Croaziera transatlantica partea II

TIPĂREȘTE

Așa cum ziceam și in prima parte, crossingul a fost unul relaxant, cu timp pentru explorat vaporul și de făcut noi prieteni. Deja la 2 zile după plecarea din Madeira, era foarte cald, puteai face plaja și baie in piscina fără probleme, vremea era excelenta deși era începutul lui Decembrie. In timpul crossing-ului am primit chiar și o diploma care atesta traversarea Atlanticului la bordul Costa Magica.

In Caraibe primul port in intinerariul nostru a fost Saint Maarten, și din punctul meu de vedere, de departe cea mai distractivă și frumoasa insula dintre insulele mici din Caraibe. Noi pentru ca am prelungit croaziera inițială, urma sa oprim de 2 ori in acest port, deci puteam sa facem lucruri diferite la fiecare oprire.

Înainte sa ajungem și sa acostam pe insula, sus pe puntea principala, era o super petrecere cu muzica latino și o atmosfera superba. Cam tot vaporul era pe punte, dansam și ne bucuram de peisaj.

Ajunși pe insula, am debarcat direct fără tander, intr-un port mare, impresionat și plin de vase de croaziera. Lângă port erau mai multe magazine “duty free” cu bijuterii, dar... erau mai scumpe și mai putine modele decât in Florenta spre exemplu. Cu toate astea turiști mulți, destul de bogați, deci nu duceau lipsa de clienti. Erau și câteva magazine de alcool și alte bunuri găsite de obicei in magazinele “fără taxa”.

Cum excursiile la bordul navei erau destul de scumpe (90-200€ cuplu) am decis sa ne plimbam puțin prin port și sa mergem la plaja, aveam destul timp de excursii la următoarea vizita pe insula.

Philipsburg avea o plaja foarte drăguța la o scurta plimbare de 5 min cu vaporașul, prețul era unul mai mult simbolic 1 sau 2 dolari de persoana, dolarul era la putere peste tot deși insula este împărțită între partea olandeza și partea franceza, nu aveai deloc senzația ca ești in vre-una din aceste tari. Se simțea puternic admosfera de insula caraibiană, urmașii foștilor sclavi, făceau simțită influența creolă, dar și SUA, cea mai mare putere economică din apropiere, se făcea simțită prin turiștii predominat americani, magazinele cu produse americane, dar și preturile care erau pretutindeni in dolari.

Pe plaja erau multe terase, cu diferite formații care cântau live, oferte cu bere la bucata sau la “bucket” iar preturile erau mici, 1,5$ o bere la sticla cu tot cu acces la wi-fi, sau 5 dolari 5 sticle de bere “la găleata” înghețata ieftină, dar și diferite sandvișuri tipic americane.

După plaja și o bere rece, ne-am plimbat prin oraș, am cumpărat câteva suveniruri și ne-am întors la vaporașul care mergea spre port. Deși foarte animata când am ajuns pe insula, acum era aprox 6-7 seara și insula părea destul de pustie, probabil e animata pentru pasagerii de pe vasele de croaziera și turiști care rămân pe insula nu sunt foarte mulți, cel puțin nu in Philisburg.

Ne-am întors la vapor la timp sa facem o baie și sa mergem la cina, unde am schimbat impresii despre aceasta zi cu Liviu, Claudia și Cristi.

Când am ajuns in Tortola, aveam in plan sa mergem sa vedem minunățiile de peșteri care fac faimoase Insulele Virgine Britanice, aceste formațiuni se afla pe o alta insula numita Gorda, dar care este aproape de Tortola, din păcate oceanul a fost agitat in acea zi și excursiile către aceasta insula s-au anulat, așa ca am ales sa facem la fel ca in St Maarten, sa ne plimbam prin oraș și sa facem plaja.

Orașul, uitându-ma in urma, mi se pare cel mai frumos din toate insulele mici care le-am vizitat cu vasul, clădiri mici din lemn, cochete, viu colorate, îngrijite, oameni îmbrăcați frumos și foarte calzi, oraș foarte asemanator cu Nassau (Bahamas), ne-am plimbat prin oraș, aici străduțele erau ca sus pe un deal, multe magazine erau închise la prânz așa ca ne-am îndreptat spre plaja.

Printre clădirile îngrijite și colorate, la 15-20 min mers încet, am ajuns la o plaja superba, pe partea cu Marea Caraibilor, care nu era deloc agitata, valuri aproape inexistente și un bar drăguț, de unde puteai cumpara un cocktail rece pregătit in fata ta (3-5$) sau orice îți potolește setea, după preferințe.

După plaja și relaxare, ne-am îndreptat spre port, aici ne-am întâlnit cu alți pasageri de pe vas, care au luat excursii și au fost pe cealaltă parte a insulei, au zis ca a fost groaznic, drumul a fost plin de serpentine și nu au vz nimic decât copaci, și la “plaja faimoasa” unde i-a dus era apa foarte agitata, valuri mari și nu au putut face baie. Ei au fost la ocean și noi la mare, nu credeam sa fie așa mari diferențele, dar evident sunt, și am fost foarte multumiți de alegerea făcută.

Aici am avut mai multe ore, deoarece vasul a acostat mai mult timp, de pe vapor, insula pare prea puțin interesantă, dar când debarci este plin de magazine, terase, tonete, etc.

Trecem prin forfota din port și ne îndreptam spre o parcare laterala, acesta este de obicei locul unde stau taximetriștii ca sa “racoleze” turiști. După negocieri, am găsit un taxi care l-am împărțit cu un alt cuplu de italieni de pe vas. Destinația era un resort cu acces la plaja, nu știam ce așteptări anume sa avem, am plătit aprox 20$ de cuplu pentru drum și accesul in resort, o parte din bani la dus și celălata parte când venea după noi.

Am ajuns in aprox 15-20 min cu mașina, drumul era prin interiorul insulei, deci nu am vz nimic interesant, ajunși la resort nu prea am fost impresionați de acesta, era într-adevăr mare, dar era pustiu, piscina secata și nici un turist cazat, partea buna era ca aveam acces la o plaja superba și eram doar noi și cei 2 italieni pe plaja.

După aprox 1-2 ore de relaxare, vedem cum se apropie o ambarcațiune, asemănătoare cu un iaht, și acostează la mal. Italienii (destul de zăpăciți) văd cum se duc spre iaht și se saluta cu alți italieni gălăgiosi, am aflat după, ca aceasta era o excursie de 90€/cuplu de pe vas, care te aducea la aceasta plaja, diferența fata de noi, era ca ei aveau alcool gratis la bord și mergeau cu iahtul nu cu taxiul precum noi.

Foarte drăguța ambarcațiunea de alfel, dar diferența de aproape 75€/cuplu sincer nu mi se pare ca se justifica, la urma urmei eram pe acelas plaja, doar ca ei aveau băuturile incluse și noi dacă voiam ceva cumpărăm de la barul hotelului (prețuri mici cam peste tot pe insule), deci iarăși făcusem o alegere mai economică decât excursiile de pe vapor, bine ca am avut o ora înainte sa vina și încă o ora de stat după ce au plecat gastele, ca sincer era mai bine fara ei pe plaja ????

După ce am revenit pe vapor, la cina, ne-am luat la revedere de la Claudia, cea mai misterioasa persoana pe care am întâlnit-o in toate vacantele noastre, ea urma sa debarce in Martinique și de aici sa plece pentru o perioada nederminată in Cuba, insula ei preferata din Caraibe.

Aceasta era o insula de la care aveam mari așteptări, in mare parte am fost dezamagita. Portul era destul de pustiu, erau câțiva vânzători ambulanți și cam atât. Ne-am interesat cum sa ajungem la plaja, iar cei din port ne-au îndrumat sa cumpăram bilet la o barca micuța, și sa mergem in alta parte a insulei unde sunt hoteluri și plaje frumoase.

Le-am ascultat sfatul, biletul era destul de ieftin 5-6$/2 pers și chiar am ajuns pe o plaja drăguța, de aici am vrut sa luam o excursie pe insula, dar oferta pleca de la 60$/pers ceea ce mi s-a părut exagerat și oricum păreau banale, plimbări cu barca sa vedem delfini, snorkel, etc., așa ca am plecat spre plaja.

Aici surpriza jumătate din vapor era la plaja ???? inclusiv Liviu, și italieni din ziua precendentă, plaja frumoasa, temperatura ideală și apa albastra, o zi perfecta in paradis ????

Seara pe vas, am avut o ultima seara de gala, au fost prezentați toți cei care lucrau la restaurante, inclusiv Cristi pentru care am făcut galerie ???? a fost o seara frumoasa, in care ne-am distrat, am fost incantati și fascinați de toaletele doamnelor și bijuteriile lor cu multe diamante sclipitoare. Nici nu aveam habar cât îmi vor lipsi acești oameni rafinați și eleganți!

Insula din Caraibe care m-a dejamagit cel mai mult, am urmat acelas traseu, excursii scumpe dacă luai de pe vapor, oricum mai aveam 5 săptămâni de stat in Caraibe și îmi doream mult excursii in Cancun, deci voiam sa nu cheltuim prea mult și voiam oricum relaxare la plaja.

Am coborât in port, unde era plin de pescari, era un fel de piața de peste, ne-am plimbat prin oraș, sincer arata foarte rău, clădiri dărăpănate, magazine cu multe lucruri ieftine chinezești, cu greu am reușit sa cumpăr ceva din magazine, căutam măcar un suvenir sau ceva accesoriu pentru plaja, dar era misiune aproape imposibila.

După ce ne-am plimbat prin piața și magazine, am plecat in căutarea celei mai apropiate plaje.

Dar cu cât ne inedepartam mai mult de port, cu atât mai rău arata, clădirile arătau groaznic, pe străzi erau cred eu prostituate, tipi dubioși care se uitau ciudat la noi și nici o plaja la orizont, la insistentele soțului meu, care devenise puțin panicat, ne-am întors spre port, dar pana sa ajungem la magazine, era o parcare foarte mare, unde iar erau italienii de pe vapor ???? ne-am mai relaxat puțin și am mers sa ii salutam și sa vedem ce excursie au găsit, eram in total un grup de 15 pers care doream sa mergem la o plaja superba așa cum vedem pe net sau in cărțile poștale.

Una din fetele din grupul nostru, vorbea bine franceza, norocul nostru pentru ca altfel nu te prea poți înțelege cu nimeni prin port, toți vb o franceza cu un accent creol, și foarte greu poți înțelege ceva din ce îți zic. Ea s-a tocmit cu șoferului unei mașini cu multe locuri, gen maxi taxi, dar modern și foarte curat sa ne ducă la cea mai frumoasa plaja apropiată și sa vina după noi când trebuia sa ne întoarcem la vapor. După negocieri intense am scos transportul la 5 € pers dus-întors, un preț excelent după părerea noastră.

Am mers apoi cu mașina cam 30-40 min, când am coborât, plaja era într-adevăr superba, apa albastra ca in pozele cu destinații exotice și noi foarte incantați de ce vedeam. Aici cum era de așteptat, erau cam toți europenii care au mai rămas pe vapor ???? o parte din cei care au luat excursii de pe vapor dar și cei care au plecat pe cont propriu. Tot aici am mâncat cel mai bun churros din viața mea, era făcut pe loc in fata noastră cu mult cocos, divin. Dar, deși plaja era ca in vederi, insula (din ce am putut noi vedea) era foarte săracă, mult sub vecina ei Martinique și foarte departe ca nivel de trai și infrastructura de tara mama Franta.

Aceasta din păcate a fost prima seara in care am cinat singuri, desi când ne-am imbarcat in Savona nu îmi doream sa stea și altcineva cu noi, acum îmi era dor de cinele cu Liviu si Claudia, plus ca s-au îmbarcat muuullltiiii locuitori din Guadelupe, pentru ca, din păcate nu ii pot numi francezi, nu sunt rasista, nu disconsider oamenii in funcție de culoarea pielii sau mediul din care provin, dar sincer, cei care s-au îmbarcat pe vapor erau sub orice critica, la restaurantul a la carte nu erau in stare sa se așeze măcar la masa prestabilita, era un haos total, toți erau nemulțumiți, erau familii cu muuullltiii membrii, dădeau mâncarea pe jos, mâncau cu mâinile, vorbeau cu mâncare in gura, se purtau urat și cu multă lipsa de respect fata de angajații vasului, ce mai, parca am fi ajuns la o ferma unde mâncam împreuna cu porcii din troaca.

Și fără exagerare, toți dar absolut toți erau la fel, îmbrăcați colorat și cu haine cu 3-4 măsuri mai mari, neîngrijiți, nespălati, cu sacose de rafie in loc de geamantane, când s-au îmbarcat am zis “ Slava Domnului ca mai avem doar 3 zile! ”

Dar in aceste 3 seri și aproape 3 zile, tot vaporul s-a transformat, haos general și mizerie peste tot, oricât de mult încercau angajații sa facă ordine și curat după acești oameni era practic imposibil, luau mâncarea in piscina, când li se spunea frumos ca este interzis, ignorau atentionarile, umpleau farfuriile cu multă multă mâncare din care un sfert doar mâncau, restul o dădeau pe masa sau pe jos, la baruri și lounge-uri nu mai era nimeni care sa danseze, aceste ființe stăteau in mare parte la restaurant și la piscina unde făceau dezastru. Pe buna dreptate membrii echipajului i-au denumit “curci” dar sincer jignești curcile când le compari cu aceste ființe. Acum nu zic ca nu or fi excepții, dar eu una nu am întâlnit, nici in port, nici din cei care s-au îmbarcat.

Cum am spus de tipul din Haiti, ca era de nota 1000 și ca era foarte prezentabil și foarte inteligent, probabil mulți conaționali de-ai lui nu sunt, dar știu sa apreciez un om inteligent și muncitor indiferent de faptul ca este negru sau alb, dar aceste ființe care locuiesc in Guadelupe, cel puțin cele întâlnite de mine, sunt de evitat. Dar, fără sa știm, in acea zi nu s-au imbarcat doar “curci” pe vapor. A doua zi urma sa avem o surpriza.

In aceasta zi am acostat din nou, in cea mai europeană insula din Caraibe (in opinia mea) și... cum data trecuta am fost la plaja și magazinele de lângă port, acum aveam alt plan, fie sa mergem și in partea franceza, fie la plaja de lângă aeroport, celebra Maho beach, unde aproape ca poți atinge avioanele.

Am debarcat și am mers in parcarea de lângă port, unde vin mașinile care ii plimba pe turiști, aici gaseai niște panouri informative, cu traseele pe care la puteai face pe insula și cât timp durau. Lângă aceste panouri, erau o buna parte din europenii rămași pe vapor, dar și surpriza 2 romani, am negociat prețul pentru drumul pana la Maho Beach, undeva 10-15$ de cuplu, și împreuna cu noi au mers și romanii, am intrat in vorba și ne-am împrietenit.

Am petrecut niste ore frumoase la plaja, apa deși era de un frumos albastru deschis, era brusc foarte adânca, dar nu am venit pentru plaja ci evident pentru cât de aproape trec avioanele de cei care stau pe aceasta plaja. Am avut 2 aterizări spectaculoase, extrem de aproape, sincer credeam ca pot atinge avionul, dar de departe cea mai spectaculoasa a fost o decolarea unui avion KLM cu 4 motoare, înainte sa decoleze, piloții au trecut foarte aproape cu avionul de noi, ne-au salutat din carlinga și ne-au zâmbit, toată plaja încântată le-a răspuns la salut și toți au pus mâna pe telefoane sa filmeze momentul... dar când a decolat avionul, suflul de la motoare, a ridicat tot nisipul in aer și simteam pe piele ca niște înțepături, iar aerul era așa fierbinte încât îl simteam ca o flacăra puternica ce ma arde.

Toată plaja a început sa tipe si sa se țină de ce avea la indemna, după decolare totul era plin de nisp, toate prosoapele de pe plaja, inclusiv al nostru și din păcate și cocktail-ul meu rece proaspăt cumpărat avea o tona de nisip in el ???? dar... a meritat. A fost o senzație unica, puțin cam periculoasa și pe care nu o voi uita curând.

După ce ne-am întors in port, am mai făcut cumparturi la magazinele tip duty-free și ne-am urcat pe vapor.

La cina l-am rugat pe Cristi sa ii aducă pe cei 2 romani la masa noastră, și chiar dacă era foarte ocupat cu noii pasageri, care erau de speriat, Cristi ne-a îndeplinit dorința. Am petrecut din nou o seara plăcută, in compania unor oameni simpatici, care deși erau mai in vârsta decât noi, aveam multe in comun și erau ca un model pentru noi, cum ne-am fi dorit noi sa fim peste 15-20 ani. Un cuplu matur de 42 și 45 ani, cu doi copii, o afacere și îndrăgostiți de călătorii.

Următoarea zi am petrecut-o pe apa, era ultima zi pe care o petreceam in întregime pe acest vapor ce ne-a traversat Atlanticul și ne-a dus in aceste insule misterioase și îndepărtate din Caraibe. Toată ziua am petrecut-o alături de Viki și soțul sau, am povestit, le-am făcut cunoștința cu toți prietenii noștri de pe vapor, ma rog cei care mai erau încă, inclusiv Cristi, băieții de la Brașov, haitianul dar și italienii care încă mai erau pe vapor și am făcut pe cât posibil abstracție de haosul și mizeria care o făceau “curcile”.

Seara după cina, fiind ultima noapte pe vapor, am mers sa vedem fotografiile făcute pe parcursul celor 17 zile pe care le-am petrecut și sa vedem ce vom cumpara din ele. Fotograful era tot un roman, cam singurul care nu ne era simpatic din toți cei întâlniți pe vapor, când l-am mai întrebat in zilele trecute costul fotografiilor, ne-a spus ca ne poate face o oferta la 50€/3 foto, deși mi s-a părut puțin cam scump, am zis ca merita și ca, poate le vom lua mai ieftine având in vedere ca debarcasera majoritate europenilor, iar cei care erau acum pe vapor nu păreau deloc intersați se poze. Am fost foarte neplăcut suprinși când ne-a spus ca sunt 80€ acum fotografiile, deoarce in Guadelupe s-au imbarcat mulți oameni cu bani ???????????????????? mi s-a părut ridicol sa ne spună acest lucru. Nu doar ca mintea cu nerușinare, ca și cum noi eram orbi și nu vedeam creaturile de le vapor, dar știam și de la Cristi ca erau muuult mai ieftine croazierele de 7 zile între insulele din Caraibe, plus ca noii pasageri erau complet dezinteresați de fotografii și nu cred ca ar plăti mai mult de 5€ pe o poza. In fine in cele din urma am achitat prețul destul de mare, 80€/3 poze, dar ne-a părut rău ca exista și astfel de romani.

In ultima zi, deși eram entuziasmați ca am ajuns in Rep. Domnicana și ca vom începe o alta etapa ca călătoriei noastre, eram foarte triști ca ne despărțim de prietenii noștri, mai ales de Cristi care ne-a fost un ghid foarte bun pe vapor și de cuplul de romani alaturi de care, din păcate am avut doar câteva zile pe vapor. Am făcut schimb de date de contact și ne-am luat la revedere!

Deja o alta aventura ne aștepta!

---

VIZUALIZĂRI: 699 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI