Neuschwanstein – Cântecul de lebădă al regelui nebun

TIPĂREȘTE

Poate ca suna puțin melodramatic, dar așa a fost și viața regelui Ludvig al II lea. Ca sa înțelegem puțin mai bine acest castel ar trebui sa stim mai întâi cate ceva din viața lui. Așadar Ludwig al II-lea (am sa ii pastrez varianta germana a numelui si nu Ludovic al II-lea) s-a nascut la Palatul Nymphenburg (pe care l-am vizitat doar in exterior si gradinile, o sa ii vina si lui vremea) in august 1845 si a decedat (in conditii inca nu foarte bine lamurite) in iunie 1886. A fost rege al Bavariei in perioada 1864-1886.

Copilaria nu a fost una usoara, fiind crescut in spiritul disciplinei, cu o educatie severa pentru a face fata mai tarziu respnsabilitatilor care il asteptau. Poate ca acest regim sever si a lipsei de apropiere de parinti a facut ca mai apoi ca adult sa aiba un comportament ciudat, pe de alta parte s-au banuit chiar si relatii de alta natura avand in vedere prieteniile lui cu persoane de acelasi sex (sunt supozitii bazate pe diferite fapte).

A devenit rege al Bavariei la 18 ani, in 1864 la moartea tatalui sau si atunci s-a aratat in public pentru prima data, lumea descoperind astfel in noul lor rege un tanar inalt (avea 1,93 m) si frumos. In acelasi ani il cunoaste pe Richard Wagner, pe care il va sprijini pe mai departe, chiar si dupe expulzarea acestuia din Bavaria datorita imenselor datorii acumulate. Operele lui Wagner precum Tristan si Isolda, Maestri cantareti din Nurnberg, Aurul Rinului si Walkiria, au premiera la Teatrul National din Munchen in perioada 1865-1870. Din 1872 insa din admirate pentru Wagner, cere ca operele lui sa ii fie prezentate singur, fara alt public.

A fost logodit deoarece i se cerea un mostenitor, insa a amanat nunta pana a renuntat la ea si pe baza acestui fapt dar si a unui jurnal secret si a unor scrisori a fost banuit de atractia sa catre persoane de acelasi sex.

Revenind insa la palatele sau locuintele lui Ludwig, printre acestea am sa mentionez doar Castelul Linderhof si Herrenchimsee si binenteles cel care reprezinta tema acestui articol, castelul Neuschwanstein (dar despre care am sa mai va povestesc).

In ultimii ani ai vietii Ludwig s-a retras tot mai mult din viata publica, in 1874 a fost ultima data la Munchen iar in 1876 a avut loc ultima aparitie in public ocazionata de primul festival muzical “Richard Wagner”.

La inceputul lunii iunie 1886 o expertiza medicala bazata doar pe declaratiile unor martori si nu pe consultarea regelui, il declara iresponsabil suferind de ceea ce au numt ca si diagnostic “o tulburare sufleteasca nevindecabila” iar responsabiltatile sunt preluate de Leopold, unchiul lui Ludwig. In data de 12 iunie este luat de la Neuschwanstein si pus sub paza la palatul Berg (aproape de Munchen). O seara mai tarziu iese la plimbare impreuna cu profesorul Bernhard von Gudden, un cunoscut medic psihiatru (si care se pare ca era si medicul dar si prietenul lui Ludwig). Cateva ore mai tarziu sunt descoperiti inecati in apele lacului Starnberg. Una dintre ipotezele mortii au fost insa ca ar fi incercat sa fuga de sub paza si ar fi fost impuscat. Insa ceea ce conteaza cel mai mult este ca datorita lui exista acest castel care atrage anual circa 1,3 milioane turisti. A fost deschis la putina vreme dupa moartea lui Ludwig ceea ce face ca pana in prezent peste 61 milioane de turisti sa ii fi trecut pragul, iar in zilele de vara circa 6000 de turisti il viziteaza zilnic.

Acum o sa va povestesc mai departe cum am ajuns sa vizitam acest castel și alte date tehnice ca sa spunem așa. V-am mai spus de compania cu care fac acele excursii zilnice iar către Neuschwanstein aveau excursii in fiecare duminica. As spune ușor neinspirat deoarece duminica este cel mai aglomerat, in fine, asta e. Drumul pana acolo a fost Kufstein-Innsbruck-Telfs- Fernpass iar retur Wieskirche-Oberammgau-Kochelsee- Bad Tölz-Kufstein.

Am ajuns acolo, șoferul ne-a rugat sa așteptam 10-15 minute pana vine cu biletele, am primit biletele, iar acestea au foarte bine marcat pe bilet ora la care trebuie sa fii la poarta de intrare. Lucrurile sunt foarte serioase, ai pierdut ora, ai ratat intrarea. La noi pentru vorbitorii de germana intrarea era la ora 13.00 iar pentru cei de limba engleză, 5 minute mai târziu.

Mai aveam ceva timp la dispoziție așa încât am decis sa ne plimbăm puțin prin zona. Cel mai ușor am fi ajuns întâi la Castelul Hohenschwangau însă un panou chiar la inceputul aleii spre castel ne spunea ca biletele se iau de la Centrul de bilete din Hohenschwangau.

Am zis hai sa vedem dacă putem lua, însă acolo era o coada atât de mare încât ne-am lăsat păgubași. Acum ca și sfat, dacă vreți sa vedeți acest castel nu veniți in timpul săptămânii, și luați-va biletele (de fapt faceti rezervare) pe net. Exista ghișee speciale pentru cei ce au rezervat bilet online. Si se mai poate ca in zilele foarte aglomerate sa va pomeniti ca biletele sunt vandute pentru toata ziua. La castelul Neuschwanstein se intra la fiecare 5 minute, grupuri de maxim 20 de persoane.

Deci am început sa ce strecuram prin marea de turiști aflați in zona, cel puțin jumătate dintre ei fiind de origine asiatica. Locul arata ca un mare mall cu electronice la 30% din pret, și cred ca așa înțelegeți cel mai bine aglomerația.

Multe magazine de suveniruri își așteaptă și ele clienții, la fel și numeroasele terase.

Ne-am plimbat puțin prin zona, am văzut și diferitele posibilități de ajuns la fiecare dintre cele doua castele, pe jos, cu autobuzul sau cu trăsura/ căruța.

Am urcat apoi la Castelul Hohenschwangau, leaganul copilariei regelui Ludwig al II-lea, si care a fost ridicat de tatal acestuia, regale Maximilian al II-lea al Bavariei, pentru a-l admira măcar pe exterior și a vedea împrejurimile, chiar și castelul Nesuschwanstein. Hohenschwangau era resedinta de vara si de vantoare a lui Maximilian si a sotiei lui Maria e Prusia, dar si a celor doi fii ai lor, Ludwig (viitorul rege Ludwig al II-lea al Bavariei) si Otto (viitorul rege Otto al Bavariei). Regele si regina locuiau in cladirea principala iar cei doi printi in anexe. Dupa moartea tatalui sau si incoronarea lui Ludwig ca rege, acesta s-a mutat in cladirea principala, insa pentru ca nu s-a casatorit niciodata, mama lui si-a pastrat apartamentele din castel. Si lipsa sentimentelor dintre el si mama lui a fost unul dintre motivele pentru care Ludwig si-a dorit o alta resedinta.

Pentru Neuschwanstein am decis sa luam totusi autobuzul pentru care poti lua bilet doar dus sau dus-intors asa cum am luat noi. E frumos si pe jos dar e mai dificil si avand in vedere si marea aglomeratie nu mai este la fel de frumos. Asadar am luat autobuzul care te lasa intr-un spatiu de unde ca sa ajungi la castel sau la podul Mariei mai trebuie sa parcurgi ceva drum.

Asadar pentru ca mai aveam timp am zis sa mergem la podul Mariei. Surpriza mare, aveam sa stam la o coada impresionanta ca sa ajungem pe pod (puteai sa mergi si mai departe si sa faci si alte trasee) unde toata lumea facea poze castelului sau cu castelul, si normal ca si noi am facut la fel, si intradevar vederea spre castel este ca in povestile lui Disney.

Apoi am luat-o usurel la vale spre castel, facand poze care mai de care mai frumoase castelului la exterior deoarece stiam ca in interior nu avem voie sa facem poze.

Multa lume care isi astepta randul si o tabela electronica anunta grupul care trebuie sa intre, precum si ora. Ne-a venit si noua randul, aici fac o scurta paranteza in care va spun ca sunteti sfatuiti sa nu aveti bagaj voluminos. Rucsacul meu era destul de mic insa tot am fost rugata sa in port in fata. Am primit si un mic instructaj si am pornit in descoperirea castelului.

Constructia castelului (stil romanesc) a inceput la data de 5 septembrie 1869 si a fost incheiata in 1886 insa Ludwig a petrecut aici 172 de zile. A fost construit ca un loc al prieteniei dedicat vietii si muncii lui Richard Wagner care insa a decedat in 1883.

Peretii sunt decorati mult iar picturile sunt inspirate in principal din operele lui Wagner, regi si cavaleri, poeti astfel ca apar trei mari figuri: Tannhäuser, Lohengrin si Parsifal, iar lebada o gasim mai peste tot in castel. Lebada era animalul heraldic al contilor de Schwangau, al caror succesor se considera Ludwig. Ludwig planuise amenajarea a 200 de camere, dar se pare ca in final doar vreo 15 au fost amenajate. Ce ar mai fi de mentionat inainte de a ne incepe calatoria, este ca pentru protectie, o multime de piese de mobiler sau alte elemente sunt acoperite.

Calatoria noastra incepe cu Lower Hall unde peretii il au ca tema pe Sigurd, “omologul” lui Siegfried din legenda nibelungilor. Povestea este pictata pe pereti si povestita la aparatele audio cu care fusesem inzestrati la inceput, iar “ghidul” nostru, cred ca mai degraba poate fi numit calauza, la fel de rece ca si castelul.

Sala Tronului: o sala care se doreste a fi o exprimare a extazului, dominata central de un candelabru imens, in forma de coroana ocupa etajele 3 si 4 ale acestei sectiuni a castelului. Se pare ca inspiatia acestei sali este Biserica “All Saints Court” din Munchen. Si s-a dorit ca o legatura a regelui cu Dumnezeu, Ludwig fiind un mediator intre Dumnezeu si lumea condusa de el. Pe pereti sunt infatisati Isus si cei 12 apostoli, regi si dar si alti sfinti. Aici ar fi trebuit sa fie si tronul dar acesta nu a mai fost construit niciodata dupa moartea regelui.

Sala de mese: in spatele aparentei medievale a castelului, tehnologia este de ultima generatie pentru acele timpuri, incalzire centralizata, apa curenta disponibila la fiecare etaj, iar bucataria dotata cu apa calda si apa rece, iar toaletele dotate si ele modern. Si in sala de mese dar si in restul camerelor exista un sistem de clopote electrice montat in 1885 cu care erau chemati servitorii in diferitele camere. Camera este “tapetata” cu panouri din stejar decorate cu diverse sculpturi, iar pe masa se afla o piesa din marmura si bronz care- l arata pe Siegfried luptand cu balaurul.

Dormitorul: somptuos (asa cum am inteles este la fel de somptuos in toate resedintele lui), tema principala a acestui loc este data de legenda lui Tristan si Isolda, iar aceste doua personaje apar in picturile de pe pereti, in sculpturile de pe usa sau in figurile de pe soba. La pat si la baldachin au lucrat 14 sculptori vreme de 4 ani. Patul este acoperit cu cuverturi brodate albastre din matase, si care au aplicatii lei, lebede, coroane. Aceasta camera este totodata si camera in care a fost arestat Ludwig in noaptea de 11 spre 12 iunie 1886.

Alte camere prin care am trecut sunt: Oratoriul: este camera aflata langa dormitor, Dressingul: cu peretii care prezinta scene din viata sau poeme, Salonul: care are forma literei L si ai carui pereti prezinta scene din opera Lohengrin; Grota: care reprezinta un element aparte in acest castel, o mica pestera artificiala luminata colorat si care are si o cascada, are la baza o idee din Tannhäuser; Conservatorul: o camera cu vederea spre munti; Camera de studiu: tema preluata tot din Tannhäuser; si Upper Hall: aflata la etajul 4, cu continuarea povestii lui Sigurd, si asa ajungem la:

Singers' Hall, sau camera trubadurilor ca sa pastram cumva timpurile, considerata unul dintre proiectele preferate ale regelui, si care ocupa tot etajul 4 si nu era dedicata balurilor, ci mai degraba operelor ui Wagner.

Si turul nostru se incheie astfel glorios si la fel de “glorios” suntem expediati afara, nu inainte de a trece prin bucatarie, loc unde umilii de noi putem face in sfarsit poze. Aici avem in sfarsit o imgine a timpurilor reale si vedem astfel echipamente de ultima generatie (pentru secolul XIX).

Nu am parasit insa castelul pana nu am mancat ceva in retaurantul de aici (de fapt am luat doar o ciorba si covrig, asa de moft).

Ce ar mai fi de spus despre castel? Poate ca tot niste date tehnice, timp de 20 de ani acest castel a asigurat locul de munca pentru mai mult de 200 de muncitori (uneori lucrau chiar 300 de persoane) fara a fi socotiti furnizorii si personalul implicat indirect. Se lucra chiar si noaptea la lumina lampilor de ulei. Regele a putut sa se mute aici in 1884 iar in 1885 a invitat-o pe mama lui aici pentru -i sarbatori cea de-a 60 -a aniversare. In 1886 a fost construit Podul Mariei (primul pod a fost din lemn, inlocuit apoi de unul din otel).

Castelul are de spus povesti si dupa Ludwig, astfel incat sa spuneam ca cea mai recenta si cunoscuta a fost in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial cand aici au fost depuse mari cantitati de aur de cel de-al Treilea Reich, aur care inainte de predarea Germaniei a fost luat de aici si i s-a pierdut urma. Se daduse ordin chiar de aruncarea in aer a castelului pentru a nu fi predat fortelor aliate, lucru care insa nu a fost dus la bun sfarsit.

Iesiti din castel mi-am spus ca in nici un caz nu o iau la deal sa iau masina ci prefer sa o iau la vale ca e mai simplu, dar nici acum nu a fost simplu ca m-au luat pe scurtatura prin padure, si nu la viteza normala ci pe full speed de ziceai ca ne alerga ursul.

Am ajuns si la masina insa cum nu coborase inca toata lumea au mai dat o raita prin zona. In sfarsit ne-am adunat cu totii la masina si am pornit, dar nu spre casa ci spre urmatorul obiectiv din traseul nostru, Wieskirche, biserica aflata la circa 15 minute de mers cu masina.

Povestea acestei biserici incepe in 1732 cand in Steingaden este adusa o statuie (Statuia Mantuitorului Biciuit) pentru o procesiune in Vinerea Mare. Statuia este abandonata trei ani mai tarziu si inca trei ani mai tarziu este mutata in casa unor fermieri din Wies. Asa cum spun documentele vremurilor, la data de 14 iunie 1738 cei doi soti vad lacrimi in ochii statuii. Vestea a circulat repede si locul devine unul de pelerinaj astfel incat in 1739-1740 in zona se construieste o capela care devine insa neincapatoare doarece se spunea ca statuia are puteri vindecatoare.

Asa incat in perioada 1745-1754 fratii Zimmermann construiesc actuala biserica. A fost cat pe ce sa fie demolata in 1803-1804 din cauza campanei de secularizare a averilor bisericesti dar a fost salvata prin petitiile fermierilor locali motivand ca acesta este un loc al pelerinajului si al minunilor.

In 1983 este inscrisa in patrimoniul UNESCO pentru ca in perioada 1985-1991 sa fie renovata, restaurarea respectand aspectul din secolul XVIII, costurile ridicandu-se la suma de 10,6 milioane marci germane. Anual peste 1 milion de oameni viziteaza aceasta biserica, printre acestia numarandu-ne si noi.

Biserica este spectaculoasa, totul fiind minutios prins intr-o multime de detalii, frescele de pe tavan reprezentand printre altele a doua venire a lui Isus (pe un curcubeu), Tronul Judecatii sau Usa vietii vesnice.

Altarul, amvonul, totul este minutios inzestrat cu elemente care comunica intre ele, cu ingeri sau heruvimi, coloane din marmura, insa cred ca ce mai bine va vor lamuri pozele.

Si cum Wiese inseamna pajiste, puteti sa va imaginati cum arata aceasta biserica alba si maiestuoasa pe care o remarci de la distanta cum se inalta pe campie verde (cel putin asa e vara ????)

Nu am putut pleca de acolo insa pana nu ne-am oprit si la un mic chiosc de unde am luat niste cartofi prajiti si o bere.

Asa ca la final sa tragem niste concluzii, mai ales in ceea ce priveste castelul. Ca si constructie (aspectul exterior) a fost inspiratie pentru Disney cu “Frumoasa din Padurea Adormita” dar si pentru intrarea in Disneyland din Paris.

Interiorul castelului insa este unul trist, este incarcat dar intunecat. Nu stiu exact cum as fi vazut interiorul daca nu as fi stiut povestea, insa tot m-as fi simtit apasata acolo. La toate acestea contribuie si felul rece si pe repede ‘nainte in care se desfasoara lucrurile, sec si mecanic, pur si simplu comercial.

Pe de alta parte si toata aceasta aglomeratie este un factor stresant si nu stiu ce v-as putea recomanda ca perioada, insa in nici un caz in weekend.

Mi-ar mai placea sa ajung in zona ca sa vad ce nu am vazut prima data, insa castelul nu m-ar mai atrage, dar Podul Mariei da.

Poveste si adevar, mister, real si ireal, toate acestea fac din acest loc un loc atat faimos. Va invit sa vedeti pozele, dar si niste filmulete si cu aceasta poveste se incheie si vacanta baietilor la mine, dar sper ca si voua v-a placut toata aceasta calatorie.

youtube - Castelul Neuschwanstein

youtube - Wieskirche

---

VIZUALIZĂRI: 3517 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI