O bijuterie arhitectonică în La Valletta

TIPĂREȘTE

În ziua celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale (duminică, 18 mai) am chemat un taxi la hotel, care ne-a dus până în capitala Maltei, Valletta, numai acolo fiind amenajată o secție de votare, în „Grand Hotel Excelsior” un loc foarte elegant! :)) Orașul La Valletta a fost înscris în anul 1980 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Printre locurile alese de noi spre vizitare a fost și

 St. John’s  Co-Cathedral 

Adresa exactă este: Triq San Gwann, Il-Belt Valletta, Malta. Orarul de vizitare este: de luni până vineri: 09:30 - 16:30 (ultima intrare la ora 16:00); Sâmbătă: 09:30 - 12:30 (ultima intrare la ora 12:00) Este închis duminica și de sărbătorile legale.

Aceasta este o co-catedrală catolică, dedicată Sfântului Ioan Botezătorul. A fost construită de Ordinul Sf. Ioan între 1573 și 1578, fiind comandată de Marele Maestru Jean de la Cassière ca Biserica Conventuală Sfântul Ioan.

De ce i se spune „co-catedrală” ?! De pe net aflu că aceasta

este o biserică catedrală care împarte funcția de sediu episcopal cu o altă catedrală, adesea într-un alt oraș. Cu alte cuvinte, o dieceză poate avea două catedrale, ambele având rolul de a găzdui tronul episcopal, sau Cathedra.

În anii 1820, episcopului de Malta i s-a permis să folosească Catedrala Sf. Ioan ca sediu alternativ și, astfel, aceasta a devenit oficial o Co-Catedrală.

În cazul de față, St. John’s  Co-Cathedral împarte funcția de catedrală cu cea din Mdina, tot în Malta, având o importanță egală cu aceasta, fiind înscrisă în Inventarul Național al Bunurilor Culturale ale Insulelor Malteze. În trecut s-a numit Biserica Cavalerilor Ioaniți, sau cunoscuți și ca Ordinul Ospitalierilor.

Tot de pe net am mai aflat despre Cavalerii Ioaniți că:

Pe la mijlocul secolului al XII-lea ordinul a început să fie condus de un mare maestru. Venind din cele mai nobile familii creștine, călugării au fost obligați să părăsească Ierusalimul după recucerirea acestuia de către Saladin, în 1187, și s-au instalat rând pe rând în Margat, Acra, Cipru și în cele din urmă în Rhodos, unde au rămas vreme îndelungată numindu-se chiar „Cavaleri de Rhodos” ... În 1522 au fost însă obligați să plece, insula fiind cucerită de Soliman Magnificul. În 1530 Carol Quintul le-a oferit Malta, în schimbul unui tribut anual, constând într-un șoim de vânătoare. Până în 1798 când au fost alungați de aici, acești călugări militari deveniți „Cavaleri de Malta” și temuți în lumea creștină și-au pus puternic amprenta (în Malta)

Intrarea în catedrală se face prin latura de N-V, paralelă cu Str. Repubblika, prin locul numit „Piața Marelui Asediu”. Așteptând să intrăm am avut bucuria să vedem un frumos grup statuar numit „Monumentul Victoriei în marele asediu” (1565), realizat de sculptorul Antonio Sciotino și dezvelit la 8 mai 1927. El este format din trei persoane: femeia din stânga cu tiara papală - reprezintă „Credința” ; cea din dreapta, cu masca Minervei – reprezintă „Civilizația” , iar bărbatul cu spada și scutul – reprezintă „Puterea” .

Ieșirea din catedrală se face prin latura de S-V, cu cele două turnuri, paralelă cu Str. Sf. Ioan. Pe fațada laturii de ieșire sunt două turnuri, fiecare cu clopotul lui. Pe cel din dreapta sunt montate trei ceasuri: cel mare arată ora, iar celelalte două, ziua din săptămână și data lunii respective.  

Noi am așteptat să intrăm stând la o coadă, cam 25 min. Tinerii grupului nostru au achiziționat bilete pe loc, prin on-line, fără să mai stea la coadă😊 Biletele pentru adulți costau 15 €, dar noi – fiind seniori – am plătit doar 12. Studenții plăteau tot 12 €, iar copii sub 12 ani intrau gratuit. În prețul plătit intrau și audio-ghidurile, prin care puteai să selectezi limba dorită. Era inclusă chiar și limba română, lucru mai rar întâlnit de noi!  

Văzută din exterior, catedrala arată destul de sobru, însă, odată intrați veți rămâne uimiți de frumusețea și grandoarea ei 😊 N-am găsit să cumpărăm pliante sau ceva înscrisuri cu informații despre Co-Catedrală, dar ajunsă acasă am consultat net-ul care îmi spune că:

Interiorul catedralei este extrem de ornamentat, contrastând puternic cu fațada. Interiorul a fost decorat în mare parte de Mattia Preti, artistul și cavalerul calabrez, în perioada de apogeu a perioadei baroce. Preti a proiectat pereții sculptați în piatră și a pictat tavanul boltit și altarele laterale cu scene din viața lui Ioan Botezătorul. Figurile pictate în tavan, lângă fiecare coloană, apar inițial privitorului ca niște statui tridimensionale, dar la o inspecție mai atentă vedem că artistul a creat cu ingeniozitate o iluzie de tridimensionalitate prin utilizarea umbrelor și a amplasării. De asemenea, este demn de remarcat faptul că sculptura a fost realizată în întregime la fața locului (in situ), în loc să fie sculptată independent și apoi atașată de pereți (stuc). Calcarul maltez din care este construită catedrala se pretează deosebit de bine la o astfel de sculptură complexă... Întreaga podea de marmură este o serie întreagă de morminte din marmura de diferite nuanțe și sunt decorate cu blazoane, simboluri militare si religioase, sau episoade din viața celui decedat. Toți cei înmormântați aici sunt descendenți ai unor familii nobiliare din Europa din secolele XVI-XIX. Pentru a nu distruge mormintele, este interzisă intrarea in catedrală în pantofi cu toc... Interiorul bisericii este considerat unul dintre cele mai frumoase exemple de arhitectură barocă înaltă din Europa

Odată ce intri nu ai cum să nu remarci – pe lângă bogăția ornamentelor ce îmbracă toți pereții, coloanele și bolta navei principale – podeaua pavată cu lespezi funerare din marmură, în nr. de 374, în care sunt încrustate blazoanele cavalerilor și Marilor Maeștrii ai Ordinului Ioaniților. :)) Bolta navei principale este pictată de Mattia Preti și descrie episoade din viața Sf. Ioan Botezătorul. În partea stângă a intrării, în capătul navei se află altarul (sanctuarul), a cărui sculptură reprezintă „botezul Domnului”. Sub altar, coborând niște trepte am mers la „Marea Criptă a Maeștrilor Ordinului” , unde n-am putut intra, fiind închisă cu un grilaj de metal.

În lateralele navei principale se află 9 capele, mare parte din ele purtând numele limbii țărilor unde cavalerii s-au răspândit și și-au îndeplinit menirea. Am atașat la sfârșitul pozelor una (P51) cu „planul co-catedralei” , unde sunt indicate toate spațiile ce o compun. Astfel m-am putut orienta și „boteza” cea mai mare parte a pozelor. N-am să numesc spațiile în ordinea în care mi le indica audio-ghidul, eu renunțând la el pentru că prezentarea auzită nu era sincronizată cu situația din teren, la numărul „obiectivului” ce-l vedeam, el, audio-ghidul, prezentând altceva ☹

Dar să vedem cum sunt numite Capelele Catedralei, luând-o în dreapta, în sensul invers al acelor ceasornicului:

„Capela limbii Germaniei” În altar este pictura „Închinarea Magilor”. A purtat inițial numele „limbii Angliei” , dar după producerea rupturii bisericii anglicane de autoritatea Papei și a bisericii romano-catolice, numele i-a fost schimbat în cel al Germaniei. Aici vedem un altar din piatră aurită. O ironie a sorții a făcut ca bombardamentele germane din timpul celui de-al doilea război mondial să fie singura capelă avariată grav” ☹.  Tot această capelă reprezintă și parohiile Austriei, Norvegiei, Suediei, Danemarcei, Elvetiei, Poloniei, Ungariei, Alsaciei si Olandei. Ajungem, apoi, la pasajul spre

„Sacristia” , al cărei tablou principal reprezintă „Biciuirea Domnului”. Ea a fost construită în 1598 și renovată în 1758, din fondurile Marelui Maestru Pinto (1741-1773). Mergând mai departe spre nava principală, pe dreapta vedem „Monumentul Marelui Maestru Marc’Antonio Zondadari”, (decedat în 1722), nepotul Papei Alexandru al VII-lea. Inițial, trebuia să fie instalat în Capela Limbii Italiei, dar era prea mare, așa că a fost plasat în navă, lângă ieșirea din Catedrală.  

Traversăm foaierul din fața noastră și ajungem la 

„Oratoriu” Acesta era un loc privat de rugăciune pentru tinerii novici, dar astăzi este principala atracție a Catedralei, aici aflându-se cele două picturi celebre semnate de pictorul italian Caravaggio, al cărui nume este, de fapt, Michelangelo Merisi da Caravaggio, numit după orașul său natal Caravaggio, lângă Milano.  Una din ele este dintre cele mai mari picturi din Europa, „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”, iar cealaltă îl reprezintă pe „Sf Ieronim scriind”, care a fost numită „pictura secolului al XVII-lea” de criticii de artă ai vremii.

Din oratoriu se poate ajunge la „Muzeul Co-Catedralei Sf. Ioan”, unde sunt exponate legate de istoria Bisericii Conventuale. A fost înființată în 1968 și deține o colecție importantă de argintărie, picturi, cărți și veșminte sacre. Noi n-am ajuns la el, deoarece nu știam atunci că el există, așa că ne-am întors spre Nava Principală admirând bolta semicirculară pictată de Mattia Preti, el însuși Cavaler al Ordinului, apoi o luăm spre dreapta, unde vedem  

„Capela limbii Castilia, Leon și Portugalia”, dedicată Sf. Iacob. Aici se află și două morminte, unul dedicat Marelui Maestru Manoel de Vilhena și altul dedicat Marelui Maestru Pinto. Imediat lângă ea se află 

„Atriumul care duce spre cimitir” , la care n-am fost. Înaintând pe nava centrală, în dreapta vedem 

„Capela limbii Aragoneze”, dedicată Sf. Gheorghe. Pictura de altar a Sf. Gheorghe călare, este una dintre cele mai frumoase lucrări ale lui Mattias Preti. Ea include mânăstirile Cataloniei și Navarei. Este una din cele mai bogat împodobite capele din catedrală. Din ea intrăm în 

„Capela limbii de Auvergne” care, prin picturi, descrie martiriul Sf. Sebastian. Mergem mai departe și intrăm în 

„Capela Maicii Domnului din Philermos”, sau „capela Sfintei Taine”, unde n-am putut intra din cauza unui grilaj. Se spune că este protejată de o „Poartă de Argint”. Am făcut, totuși, o poză prin grilaj. Aici s-a aflat odată o icoană cu Madona din Philermos, pe care cavalerii Ordinului Ioaniților o aveau încă de când se aflau în Ierusalim. Se credea că icoana este făcătoare de minuni, astfel că toți cavalerii veneau pentru a se ruga la ea înaintea bătăliilor. Când se întorceau victorioși veneau tot la această capelă, oferind Fecioarei cheile fortăreței cucerite.  Cheile fortărețelor Lepanto, Passava, Hammet și Patras sunt, încă, păstrate în interiorul capelei. Atunci când trupele conduse de Napoleon au cucerit Malta în 1798, Marele Maestru Ferdinand Von Hompesch a părăsit insula și a luat icoana cu el. Icoana a fost dusă la St. Petersburg și nu s-a mai știut nimic de ea, până când a fost redescoperită în Muntenegru, iar acum poate fi admirată la Muzeul de Arte Fine. Capela este protejată de o Poartă de argint.  

Ne-am întors spre nava principală unde am putut admira 

„Sanctuarul” , sau „Altarul”, al cărui centru este decorat cu o sculptură din marmură de culoare albă, ce reprezintă „Botezul Domnului Isus Cristos” de către Sf. Ioan, care este executată de Giuseppe Mazzuoli.  Am făcut poze și ne-am îndreptat spre 

„Capela limbii Italia”, dedicată neprihănitei zămisliri și Sfintei Ecaterina de Alexandria, patroana cavalerilor italieni. În altarul ei vedem pictura „Mistica Căsătorie a Sf. Ecaterina”, executată în 1670 de Mattia Preti și copia tabloului „Sf. Ieronim scriind”, deoarece originalul este adăpostit în interiorul securității „Oratoriului”. În capelă este o armonie barocă, unde arhitectura, pictura și sculptura se îmbină în mod fericit.  Tot aici se află și mormântul Marelui Maestru Gregorio Carafa, eroul care i-a înfrânt pe otomani în bătălia de la Dardanele. De aici intrăm în 

„Capela limbii Franceze”, dedicată convertirii Sf. Pavel în drumul său spre Damasc. Pereții sunt decorați cu reprezentări ale coroanei imperiale, crucii malteze și simbolul heraldic „fleurs-de-lys”, care amintește de cavalerii francezi ai Langue de Provence. Intrăm, apoi, în 

„Capela limbii Provence”, care este dedicată Sf. Mihail. Este mai mare decât celelalte pentru că tot aici este și 

„Capela limbii Anglo-Bavareze”, dedicată Sf. Carol Borromeo. Ele conțineau, la început, multe dintre relicvele Ordinului, dar acestea au fost îndepărtate când francezii au cucerit Malta, în 1798. Am coborât pe o scară ce duce la „Grand Master’s Cript”, excavată sub Altar, dar n-am putut intra, fiind închisă cu un grilaj metalic. Am făcut, totuși, o poză de undeva din lateralul ei. Cripta conține rămășițele Marilor Maeștrii care au condus Malta între 1530 și 1623, inclusiv pe cele ale eroului Marelui Asediu, Jean Parisot de la Vallette, al cărui nume îl poartă azi capitala Maltei.

Durata vizitei noastre în Co-Catedrală a durat cam 1½ oră. Îmi va rămâne în amintire plăcută pentru totdeauna! :) De aceea vă îndemn: dacă veți ajunge în Malta, să nu pregetați să mergeți în La Valletta  și să intrați în acest loc minunat! :))  

---

VIZUALIZĂRI: 159 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI