Casa Fecioarei Maria şi satul Sirince, repere ale creştinismului timpuriu

TIPĂREȘTE

Pe când era răstignit pe cruce, Iisus s-a adresat Mariei. ˝ Femeie, iată-l pe fiul Tău˝ şi apostolului Ioan˝ Iat-o pe mama ta˝. Din acel moment apostolul Ioan n-a mai părăsit-o pe Fecioara Maria având grijă de ea şi ascunzând-o de furia prigonitorilor. După ridicarea la cer a Mântuitorului, apostolii au părăsit Ierusalimul şi au plecat să propovăduiască creştinismul în lumea antică. Apostolul Ioan însoţit de Maria a plecat (probabil în anul 42) să predice în Efes care în acea epocă era unul din cele mai importante oraşe. El vorbea mulţimii adunată în marele teatru din Efes şi prin puterea sugestiei era înţeles indiferent ce limbă vorbeau cei care-l ascultau. A rămas aici până la sfârşitul vieţii fiind îngropat în biserica care-i poartă numele.

Despre faptul că Maria a venit în Efes este scris în documentele conciliului din 431. Apostolul Ioan a construit pentru Fecioara Maria o căsuţă ascunsă de vegetaţia unui munte împădurit numit Bulbul sau al Privighetorii. Ea a locuit acolo timp de 11 ani până ce, la vârsta de 64 de ani s-a ridicat la ceruri.

Pe locul unde fusese căsuţa, creştinii din regiune au construit întâi în sec. I, apoi în sec. VI-VII o bisericuţă la care se adunau s-o comemoreze în fiecare an de 15 august- sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Această tradiţie s-a pierdut în ultimile secole odată cu popularea zonei cu majoritari musulmani şi bisericuţa a ajuns o ruină. La sfârşitul sec. XVIII s-a întâmplat minune. O călugăriţă ţintuită într-un scaun cu rotile, Catherina Emmerich a visat despre cruzimile la care au fost supuşi creştinii, despre venirea Fecioarei Maria şi a apostolului Ioan în Efes. A descris amplasarea casei pe muntele împădurit dând detalii topometrice deşi fiind paralizată niciodată n-a părăsit locuinţa în care trăia. Aceste vise au intrat în atenţia evecului de Izmir care a trimis la faţa locului o echipă de cercetători. Despre viaţa deosebită a acestei călugăriţe userul Florinbad a scris amănunte v. aici

La capătul mai multor expediţii s-a descoperit locul numit Panaya Kapulu în care s-au găsit zidurile în ruină ale unei case vechi. Mai târziu, teologi, arheologi şi istorici au cofirmat veridicitatea acestui amplasament. Primul papă care l-a vizitat a fost Paul al VI-lea în 1960, apoi papa Ioan Paul al II-lea care în 1980 l-a declarat loc de pelerinaj şi în urmă papa Benedict.

Casa Fecioarei Maria (Panaghia Kopulu) se află pe dealul Privighetorilor la 8 km de poarta Magnezia din Efes. O vizitasem pentru prima oară cu ocazia excursiei noastre din anii´95. Nu am mai recunoscut accesul şi împrejurimile. La intrarea pe drumul cu serpentine lung de câţiva kilometri a fost ridicată o statuie de bronz a Fecioarei înaltă de vreo 3 m dublaţi de un soclu. N-o văzusem în excursia mea anterioară.

Primele construcţii descoperite au fost o cisternă de apă la cca. 100m de ruinele casei şi două morminte, unul din timpul împăratului Constantin (sec. IV) altul al lui Justinian (sec VI). Se presupune că în cisternă au fost botezaţi primii creştini, cei din satul Sirince. Casa Fecioarei are un plan cruciform şi aspectul unei bisericuţe cu cupolă cu ziduri datând din sec. VI şi VII. În momentul descoperirii bisericuţa nu mai avea acoperiş şi zidurile stăteau să se prăbuşească. Restaurarea s-a făcut pe banii unei călugăriţe catolice. Ulterior în bisericuţă a fost construit un altar de marmură.

Casa era construită în întregime din piatră în stil romanic şi avea un antreu şi două încăperi. La escavaţii într-un cuptor a fost descoperită cenuşă datată din timpul cât a trăit Fecioara Maria. Se consideră că încăperea din dreapta ar fi fost camera în care dormea Maria. Restaurarea la nivelul a ceeace vedem astăzi s-a făcut în 1950. Despre istoria şi etapele reconstrucţiei lăcaşului, Iulianic a dat multe amănunte interesante v. aici. Nu se vizitează decât partea centrală şi camera din dreapta.

Izvorul cu apă minerală care curge sub casă şi este captat în spatele ei este considerat sfânt şi tămăduitor, creştini din toată lumea venind să bea din el.

În plus faţă de ce am văzut în 1995 este un zid lung de câţiva zeci de metri pe care credincioşii au pus mii de acatiste sperând ca Fecioara Maria le va îndeplini dorinţele. În 2006 un incendiu devastator a pârjolit sute de hectare în jur, oprindu-se spontan la câţiva zeci de metri de capelă şi de crucea de lemn de măslin din faţa ei. În fiecare an de 15 august sunt organizate ceremonii în care vin credincioşi din toată lumea atât catolici, cât şi ortodoxi şi musulmani demonstrând respectul pe care-l poartă cei din urmă Fecioarei Maria.

Sirince e un sat de munte situat la o distanţă de 6 km de dealul Privighetorilor unde se afla casa Fecioarei Maria. Satul a fost locuit de grecii creştinaţi de Sf. Ioan şi de însăşi Fecioara. Din cauza prigoanei împotriva creştinilor 40 de familii au fugit din Efes şi au întemeiat un sat ascuns în munţi. Cum în sat trăia doar o mână de oameni şi persecuţiile împotriva creştinilor erau crunte, locuitorii şi-au numit satul Kirkice care înseamnă ˝ urât˝ ca să nu stârnească dorinţa unora de a-l vizita. Generaţii întregi de creştini au format o enclvă în lumea musulmană. Ei şi-au păstrat tradiţiile şi pe 15 august de Adormirea Maicii Domnului mergeau cu mic cu mare să se roage la casa Fecioarei. Asta până în 1924 când a avut loc schimbul de populaţii între Grecia şi Turcia.

Grecii creştini au plecat şi în locul lor turcii nou veniţi au schimbat denumirea satului în ˝ frumos˝, Sirince. Deşi musulmani, ei au continuat vechile tradiţii respectând-o pe Fecioara Maria. În casele lor se găsesc icoane şi deasemeni pe 15 august urcă la casa unde a locuit şi s-a stins din viaţă Maica Domnului.

Satul turistic are 600 de locuitori majoritatea bătrâni şi populaţia este menţinută constantă, tinerii stabilindu-se în alte localităţi. Satul este construit în amfiteatru cu străzile foarte înguste cu pantă grea şi cu pavaj din piatră mare nefasonată. Casele în majoritatea lor sunt vechi de două-trei sute de ani şi destul de neîngrijite. În faţa lor femeile împletesc ciorapi de lână sau fulare şi-şi expun marfa manufacurieră.

Vizitându-l ai impresia unei încremeniri în timp în contrast cu viaţa- cascadă în care trăim. Pe dealurile însorite sunt vii şi livezi de fructe, piersicile fiind cele mai bune din Turcia. Adevărata comoară sunt vinurile din fructe. În grădina unui restaurant de ţară am fost trataţi în păhărele foarte mici cu vin dulce de smochine, de pere, gutui sau piersici. În Sirince după aproape cincizeci de ani, am băut o cafea turcească cu caimac şi zaţ, făcută în ibric de aramă pe nisip. Mi-a adus aminte de cafeaua băută la Ada Kaleh.

---

VIZUALIZĂRI: 4658 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI