Colmar Hotel din Colmar, amfitrionul nostru alsacian perfect

TIPĂREȘTE

Ni s-a ivit oportunitatea prin luna ianuarie de a cumpăra bilete de avion foarte ieftine de la Wizzair, la un preţ derizoriu aş zice, pentru aeroportul Basel-Mulhouse-Freiburg EuroAirport în primul weekend din aprilie, mai precis în intervalul 31 martie-02 aprilie. Vestea primită ne-a venit mănuşă pentru că de multă vreme puseserăm ochii pe Colmar, bijuteria alsaciană, iar acest aeroport era o bună poartă de acces către acesta.

Cum ştiam că Franţa este o ţară scumpă, faptul că că aveam posibilitatea să echilibrăm cumva costurile mari ale unei minivacanţe cu o cheltuială mică pentru transport (în încercarea de a ieşi bine la medie, glumesc, desigur!) într-o zonă de basm, m-a făcut să nu stau nicio clipă pe gânduri şi să cumpăr degrabă biletele de avion. Sincer, aş repeta lucrul acesta oricând!

Pasul doi a fost să mă orientez asupra unei cazări care să întrunească cerinţele noastre de bază: mic-dejun inclus, anulare gratuită, baie proprie, cât de cât aproape de centru, note bune pe booking.com. Despre preţ nu aveam cine ştie ce aşteptări, fiindcă mă gândeam că nu va fi nicidecum mic, dar măcar să nu ne dea pe spate!

Booking, prietenul meu de nădejde, m-a ajutat şi de data aceasta, venindu-mi în întâmpinare cu mai multe variante, eu oprindu-mă la Hotel Colmar care-mi picase de îndată cu tronc graţie comentariilor favorabile, aspectului camerelor şi amplasării foarte bune, în apropiere de gară. Preţul a fost, cu toată reducerea de cincisprezece procente, de 105 €/noapte, ştiu, mare, pare-se că în weekend creşte faţă de intervalul luni-vineri când e mai acătării, însă, a meritat, zic eu, fiecare bănuţ.

Cum am ajuns de la aeropot la cazare

Am avut zborul de la Otopeni la o oră foarte potrivită (11,30), urmând ca aterizarea să aibă loc la 13,10. Ca o notă bună, călătoria a decurs fără nicio întârziere.

Zborul a fost unul pe care mi-l voi aminti toată viaţa având în vedere că în acele zile în Europa de vest era anunţată vreme rea cauzată de un soi de ciclon, iar turbulenţele au fost la propriu de speriat aproape pe tot parcursul, zgâlţâindu-ne zdravăn de mai multe ori. Emoţiile cele mai mari le-am luat când pilotul ne-a anunţat, cu un calm incredibil, că cel mai probabil vom ateriza în Elveţia şi nu în Franţa, fiindcă deasupra Baselului era furtună. Mi-a îngheţat sufletul gândindu-mă ce ar atrage după sine acest lucru.

Însă, din fericire, totul s-a terminat cu bine, pilotul reuşind (şi deloc uşor!) să aterizeze pe un vânt puternic pe EuroAirportul Basel-Mulhouse-Freiburg, încununat de aplauze sincere cum rar mi-a fost dat să văd, din crisparea fiecărui călător înflorind o imensă bucurie pe faţă.

EuroAirportul Basel-Mulhouse-Freiburg euroairport.com/fr este situat pe teritoriul francez, în estul francez extrem, lângă frontierele cu Elveţia şi Germania, cel mai apropiat oraş fiind Basel, la circa 3 km sud, şi bineînţeles deserveşte toate cele trei ţări.

Este foarte interesant să vezi, după ce ai trecut de controlul documentelor de călătorie şi te îndrepţi către ieşire, că îţi apar în faţă două direcţii de mers: în stânga Franţa, în dreapta Elveţia, iar după ce te încadrezi spre Franţa, la câteva zeci de metri pe un culoar mai apare o direcţie la dreapta, către Germania, dar noi, neavând treabă, am ţinut-o drept înainte.

Ieşind din aeroport, trebuie să fii orientat pentru a o lua în direcţia dorită, în cazul nostru, Colmar. Mi-au fost de mare folos informaţiile oferite de colega @Carmen Ion în articolele sale despre Colmar şi pentru care îi rămân recunoscătoare, putând să ne organizăm judicios în timpul foarte scurt ce-l aveam la dispoziţie.

Aşadar, din faţa aeroportului am luat autobuzul nr. 11 (2,50 €/persoană) care ne-a transportat preţ de 5-10 minute până la gara Saint-Louis de unde aveam să luăm trenul. Autobuzele sunt moderne, dotate corespunzător, biletele cumpărându-se de la şofer cu cash sau cu cardul.

Ajunşi în gara Saint-Louis, ne-am cumpărat bilete pentru următorul tren în direcţia Strasbourg (14,60 €/pers.) care era la 14,30, adică peste vreo jumătate de oră. Şi aici am avut ceva emoţii, fiindcă în acea perioadă SNCF-ul avea zile când era în grevă, manifestându-şi poziţia contrară faţă de majorarea vârstei de pensionare, însă am avut noroc şi am fost feriţi de asemenea evenimente.

Nu ne-am putut abţine şi în intervalul pe care-l mai aveam la dispoziţie, am ieşit din perimetrul gării să dăm un pic cu nasul de aer francez, mai ales că, între timp, soarele se instalase triumfător pe cer, după furtună, strălucind puternic, aşa ca de primire călduroasă în Hexagon.

Trenul pe care l-am luat a sosit neîntârziat, fix la 14,30, iar până la Colmar a mai oprit o dată în staţia de la Mulhouse. În interior era foarte confortabil, extrem de curat, iar ca şi comparaţie, cred că era un fel de “personal” de la noi, desigur la “dimensiuni” franceze.

Între timp, vremea se schimba din soare în ploaie şi viceversa, cert este că după 54 km parcurşi în 30 minute, am sosit în gara Colmar, clădire absolut remarcabilă, cu o arhitectură superbă, exact la 15,00.

Câteva cuvinte despre Hotel Colmar

Cu o poziţie foarte convenabilă, lângă gara din Colmar, hotelul ce poartă acelaşi nume cu cel al orăşelului alsacian de poveste, ocupă o clădire nu foarte mare, dar fără forme notabile, aş zice chiar de banal paralelipiped. Aspect accentuat şi de faptul că nu există balcoane.

Deţine 42 camere: duble de mai multe tipuri de confort şi triple, dispuse pe trei etaje spre care se poate accede fie pe scări, fie cu liftul. Foarte interesant este că fiecare etaj are camerele decorate în propria culoare: la etajul întâi pe albastru, la etajul al doilea pe galben şi la etajul al treilea pe roşu. Din totalul camerelor, trei sunt pregătite să găzduiască persoanele cu mobilitate redusă, iar pentru familii cu mai mulţi membri există opt suite capabile să le primească.

La parter se află recepţia, barul, sala de mic-dejun, precum şi o terasă şi o grădină interioară unde oaspeţii hotelului se pot bucura la mese de aer proaspăt, atunci când vremea bună permite/favorizează.

În faţa hotelului se observă o parcare generoasă, proprie, care este gratuită pentru clienţii săi, iar punctul forte îl constituie faptul că deţine şi o parcare subterană, la fel fără plată pentru oaspeţi, dar cu rezervare prealabilă, ambele supravegheate video.

Dacă pe-afară clădirea este monotonă, la interior impresionează decoraţiunile atent alese, micile detalii, specifice zonei, fac în final diferenţa dintre anost şi bunul gust al francezilor pentru care aceştia sunt recunoscuţi.

Experienţa proprie

Cum totul decursese atât de punctual, la câteva minute după ce am sosit în Colmar, având în vedere că drumul până la hotel durează foarte puţin, intram în clădirea hotelului ceva mai devreme de ora de check-in (16,00). Totuşi, eram aşteptaţi, recepţionera, foarte amabilă, ne-a făcut formalităţile de cazare, înmânându-ne cardul camerei 104 ce ne fusese repartizată. Totodată, ne-a dat toate informaţiile cu privire la micul-dejun, wi-fi, cifrul de acces în clădire după orele 22,00, ş. a. m. d. Am achitat cu cardul Revolut, însă ţin să spun că din momentul în care am făcut rezervarea şi până am ajuns la faţa locului, proprietatea doar mi-a testat validitatea cardului, fără vreo preautorizare (blocare de sumă).

Camera primită, extrem de plăcută la prima privire, dar şi la următoarele, arăta exact ca în fotografiile de pe booking, potrivită ca dimensiune şi decorată pe albastru, că doar eram la etajul întâi, dar şi foarte luminoasă.

De cum am intrat, am pătruns pe un hol lunguieţ, din care, pe dreapta, se făcea uşa către baie. Încăperera era dominată de paturile twin, alăturate, chiar lipite, ca şi cum ar fi fost unul matrimonial, iar pe acestea tronau perne şi pernuţe decorative, iar discret erau aşezate bombonele, ca semn de curtoazie din partea hotelului. Tot pe paturi, frumos împachetate, stăteau cuminţi halatele de baie şi papucii de unică folosinţă. La capete, acestea erau mărginite de noptiere simple, iar deasupra lor, mai multe veioze, lămpi ofereau lumină gradat.

Dincolo de pat, în linie, se aflau dulapul de haine cu un corp de aşezat hainele pe umeraşe, dar şi unul cu rafturi, un birou cu scaun pe care era aşezat espressorul cu capsulele aferente, ceşti mici şi foarte mici, materiale informative despre Colmar, despre hotel şi serviciile oferite. Imediat lângă acesta, se vedea minibarul care avea deasupra seiful şi, peste, acesta, tăviţa cu pahare de unică folisinţă de diferite mărimi, provenind de la acelaşi producător cu espressorul (Nespresso), cana electrică de încălzit apa şi consumabilele specifice: pliculeţe de cafea solubilă, zahăr, pliculeţe de ceai, lapte condensat, beţişoare de amestecat, etc. Minibarul conţinea ceva băuturi răcoritoare ale căror preţuri puteau fi regăsite pe un pliant pe blat, lângă espressor, o sticlă de 0,5 l de apă minerală carbo şi o sticlă de apă plată, tot de 0,5 l. Apa plată, cadou din partea casei, a fost asigurată şi în ziua următoare, ca de altfel şi toate capsulele de cafea sau pliculeţele de ness consumate. Atenţia tipic franţuzească se observa prin faptul că toate acestea ne-au fost puse la dispoziţie în mai multe variante, inclusiv cea decofeinizată.

În continuare, un suport pentru bagaje marca celălalt capăt al zonei cu mobilier, iar pe uşa de la intrare, era montată o oglindă mare, dealtfel foarte utilă pentru a-ţi revizui ţinuta înainte de a ieşi din cameră.

Pardoseala caldă, din parchet, decoraţiunile fine, chiar şi ghiveciul cu flori naturale cocoţat pe dulap, dădeau camerei un aer de stil şi eleganţă, dar ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost că totul era de calitate, o notă de mare respect pentru turişti.

Baia mi s-a părut a fi în ton cu camera, gîndindu-mă la cât era de îngrijită, iar ca mărime, pot spune că nu era deloc mică. Cât despre aspect, nici nu mai încape vorba că totul era absolut strălucitor! Obiectele sanitare şi bateriile neuzate, foarte moderne, instalaţii perfect funcţionale, consumabile fel de fel şi de bună calitate, cam asta am găsit în baie. Prosoapele erau aşezate, sus pe un raft şi au fost primenite a două zi. Cabina de duş, în schimb, nu avea uşă, dar se putea evita udarea pardoselii din baie cu ajutorul imensului prosop de baie primit special în acest scop.

Desigur, aveam uscător de păr, oglindă cosmetică şi multe alte mărunţişuri de mare efect.

Wi-fi-ul a funcţionat foarte bine, parola o primiserăm la check-in, iar curăţenia desăvârşită era întreţinută zilnic, serviciul efectuându-se temeinic, cu simţ de răspundere.

Micul-dejun era servit între 07,00-10,00 zilnic în sistem bufet cu excepţia băuturilor de tip cafea sau ceai a căror comandă venea cineva de la bar să o ia de îndată ce te aşezai la masă. Hotelul este recunoscut că oferă un mic-dejun excepţional şi aşa a fost. Toate produsele au fost foarte proaspete, gustoase şi de calitate înaltă. Nici nu prea ştiai ce să alegi, oferta era atât de bogată, toate atât de selecte, că m-am gândit să optez, în principal, pentru produse locale alsaciene al căror gust eram curioasă să-l încerc. De aceea, m-am oprit la brânzeturi de mai multe sortimente, roşii cherry care erau mult mai bune faţă de ce ştiam eu de pe la noi, ceva omletă şi desigur nişte clătite mici cu miere la capitolul ceva dulce. La mezeluri (ambalate individual), iaurturi, ouă fierte doar am privit. Eram sătulă de acasă. Baghetă, multe feluri de chifle sau pâinici, unt, selecţie de gemuri, fucte oleaginoase uscate, fructe proaspete, etc.

De băut mai aveam suc proaspăt de portocale stoarse, dar şi îmbuteliate din diverse fructe, la fel de pline de gust, lapte, etc.

Personalul a fost foarte amabil, atent, politicos, zâmbitor, cu atitudine profi. Nu am interacţinat cu mulţi lucrători, doar cu recepţionerele de serviciu, doamnele din sala de mic-dejun, dar suficient să ne lase o bună impresie. În ziua în care am sosit, am vrut să facem câteva cumpărături de la un magazin mare, gen supermarket, am întrebat la recepţie şi am fost îndrumaţi către cel numit “U” , situat la zece minute de mers pe jos, mai jos de gară. Recomandarea a fost minunată fiindcă ne-a plăcut tare mult imensul magazin care mi s-a părut a fi cu mult peste altele din ţări civilizate, de aceea am repetat experienţa şi a doua zi. Părerea mea generală despre francezi este că sunt cam fiţoşi (glumesc!), dar cu siguranţă sunt foarte rafinaţi şi cu gusturi alese.

În ultima zi, am împachetat imediat după micul-dejun şi ne-am decazat cu mult înainte de ora stabilită, lăsându-ne bagajele în camera destinată special, de unde le-am recuperat foarte repede la întoarcere. Apropierea de gară a fost un mare avantaj, deplasarea la gară durând două-trei minute.

Concluzie

Şederea noastră în Colmar a fost foarte agreabilă, în mare parte şi datorită hotelului omonim care a ştiut să fie o gazdă excelentă. Ne-am simţit foarte bine şi am beneficiat de servicii de clasă oferite în stil caracteristic, franţuzesc. Recomand Hotel Colmar oricui va ajunge pe meleagurile alsaciene din oraşul cu acelaşi nume şi dacă vom avea ocazia să repetăm experienţa alsaciană, negreşit îl vom alege din nou!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=QIWZK4-oKcs

---

VIZUALIZĂRI: 2759 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI