Castelul Reginei Maria și Grădina Botanică de la Balcic

TIPĂREȘTE

În review-ul despre cazare spuneam că Am Fost Acolo pentru a vedea Castelul și Grădina din Balcicul românesc reunite în Complexul Parc Arhitectural Dvoretsa, în Balcicul bulgar. Eram cazați la circa 500 de metri de intrarea în Complex, intrarea dinspre faleză. Fiind cu mașina, știam că de aici ne îndreptăm spre casă, am preferat să mergem 3 kilometri până la Intrarea de serviciu din partea nord-vestică unde există o parcare interioară în care am lăsat mașina. Am putut astfel să vedem aproape toate obiectivele și grădinile, mersul a fost lejer mai mult în coborâre...

Ajunși acolo am achitat taxele de acces pentru toate obiectivele, 6 leva pentru Castel deschis zilnic dar în mai multe variante, în mai – august între orele 8 și 20, la Grădină program diferit iarna, vara de la ora 8 la ora 20, cost 8 leva și 3 leva cost parcare pentru un vizitator. Am primit două pliante foarte bune pentru vizitare. Vream să le văd pe toate, și am intrat în grădinile de diferite influențe, „Grădina din Paradis” pe care și-a dorit-o regina, azi Grădina Botanică, în „Reședință Regală” , Palatul Balcic de azi, mai multe clădiri mici împrăștiate pe deal construite în stilul tipic orașului, cu pereții din piatră sau văruiți în alb și acoperișuri din țiglă turcească. Cele două obiective turistice se intersectează, neexistând o separare fizică între ele.

Am trecut pe la Vila Izbânda, o clădire cu etaj albă cu ferestre din lemn maro, în maro fiind vopsit tot lemnul exterior, ce oferă cazare în camere cu două sau trei paturi și în două apartamente și am ajuns în Grădina Labirint, verde și în zi de octombrie, plimbare plăcută prin soarele blând de toamnă, apoi pe lângă Vila Apus de Soare, vilă simplă, albă, doar cu parter, am ajuns la Grădina Pomilor Plângători, spectaculoasă prin mulțimea de copaci cu forme decorative rare, așa numitele forme plângătoare, copaci ale căror crengi cresc aplecate spre pământ, parcă ar izvorî din el. Ne-am oprit puțin mai mult la Vila Suita aflată într-unul din cele mai înalte puncte ale parcului ce oferă vederi ample asupra parcului și chiar asupra Mării Negre pentru câteva poze cu marea.

Am continuat plimbarea spre Mormântul Mariei, o stâncă în formă de mormânt pe care se află Crucea Mariei, o cruce din piatră cu încrustări în limba slavonă unde se disting mai multe simboluri. Mormântul este așezat central în parc, să amintească tuturor că sunt muritori, de la el niște scări și alei duc la Casa Reginei, alee simbolică pe care sufletul omului se înalță spre eternitate. Am plecat mai departe sub impresia mesajelor pe care Regina a dorit să le transmită dar și cu gândurile că dorința ei de a rămâne veșnic acolo, sau măcar inima ei care a bătut atât de tare pentru Balcic, să stea liniștită în Balcic nu s-a împlinit...

Am mers apoi prin Grădina lui Alexander împodobită cu coloane albe de piatră dăruite de ginerele ei, regele sârb Alexander, de aici numele grădinii, și el pasionat de grădinărit, cei doi având o bună relație grădinărească, apoi pe Aleea Secolelor, cu coloane de piatră ce susțin spaliere de lemn, cu o gamă variatră de flori ajungem la Salonul pentru Fumători, o clădire cu pereții albi, în care fumătorii discutau la o cafea și o narghilea, iar „urechile” ascultau tot ce se vorbea, mecanismele de ascultare montate acolo fiind foarte performante, astăzi doar narghilelele par că dorm pe mici măsuțe din lemn sculptat, am ajuns la Castel.

Castelul Reginei Maria, „Cuibul linistit” cum îl numea Regina, este o casă albă, solidă, cu linii simple al cărui nivelul superior este mai evidențiat decât cel inferior, stil turcesc, casă cu acoperiș larg și fundații aproape în mare, cum și-o dorea Regina. În arhitectura ei sunt îmbinate stilurile maur, mediteranean, românesc și bulgar tradițional, iar împreună cu grădinile se aseamăna cu așezările adepților cultului Baha’i a cărei practicantă a fost și Regina Maria. Pe acoperiș se înalță o Cupolă bizantină iar lipit de palat se ridică un Minaret, de aici și numele turcesc „Tenha Yuvah” pe care-l foloseau atât regina cât și locuitorii, minaret fără valoare religioasă, poate o reverență față de tradițiile culturale balcanice, sau o scară imaginară spre stele sau poate un far călăuzitor pentru cei prinși de întuneric pe mare…. Din balconul lui nu se auzea vocea muezinului chemând la rugăciune, din balcon se vedeau cele mai frumoase apusuri de soare și răsărituri de lună, se asculta zornăitul ca un râset al harpei eoliene din vârful lui. De pe un colț de zid, protectoarea marinarilor, Fecioara Maria, Statuie de Piatră, veghează asupra castelului….

La parterul castelului construit în stil rustic italian am trecut printr-o sală mare, simplă, unde se află un șemineu mare cu plită și un candelabru de lemn, Salonul de primire al Reginei, apoi printr-o cameră mai mică și pe o Scară spiralată am urcat la etaj.

Am mers mai întâi într-o sală mare, luminoasă, apoi la Dormitorul Reginei, care, ca și alte încăperi, păstrează obiecte și amenajări autentice, ușile sculptate și pictate, patul, un șemineu imens, un candelabru la fel de mare, mobilă masivă, obiecte de metal, ... Mi-a plăcut fereastra imensă ce oferă vedere spre mare și mi-o imaginam pe Maria stând pe pervazul-băncuță și privind marea în plină furtună, sau poate o privea de pe micul Balcon de lângă dormitor...

Printr-o ușă îngustă am intrat în Baia amenajată în stil oriental cu o cadă în centru și patru chiuvete de marmură, aveau apă caldă și apă rece, luminată prin micile ferestruici din sticlă colorată. O altă ușă conduce într-un mic Buduar. Alte două camere, Dormitoarele anturajului, găzduiesc astăzi Icoanele aduse de la Capela Stella Maris, fotografii de arhivă cu Regina în diferite perioade, cu îmbrăcămintea și ținuta ei.

Ceva poze și cu mult regret am părăsit castelul, îi spun castel pentru că văd Cuibul Liniștit al Reginei ca pe un Castel, ea fiind Prințesa….

Am continuat plimbarea spre Tronul Reginei, un fotoliu de marmură cu brațele terminate cu capete de lei lângă o măsuță de piatră cu frumoase decorațiuni de unde Regina vedea marea în toată spendoarea ei, de la umbra unui copac, care s-a stins și el la 60 de ani după Regină prăbușindu-se spre mare, nu peste tron sau măsuță care au rămas intacte. Am stat și eu și am privit marea, aș mai fi stat dar timpul!?!?

Pe Aleea Vinului, pe sub bolte de viță de vie am ajuns la Vila Moara aflată în apropierea vechii mori care a fost păstrată, a cărei roți se mai învârtește din când în când și azi, de unde se vedea foarte bine Cascada, apa învolburată a unui râu ce cade de la nouă metri, o priveliște foarte spectaculoasă.

Ajunși la Puntea Suspinelor, odinioară drumul carelor către moară, azi legătura dintre zona vestică a parcului, clădirile administrative și rezidențiale, adică pământescul și materialul, cu zona estică a parcului, grădinile și clădirile cu semnificații mitice, cele două lumi întâlnindu-se destul de des în viață dar trecerea de la una la alta nu este ușoară, poate de aceea este a Suspinelor…. Mi-am pus și eu o dorință, dar nu am închis ochii, cum spune povestea, voiam să văd mai bine legătura dintre cele două lumi!

Am ajuns astfel în Grădina Curtea Englezească, să nu uităm că Maria s-a născut și a crescut în Anglia, grădina fiind amintirea locurilor ei natale, pe unde culegea delicatele flori de ciuboțica-cucului pe care le-a regăsit aici…. Mai târziu le-a găsit și în pădurile de lângă Belgrad prin care se plimba cu nepotul ei Tomislav, prinț sârb, botezând grădina „Colțul Prințului Tomislav” . Oglinda cruciformă de apă din mijlocul grădinii, crucea bizantină cu brațe egale, simbolul antic pentru elementele din care este creată lumea, simbolul lui Hristos pentru creștinism, reprezintă credința Reginei, iar cele patru pâlcuri de nuferi din brațele crucii, împreună cu ghivecele din piatră, micul gard viu și coniferele conice creează acea atmosferă englezească. Din această grădină se trece în imensa Grădină a Trandafirilor, deși era octombrie mai erau trandafiri înfloriți, și pe Aleea Valului Albastru, pe care cândva se plimba Regina, de multe ori împreună cu Regele Ferdinand, printre tufe imense de trandafiri ce se revărsau ca niște cascade multicolore peste aleea pietruită, printr-o impresionantă paletă de culori și arome de trandafiri, lalele negre, narcise, iriși, bujori, crini, iasomie ascultând susurul apei ce curgea pe canalul de pe mijlocul aleii, discutând sau gândindu-se la problemele de stat, am ajuns la Templul Apei – Nimfeum. Este o construcție monumentală cu arcade pictate în frescă pe interior în cărămiziu și albastru puternic ce se văd și azi, susținute de coloane imense și având în interior, odinioară, bazine cu apă înconjurată de vase mari de lut și vaze mici cu flori, cu felinare și o bancă romană de pe care Regina privea marea. Noaptea era iluminat de lumini de forma unor stele cu multe colțuri, precum simbolul credinței Baha' i. Tot atunci era și o cișmea ce întruchipa Videdza (Casa Milosteniei) din Ierusalim.

Am stat și am privit marea, am ascultat muzica înceată, plăcută a unui localnic, am mai privit marea și ne-am continuat plimbarea pe Aleea cu Crini Regali, numele spune multe, flori albe, frumos mirositoare, preferatele reginei, unii din cei mai frumoși crini din toate grădinile Reginei cum spunea ea.

Capela Stella Maris, următoarea noastră oprire, este o capelă mică, construită din piatră cu Interiorul complet pictat, la intrare fiind tabloul votiv, Regina Maria și Prințesa Ileana, ctitorele capelei. Iconostasul pictat și Jilțul Bisericesc cu picioarele din față în formă de șerpi sunt sculptate în lemn și aurite.

Lângă ea se află Grădina cu Oglinda de Apă Cruciformă cu un bazin de apă sub formă de cruce, cu o cruce de piatră ce veghează dintr-un colt și pe peretele comun cu Capela cu singura inscripție în limba română de pe întreg domeniul regal, o placă de marmură albă aproape acoperită de iederă pe care scrie cu litere aproape șterse: „În amintirea lui Gaetan Denize cu al cărui credincios ajutor și râvnă am zidit aceste locuri. Marie. 14 Maiu 1930” , dovada ca domeniul a fost construit de Maria.

Am mers și la Izvorul Sfânt și ne-am întors prin Grădina Ghetsimani, o grădină în care cresc soiuri rare de copaci, un imens ginko biloba și tufe străbătută de o alee lungă, pietruită, cândva pe ambele părți erau mii de lalele multicolore, printre care și cele mai rare din lume, lalele negre. Am revenit pe același drum și am urcat la Vila Prințul Nicolae, cunoscută și ca Vila Săgeata Albastră, vilă masivă din piatră cu etaj larg, cu vedere amplă la mare, cu ferestre și uși sculptate din lemn masiv. La parter se află Crama Reginei unde amatorii pot degusta diverse soiuri de vinuri sau cumpăra o sticlă din colecția regească de vinuri.

Pe aleile pavate cu dale de piatră, cu vase mari de lut și bănci de piatră din Grădina lui Allah, asemănătoare cu Grădina din Eden, printre ronduri de flori multicolore, chiar și în zi de octombrie, grădină cunoscută prin Colecția de cactuși în aer liber, rezistenți la frigurile iernilor, care împreună cu Expoziția permanentă de cactuși și plante suculente din Sera Expozițională formează una din cele mai mari culturi de cactuși din Europa estică. Exoticii țepoși bucură ochii cu frumusețea lor, cu diversitatea de dimensiuni, cactuși uriași, adevărați copaci unii bătrîni de vreo 80 de ani, o mare diversitate de forme, mi-a plăcut „Cactusul Bila de aur” sau „Cactusul Perna soacrei” , mulți plini de fructe nu coapte încă, toți frumoși, spectaculoși…. Lângă ei se află Fântâna de Argint despre care povestea spune că dacă arunci un bănuț și-ți pui o dorință aceasta se va împlini, mi-am pus și eu una și sper să se împlinească. Este de argint pentru apa ei cristalină și se remarcă prin placa de faianță decorativă în relief ce reprezentă Omagiu în fața noului născut, Maica Domnului cu Pruncul ce o veghează de la construcția ei.

Am ajuns astfel la Pepinieră, tânăra componentă a Grădinii Botanice de doar 15 ani ce prezintă Colecția Trandafirilor, Colecția Plantelor Medicinale, Colecția Ierburilor și o Expunere de ronduri cu flori sezoniere, despre care nu trebuie să mai spun ceva. Deosebită îmi pare Capela Verde, un altar în aer liber cu un soclu din gard viu, acoperit cu verdeață, cu Jertfelnicul, Masa Altarului, din piatră, iar interesantă este Zona adaptată pentru persoanele cu deficiențe de vedere, unde nevăzătorii pot atinge diferite specii de plante care sunt descrise în Braille.

Am continuat plimbarea spre intrarea principală în Complex, Vila Arc astăzi, Ghereta Santinelei altădată, un arc triumfal cu porți masive din lemn, un turn de control de unde gărzile păzeau accesul pe domeniu, salutau și primeau musafirii Reginei, în dreapta și în stânga intrării se mai văd locurile din zidurile de piatră unde stau gărzile Castelului.

Am revenit pe domeniu, la Administrație, una din cele mai de frunte clădiri din „Trapezata” , cum se numea zona înainte de construcția reședinței regale, clădire păstrată și integrată în ansamblul nou proiectat și în Grădina lui Mircea, micuță dar cochetă și frumoasă. De aici pornește și drumul apei ce în drumul ei către marea strălucitoare trece prin cascada zgomotoasă și prin oglinzile de apă din parc. În centrul grădinii, printre gingașe tufe de trandafiri, se înalță pe o coloană sculptată în piatră statuia unui tânăr soldat: este Mircea cel Bătrân, Voievodul muntean mult apreciat de Regină. Nu se știe dacă grădina este a Domnitorului sau a micului Prinț Mircea, fiul Reginei pe care a părăsit-o la doar trei ani.

Cam astea am văzut din Grădina Botanică înființată în anul 1955 și dezvoltată atât prin includerea Grădinilor construite de Regina Maria cât și prin construirea unor noi grădini sau extinderea celor existente. Se întinde pe circa 20 de hectare și are aproape 5.000 de specii de plante iar numărul lor crește permanent.

Sentimentul că Regina este prezentă, că o simt, că ne veghează și ocrotește, așa cum toată viața ei a ocrotit România, m-a însoțit în toată plimbarea mea prin parc, o simt și acum când scriu aceste rânduri.

Este o lume de vis, nu cred că sunt cuvinte care să o descrie, pozele reușesc să arate mai multe, dar trebuie văzută și simțită de cât mai mulți români….

De aici am mers la mașina aflată în parcare și apoi spre țară, gândurile îmi rămăseseră în Balcic și aș mai vrea dacă s-ar putea să-l văd și să-l revăd iar și iar…...

Un loc istoric deosebit, foarte frumos și foarte important pentru toți românii, de neratat...

---

VIZUALIZĂRI: 7733 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI