A treia întâlnire cu ospitalitatea irlandeză

TIPĂREȘTE

Ultima cazare din Irlanda trebuia să acopere 2 nopți și să fie plasată astfel încât să ajungem ușor la Cliffs of Moher și la Insulele Aran. Eram foarte mândră de ceea ce am găsit: o fermă de cai cu pensiune și restaurant, cu recomandări excelente și un raport preț/calitate foarte ok. Pe urmă s-a întâmplat că s-a modificat orarul de zbor, ultima noapte era musai s-o petrecem în Dublin, așa că a trebuit să regândim planurile pe care le făcusem pentru aceste zile. Au picat Insulele Aran, era nevoie de o zi întreagă pentru ele și atunci am decis să „împing” cazarea mai la nord un pic, Galway sau ceva pe-acolo. Galway mi-ar fi plăcut, dar nu m-am lipit. Ceva pe-acolo – da.

Connemara Coast Hotel se află la 8-10 km vest de Galway, pe țărmul sudic al ținutului Connemara și aparține geografic de localitatea Furbo (de fapt, e cam „în câmp” ). Este cotat la 4*, pe booking deține onorabila notă de 8,6 din peste 3300 de evaluări, iar pe Google – 4,4/1400. Oferă mai multe tipuri de camere (standard, executive, suite și apartamente de familie), un restaurant și un bar, o zonă spa cu piscină interioară, saune și camere de terapie, sală de gym și săli de conferințe. Nu e un hotel uriaș, dar nici micuț, e potrivit atât pentru turism de relaxare sau activ, cât și pentru organizarea diferitelor tipuri de evenimente. Pe site-ul hotelului https://www.connemaracoasthotel. ie/ găsiți informații exhaustive legate de toate acestea.

Ca de obicei, am folosit celebra platformă de rezervări, pe care am antamat 2 camere, o dublă și o triplă, plus micul dejun aferent, la prețul total de 408 euro. Am avut drept de anulare gratuită până cu 3 zile înainte, de care, din fericire, n-a fost nevoie să uzitez, plata urmând a fi efectuată la destinație. 

Am ajuns în jur de 6 seara, încă pe lumină, am cazat mașina pe unul din locurile libere din uriașa parcare și am pornit să ne cazăm și pe noi. E genul de hotel cu 2 intrări, una din parcare, cealaltă de pe partea opusă, dinspre ocean. Altfel, e genul de clădire în formă de U, P+2. Nicio cameră nu are balcon (n-am prea văzut balcoane în Irlanda), doar unele camere de la parter au câte o mică terasă în dreptul lor. Știu că pentru unii contează astfel de amănunte.

Am pătruns în holul impozant (ale cărui detalii decorative aveam să le inspectăm pe îndelete mai târziu) și ne-am îndreptat spre recepție, unde ne-a preluat un angajat. Am primit un upgrade de cameră, în sensul că dubla rezervată s-a transformat în triplă, ceea ce nu m-a impresionat prea tare, însă i-am mulțumit politicos recepționerului, că așa se cade. Am apreciat mai mult faptul că au fost 2 camere alipite și n-a mai trebuit să umblăm unii după alții prin hotel. Ambele la parter.

Camerele au fost aproximativ identice (ba chiar comunicau între ele, doar că ușa se descuia doar dintr-un singur sens 😊), așa că o voi descrie pe cea în care am stat eu. Ambele dădeau spre ocean, care se zărea în depărtare, doar că vederea din camera mea era un pic „bruiată” de un fel de paravan; în fine, chiar n-a contat, la cât timp am petrecut în cameră. 

Altfel, compartimentare clasică, nimic special: hol, baie, dormitor. Culori neutre, odihnitoare (alb, bej, gri), singura pată de culoare fiind peretele gri-verde din spatele paturilor. Au fost 2 paturi, unul dublu și unul de o persoană, dotate cu saltele groase, de calitate, lenjerie din bumbac satinat alb, câte 2 perne de căciulă și pilote călduroase. Noptiere, veioze, prize și întrerupătoare erau doar de-o parte și de alta a patului mare, însă patul mic se afla atât de aproape, încât ocupantul său ar putea să se folosească liniștit de dotările vecinului. 

Vis a vis – lângă fereastră, se aflau o măsuță cu 2 scaune-fotolii, iar la oarece distanță, un corp de mobilier ce masca răcitorul, avea și vreo 2 sertare și suport de bagaje. Dulapul mare era pe hol, conținând, pe lângă obișnuitele spații de depozitare, masă și fier de călcat, plus încă 2 pilote învelite în huse de plastic. Pe biroul-răcitor am găsit cană electrică, 3 cești cu lingurițe, precum și consumabile din partea casei: plicuri cu ceai, cafea și zahăr, cutiuțe cu lapte și câte un pet cu apă. 

Baia noastră a fost cu cadă, a copiilor cu cabină de duș. În rest, identice – tron, chiuvetă, oglindă, coș de gunoi și accesorii: prosoape în 3 dimensiuni, prosop de picioare, uscător de păr, flaconașe și cutiuțe cu diverse etc. 

Wi-fi funcțional (l-a testat Tati, eu de obicei rămân pe datele mobile), cald și bine. Pe scurt, o cameră de hotel corectă și eficientă. 

Connemara Coast Hotel e genul de loc unde nu camera (banală) contează, ci restul! O să încerc să descriu, dar mai ales o să atașez multe, multe poze! 

Făcusem rezervare pentru cină încă de pe drum și mai aveam cam o oră la dispoziție. Prea puțin ca să accesăm baza spa, cum visam inițial, dar destul pentru a inspecta interioarele comune și a ne plimba un pic prin împrejurimi. De fapt, am început cu împrejurimile. 

Domeniul pe care se găsește hotelul acoperă o suprafață impresionantă, ce coboară în terase mai mult sau mai puțin amenajate până pe țărmul oceanului. Există un teren de tenis și unul de volei, un loc de joacă pentru copii și un foișor de unde poți admira peisajul/asfințitul. Și, în general, chiar ai pe unde să te plimbi! 

Am continuat cu interioarele. Am identificat Coast Club Leisure Centre și chiar am putut arunca o privire spre piscină. Am identificat și cele 2 mâncătorii – The Gallery Restaurant și Teach Furbo Bar. Există un coridor lung și luminos, ce se întinde pe toată latura din mijloc, dinspre mare, a hotelului; din el se intră în restaurant, iar în capăt se termină la zona spa. Invers, din acest coridor se poate ieși pe terasa exterioară, cu vedere la parc și la mare (neamenajată la data vizitei noastre, din motiv de anotimp). Ca să vă amețesc și mai tare 😊, vă spun că restaurantul are acces și din partea opusă, din alt coridor, că în apropiere se găsesc toaletele, iar „peste drum” barul. În fine.

Am continuat cu zona de lobby, extrem de spațioasă, întinsă pe 2 niveluri – parter și etaj. Mi-a plăcut foarte tare mocheta groasă ce acoperea toate suprafețele comune, ceva în tonuri amestecate de bleu-gri, amintind de cerul plin de nori sau de o mare înfuriată. Și făcând un contrast impresionant cu bejul cald al lambriurilor de lemn și cu nuanțele de gri, roz și turcoaz ale canapelelor și fotoliilor. Există mai multe zone de relaxare, preferata noastră a fost cea din fața ferestrelor de la etaj, ce oferă vederi frumoase spre ocean. Există și o mică bibliotecă, poți sta comod să citești sau să asculți muzica de relaxare ce umple întreg interiorul. Din păcate, n-am avut prea mult timp la dispoziție pentru a ne bucura de aceste facilități...

... pentru că a venit ora cinei! Pe care o așteptam cu nerăbdare, mai ales că prânzul fusese înlocuit cu câte un sandviș mâncat pe fugă în portul din Doolin. Și mai ales că citisem lucruri faine despre The Gallery, unde rezervasem (la telefon ne întrebaseră unde vrem, la restaurant sau la bar). Ca idee, meniurile sunt afișate pe coridorul comun, lângă intrările celor două mâncătorii și, precum e de așteptat, oferta barului se duce mai mult spre zona fast food, pe când restaurantul promite chestii mai elaborate. 

Fiind ultima cină a vacanței, am vrut să fie mai deosebită și chiar avea să fie, datorită servirii impecabile și preparatelor delicioase, frumos prezentate! Am primit pentru început, din partea casei, chifle calde și unt, pe urmă fiecare ce și-a dorit – pui cu piure, paste în sos, pește cu legume. Am văzut în meniu și am comandat, că eram curioasă, supa tradițională chouder – o supă consistentă cu pește și fructe de mare – mi-a plăcut foarte mult (și din care a gustat toată lumea). S-au băut bere, vin și apă. A fost o masă mai scumpă decât de obicei (dar și mai bogată), ne-a dus pe la 180 de euro. N-am regretat niciun bănuț!

Conform obiceiului, am zis că după cină ne mai luăm câte o băutură de la bar și căutăm vreun loc drăguț prin lobby, s-o „cântăm” . Am traversat coridorul, am intrat în bar și nu l-am mai părăsit, căci ne-a vrăjit atmosfera! Mult mai puțin formală decât în restaurant, normal, dar mult mai colorată și mai veselă, asezonată cu cântece tradiționale irlandeze interpretate live de o mică formație alcătuită dintr-o doamnă și un tânăr. O parte din meseni cântau împreună cu ei, era foarte fain! Am avut noroc să se elibereze chiar atunci o masă, pe care am ocupat-o și am stat până când oboseala a început să ne îngreuneze pleoapele. Asta da amintire!...

Ne-am reunit pentru micul dejun tot în The Gallery. Nu mai știu care-i intervalul în care se servește (dacă nu-l notez, îl uit, noi coborâm de obicei pe la 8:30-9). Țin minte că era destul de aglomerat, a trebuit să așteptăm un pic să ne găsească un ospătar o masă unde să încăpem toți 5. Și mai țin minte că a fost bufet suedez, nu l-am pozat din motive evidente (doar farfuria mea am pozat-o), însă oferta era diversă și de calitate. Nimic de reproșat.

Check-out se poate face până la ora 12. Totuși, după micul dejun am împachetat și-am plecat, dornici să înțelegem măcar un pic motivul pentru care Connemara este considerată una dintre cele mai frumoase și sălbatice regiuni din Irlanda!... Am rămas cu regretul de a nu fi încercat drăguța piscină a hotelului, dar... se știe, nu le poți avea pe toate în viață, mereu trebuie să te strecori printre compromisuri...

---

VIZUALIZĂRI: 254 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI