alegi cu ceva de foarte buna calitate, la un prêt excelent! Mi-am dorit un set de bijuterii, foarte frumos.

Era foarte scump pentru mine. Dar l-am admirat cateva zile la rand. Vanzatoarea a remarcat acest lucru si m-a luat cu binisorul, tehnica deh… sa ma convinga sa il cumpar. Piesele putea fi cumparate separate. Dar erau superbe impreuna. In acest caz vanzatoarea putea sa-mi faca o reducere de 15%. Si asa era prea mult pentru mine. Vazand domnisoara ca eu chiar sunt impresionata de acele bijuterii, m-a dus la sefa ei. Aceasta mi-a oferit o reducere de 20%. Era totusi prea mult pentru mine! Dupa care m-a auzit vorbind cu prietena mea in limba romana. Si ea era romanca. Mi-a oferit reducerea maxima, 32%. Este reducerea pe care numai ea, ca sef de raion o putea oferi. Nici asa nu m-a convins. A doua zi am trecut iar prin zona. A iesit din raion si mi-a oferit pe langa reducerea de 32%, la alegere un parfum. Nici asa nu eram hotarata. Urma sa mai stam in Amsterdam 6 zile. Eram cu fi-miu… nu-mi venea sa ma risc sa cheltuiesc suma in cauza. Dar nu mai aveam somn! asa ca prietena mea a zis: ‘ia-le dom’le, daca o fi ceva ne descurcam noi! ’. A fost scanteia care mi-a trebuit. M-am dus glont catre magazinul de parfumuri, unde stiam ca o gasesc pe domnisoara care coordona raioanele de parfumerie si bijuterii. M-a vazut si mi-a iesit in cale: avea o ultima oferta pentru mine. Nu apucasem sa deschid gura…Imi facea reducerea de 32% si imi dadea, la alegere si doua parfumuri! Va dati seama ca nici nu speram! Asa ca m-am ales cu setul dorit redus cu 32% fata de pretul initial si cu doua parfumuri, fiecare costand peste 70 euro. Trebuie sa precizez ca pe vas, produsele sunt fara taxe, fiind in regim de duty free. Orice bautura (ambalata, nu pentru consum imediat) dupa cumparare nu este inmanata cumparatorului. Pentru ca pe vas nu este permis consumul baututilor alcoolice sau de alta natura cu exceptia celor de la bar. Normal! Cum ar fi sa venim cu tuica de acasa…? In seara dinaintea debarcarii, toate aceste produse sunt aduse in cabinele pasagerilor. Nu exista incurcaturi! Deasemenea toate produsele confiscate la urcare pe vas, gen briceag sau altceva asemanator, cu care accesul este interzis, sunt inmanate pasagerilor la debarcarea finala. Fara incurcaturi.

Din pacate, nu stiu sa va spun nimic despre fumat, nefiind fumatoare. In interior cu certitudine este interzis. In prima croaziera bacsisul nu a fost obligatoriu. De aceasta data, bacsisul a fost oprit automat, din prima depunere facuta pe card, fara posibilitatea de a fi anulat. Aceasta situatie m-a blocat un pic, pentru ca nu ma asteptam. Bacsisul a fost obligatoriu, in suma fixa de 6 euro / adult si 3 euro / copil pentru fiecare noapte. Bacsisul este impartit intre toti membrii echipajului, atat cei cu care am avut contact direct (de ex chelnerul, menajera), cat si cei pe care nu i-am intalnit (de ex bucatarul). Oricum eu eram decisa sa platesc bacsisul. Pana la urma a fost vorba de 99 euro, care reprezentau aproximativ 13% din pretul croazierei. Caci, daca stau sa ma gandesc, niciodata nu ma ridic de la masa fara sa las un bacsis de cel putin 10%. Bineinteles daca am fost tratata frumos. Nu ca nu mi s-ar fi intamplat vreodata sa platesc fix cat era nota de palta. Da’ de cate ori!! Nu era cazul acum. Bineinteles, cine dorea, putea sa aleaga sa ofere un bacsis mai mare.

La debarcare, acelasi mecanism fara cusur. Totul se petrecea parca, de la sine. Cu o seara inainte, primisem extrasul de cont cu suma pe care urma sa o primesc inapoi, deoarece nu cheltuisem toti banii depusi pe card si ni se distribuisera etichete de culori diferite, pe care urma sa le atasam bagajelor noastre. Dimineata rezolvasem problemele financiare la biroul financiar. Noi am primit etichete albe. Debarcarea se facea pe culori. Eram anuntati la difuzor ce culoare urmeaza sa debarce. Rosu, galben, verde, albastru, alb, etc…

Dura cam 15 minute de la o culoare la alta. Cand am auzit ‘alb’, am stiut ca s-a terminat! Am coborat cu regret de pe vas, am fost pentru ultima oara verificati la iesire si apoi ne-am indreptat, urmand indicatoarele, catre zona unde se aflau toate bagajele cu eticheta alba. Erau asezate in ordinea crescatoare a numarului cabinei, asa ca le-am gasit imediat.

Si asta a fost tot. Simplu, usor si frumos!!

---

VIZUALIZĂRI: 7893 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI