O minivacanță de 5* „la mare, în Bulgaria” , în extrasezon

TIPĂREȘTE

Pentru minivacanța de 1 Decembrie 2022 am ales „la mare, în Bulgaria” . Sună un pic ciudat, nu-i așa?! Nici nu mai știu de unde și până unde... Căutam ceva nu prea aglomerat, cu posibilități de a petrece timpul înăuntru în caz de vreme rea (a se citi „facilități spa” ) și, după experiența de anul trecut, de la Sofianu, am realizat că în România o să fie aproape imposibil să găsesc așa ceva în condițiile în care tot poporul are liber la foială și petrecere! Și-atunci mi-am amintit că anul trecut am ajuns la Sofianu din cauză că s-au apucat bulgarii să reintroducă restricții pandemice fix la începutul sezonului de ski, altfel v-aș fi salutat dintr-o piscină termală din Velingrad. Velingrad?!... Hmm... Nu știu de ce în urmă cu 12 luni Velingrad mi s-a părut mai aproape de Galați; de data asta, ideea de a face 7-8 ore cu mașina pe fiecare sens de mers m-a tulburat maxim.

Dar – logic – mi-am amintit că frații bulgari au ape termale și mai p’-aici, p’-aproape, de exemplu prin zona nordică a litoralului Mării Negre! Astă vară ne-am oprit în trecere prin Constantin și Elena și-am văzut că au un spa super-fain, gen Thermele noastre, dar mai micuț, desigur... Am căutat cazare pe booking prin preajmă, pe urmă, tot lărgind aria de căutare, am ajuns nu departe, la Kranevo. Clink! (Asta-i fisa ce căzu.) Da, da, Kranevo, parcă aici erau niște hoteluri bengoase, chiar rezervasem cândva la unul, dar nu mai știu din ce motiv nu ne-am mai putut duce... Și da, am găsit disponibile 3-4 variante, dintre care una, total nouă, mi-a răpit atenția în mod deosebit.

Casa di Fiore SPA and Medical Hotel este un hotel de 5* inaugurat în martie 2022, situat pe prima linie, în apropierea frumoasei plaje cu nisip din Kranevo. Ocupând o suprafață de 1200 mp, el oferă oaspeților cazare în 184 camere și studiouri plus 4 apartamente, un restaurant cu 2 săli și o terasă în aer liber, precum și o modernă și bogată bază spa destinată relaxării, dar și procedurilor medicale, ce folosește puterea vindecătoare a apelor termale din zonă.

Deși cu o activitate de doar câteva luni, Casa di Fiore a fost desemnat în octombrie „Cel mai bun hotel balnear de la țărmul mării pentru 2022” de către Uniunea Bulgară de Balneologie și Turism Balnear (dar eu făcusem de mult rezervarea când s-a-ntâmplat chestia asta, hi-hi). Nici pe booking nu se prezintă deloc rău, că doar eu de-acolo m-am inspirat: nota 9,5 din peste 800 de evaluări, cu mențiuni deosebite pentru confort, curățenie și facilități.

Așadar, fără să mă las greu convinsă, am rezervat o cameră dublă Deluxe cu balcon și vedere laterală la mare, cu pensiune completă inclusă, pentru 4 nopți și prețul de 1285 leva; rezervarea a fost parțial rambursabilă, în sensul că dacă aș fi anulat până cu 5 zile înainte, mi s-ar fi oprit totuși contravaloarea primei nopți de cazare. Menționez că, în ceea ce privește mesele, erau disponibile și variantele „doar cu mic dejun inclus” sau „demipensiune” , dar am preferat să evit orice grijă în sensul ăsta (deși 3 mese pe zi îs cam multe pentru noi și avea să se reconfirme din plin chestia asta). La vreo 2-3 săptămâni după noi au rezervat și finii noștri, ei au luat cameră cu vedere la parc și demipensiune, în schimb au avut-o cu ei și pe fetița lor de 11 ani, așa că au plătit ceva mai puțin decât noi, dar nu cu mult. În preț au intrat accesul la baza spa și parcarea mașinii; menționez acest lucru, știut fiind că problema parcării poate fi câteodată destul de spinoasă prin stațiunile bulgărești.

Din fericire, cursul cotidian al existențelor noastre a decurs lin și monoton (am învățat să apreciez asta!) și nu ne-a mai rămas decât să așteptăm, cu emoție, să vină momentul în care să pornim la drum. Pentru o mai bună economie a resurselor, am decis să mergem toți 5 cu aceeași mașină și s-a votat în unanimitate pentru a noastră, mai încăpătoare. În ajunul plecării, am achiziționat on-line vigneta pentru Bulgaria (bgtoll. bg) pentru o săptămână (15 leva) și ne-am scotocit prin sertare după cash-ul rămas din vacanța trecută (să fie, acolo) ????. Miercuri dimineață ne-am reunit cu restul echipei (finii noștri venind dinspre Bârlad), am încărcat bagajele, am trimis cățelul „în tabără” și, în sfârșit, în jurul prânzului reușeam să părăsim urbea de reședință.

Waze ne dădea cel mai scurt traseu (vreo 4,5 ore) prin Bărăgan și, deși nu ne înnebunim după monotonia acestuia, l-am urmat totuși fără abatere: Galați – Brăila – Bărăganul – Țăndărei – Fetești – Cernavodă – Negru Vodă – Gheneral Toșevo – Balcic – Kranevo. Drumul e bun, l-am mai străbătut (parțial) și altădată, iar între Bărăganul și Cernavodă, precum și pe tronsonul bulgar, deloc aglomerat. Sigur, a mai fost de plătit taxa de pod de la Cernavodă, fina s-a ocupat (SMS la numărul afișat din loc în loc pe autostradă – 7577; 13 lei pe sens).

Încă o atenționare: aveți grijă, că ultima benzinărie mai acătări se găsește la ieșirea din Fetești, noi am ratat-o și am sperat să mai întâlnim alta pe autostradă, însă pas de așa ceva. Ba, parcă zic că totuși am trecut pe lângă un spațiu de serviciu cu WC-uri, dar noi aveam nevoie de servicii multiple (alimentat mașina, toaletă, cumpărat o ronțăială-ceva), așa că a trebuit să mai răbdăm vreo oră și ceva. Vă recomand însă călduros micuțul Petrom de la intrarea în Negru Vodă, n-ai da 2 bani pe el la prima vedere, dar am găsit acolo tot ce ne-a trebuit (o mențiune specială pentru toaleta exterioară extrem de curată și perfect dotată, inclusiv cu apă caldă!).

Abia se înserase când am parcat în fața intrării în hotel, unde se află un mic rondou destinat staționării temporare a mașinilor, atât cât să descarci/încarci bagajele. Cu uimire, avuseserăm deja timp să constatăm că parcarea era plină de autoturisme cu numere românești și, în general, era plină! Noi unde mai încăpem, bă’-băieți?! S-a dovedit curând că ne-am crizat degeaba în primă fază; imediat a fost trimis de la recepție un angajat care l-a condus pe Tati-șofer într-o altă zonă a parcării, unde am și lăsat mașina până la final. Acuma nu știu ce să zic, mie mi s-a părut că zona cu pricina aparține de fapt hotelului vecin (Aquamarine), închis în perioada asta a anului, așa că nu știu cum o fi vara, când totul trebuie să fie full. Dar poate mă înșel...

În timpul ăsta, noi, ceilalți, am pătruns în lobby-ul luminos și somptuos, amenajat cu gust. O mică expoziție de tablouri era dispusă pe părțile laterale, în apropierea locurilor de relaxare dotate cu canapele și măsuțe, un pian trona în mijlocul holului, iar candelabrele de cristal scăldau în lumină întreg spațiul. Spiritul Crăciunului deja începuse să-și facă simțită prezența: ghirlande colorate erau atârnate ici-colo, iar pe pian un Moș cu barbă sură lăsase câteva cadouri împodobite cu fundițe aurii.

Procesul de check-in a decurs normal și a durat puțin, doar cât ni s-au căutat rezervările în sistem, ni s-au înmânat cartelele pentru prosoapele de piscină și câte o brățară magnetică de fiecare oaspete. Ni s-a povestit că putem „încărca” orice cheltuială suplimentară pe aceste brățări și putem achita totul la final. Pe urmă, așteptându-l pe Tati, am remarcat măsuțele încărcate cu tratații de bun-venit, așa că ne-am servit și noi cu câte un pahar de proseco și am degustat niște mini-tartine cu pastă de legume un pic picantă și ceva prăjiturele asemănătoare pricomigdalelor. (Cred că acestea fuseseră amplasate special pentru a întâmpina oaspeții din România, majoritatea fiind veniți prin intermediul agențiilor turistice, pentru că în zilele următoare n-am mai văzut nicio tratație în zona recepției.) Totuși, în mod permanent, există un mic stand cu fructe (mere) și un recipient cu apă aromatizată cu felii de citrice plus pahare de unică folosință.

Noi am primit camera 333, finii 402 (parcă), așa că temporar ne-am despărțit, să ne instalăm. Știe toată lumea că bulgarii au un stil diferit de al nostru de a numerota etajele unei clădiri, iar hotelul este construit pe un teren un pic în pantă, astfel că spre mare se iese pe la nivelul -1 (unde se găsesc restaurantul, lobby-barul și baza spa), recepția e la nivelul 1 (echivalent parterului pe partea opusă mării), iar camerele sunt dispuse la etajele 1-5. La ultimul nivel (6) se găsește un sky-bar, închis în rezonul rece, desigur. În ceea ce privește lifturile, sunt 3 în holul central și mai este unul pe partea dreaptă a clădirii, ce coboară direct în restaurant. Deși hotelul avea să fie plin pe toată perioada șederii noastre, n-am avut niciun fel de probleme cu lifturile, au funcționat impecabil. Desigur, din când în când am mai folosit și scările, mai ales atunci când ne apucau remușcările în privința caloriilor consumate ????...

Camera noastră a fost spațioasă, modernă, dotată conform așteptărilor și clasificației hotelului. Compartimentarea este cea clasică: hol, baie într-o parte (stânga, în cazul nostru), dormitor în față, apoi balcon. Brățara magnetică deschide ușa de la intrare, neavând nicio treabă cu sistemul de electricitate, ceea ce-i confortabil, căci poți lăsa telefonul la încărcat, spre exemplu, după ce ai părăsit camera. Mobilierul și pereții sunt albi sau crem, podeaua din parchet laminat, petele de culoare (albastru, în cazul nostru; lila în altele, după cum am văzut în poze) sunt reprezentate de cuvertura-eșarfă, tăblia tapițată a patului, draperii și pernuțele decorative de pe canapea.

Holul conține un dulap încăpător în 2 uși, în care am găsit, pe lângă obișnuitele spații de depozitare, halate de baie, papuci de unică folosință, un seif, trusă de cusut și chestii pentru îngrijit încălțămintea. Lângă dulap, o oglindă, sub care se află suportul pentru bagaje. Între dulap și peretele exterior există o mică nișă-etajeră în care se găsesc cele necesare preparării ceaiului/cafelei, un set de cești și altul de pahare, precum și un pet mare de apă din partea casei, ce era înnoit zilnic. Plus ceva ronțăieli, însă pentru astea trebuia să plătești ????. Dedesubt, mascat de o ușă, răcitorul silențios, plin cu de toate (prețuri medii, aș aprecia; voi atașa lista).

Dormitorul l-am avut dotat cu un pat dublu matrimonial [de prisos să amintesc salteaua, pernele (au meniu de perne!) și lenjeria, toate de cea mai bună calitate] încadrat de 2 noptiere, o canapea cu măsuță și un taburet (zona de relaxare, să-i zicem) și un birou cu scaun plus televizorul. Veiozele atârnau deasupra fiecărei noptiere și – o chestie cam ciudată – nu puteau fi deschise sau închise decât împreună ????. De asemenea, există câte un rând de întrerupătoare de-o parte și de alta a patului. Pe birou se aflau telefonul fix și o mapă de prezentare a hotelului. Ce mi s-a părut extrem de util a fost faptul că aveai opțiunea de a-ți urmări pe ecranul televizorului situația debitului către hotel. Altfel, cei ce speră să urmărească programe românești la Casa di Fiore vor fi dezamăgiți total. Noi n-am sperat și n-am fost (dezamăgiți). Ba, din contra, băieții din grup s-au declarat foarte încântați că au putut urmări meciurile Campionatului Mondial de Fotbal, comentariile în limba bulgară neinteresându-i defel.

Baia – baie, nimic special. A, ba da, faptul că am avut și cadă, și cabină de duș. Altfel, tot ce trebuie, o să vedeți în poze, inclusiv uscător de păr, câte 3 rânduri de prosoape (ce se schimbau zilnic; și halatele de baie ude se schimbau – foarte important!) și consumabile de bună calitate.

Balconul este dotat cu o măsuță și 2 scaune și singurul meu regret este că, din cauza vremii cam urâcioase, n-am putut să ne bucurăm decât sporadic și mult prea puțin de vederea splendidă: cealaltă aripă a hotelului cu piscinele exterioare spre dreapta, plaja și marea spre stânga. Am uitat să spun că hotelul are formă de L, noi am stat pe latura mare a „L” -ului, având vedere laterală la mare (teoretic, că practic era destul de vastă); camerele de pe latura mică sunt cele cu vedere frontală la mare, dar de cea mai faină priveliște trebuie să beneficieze camerele din capătul dinspre mare al laturii mari (numerele trebuie de la x26 la x31). În fine... Alt lucru ce mi-a plăcut mult este faptul că fiecare balcon este decorat cu jardiniere, florile încă rezistau eroic; nu degeaba-i zice Casa di Fiore, vorba ‘ceea...

Luminația mai mult sau mai puțin feerică a camerei sau băii sunt asigurate de o sumedenie de aplice și mici candelabre; durează un pic până te prinzi care întrerupător ce lumină aprinde/stinge... Temperatura se poate regla autonom în fiecare cameră, noi am lăsat-o cum am găsit-o, la 22 grade și a fost ok. Există un mic panou lângă intrare, poți apăsa un buton și pe panoul similar de pe holul exterior apare un semn roșu, astfel că îngrijitoarele vor ști să nu te deranjeze. Eu l-am apăsat din greșeală în prima zi și abia când am remarcat că nu intrase nimeni să curețe camera am priceput de ce.

Am vizitat, de curiozitate, și camera finilor, de fapt ei au avut un studio cu un pat suplimentar pentru copil și o mică zonă de chicinetă, din care am reținut cuptorul cu microunde. Și n-au avut decât cabină de duș în baie ????. A, și canapeaua noastră se putea desface și ea, la o adică, desigur.

Odată terminată inspecția, închidem acum frumușel ușa camerei (se încuie automat; grijă, să nu uitați brățara înăuntru!) și coborâm la nivelul -1, acolo unde se întâmplă toată acțiunea la Casa di Fiore! Descoperim deocamdată lobby-barul, primitor și cochet, frumos decorat și el în spiritul Sărbătorilor de Iarnă; deliciul copiilor de toate vârstele îl face bradul ce se rotește lent în ritmul unei melodii asortate, așezat în vecinătatea șemineului. Despre lobby-bar, numai de bine, băieții ăia se mișcă precum zvârlugile și zâmbesc frumos, prețurile sunt decente, singura cârcoteală ar fi că nu servesc niciun sortiment de bere autohtonă; ce-i drept, au o bere nemțească nefiltrată excelentă! .

Pe o latură a holului sunt înșirate mai multe facilități: un magazin cu suveniruri, un beauty salon (ambele deschise în intervalul orar 10-18:30; Tati chiar a profitat de ocazie și s-a tuns; 20 de leva bucata????), precum și locul de joacă pentru copii (foarte apreciat de pitici, mai ales că am zărit și niște tinere angajate ce-i antrenau în diferite activități). Cei mici mai au la dispoziție o sală de proiecție, unde în fiecare seară pot urmări filme, iar cei mai măricei, un game club (deschis 19-23; contra cost). Tati zicea că a dibuit și night clubul, care cică s-ar deschide doar în weekend începând cu ora 22, dar, deși ne-am propus să mergem măcar de curiozitate, n-am mai apucat, deci nu pot confirma. Există sală de fitness și săli de conferință, nu ne-au interesat.

Tot din lobby-bar se face recepția centrului spa, ce funcționează zilnic între 8:30 și 19:30. Acolo ești întâmpinat de 3-4 fete drăguțe care, în schimbul cartelelor pe care le-ai primit la cazare, îți oferă prosoape curate; evident, la ieșire schimbul se face în sens invers. Dacă nu ești încălțat adecvat, adică în șlapi/papuci de unică folosință (eu evit să port așa ceva la piscină, au o talpă care glisează ca naiba pe gresia udă!), primești și cipici de plastic spre a-ți acoperi încălțările „de stradă” . Pe urmă străbați un coridor lunguț, de-o parte și de alta aflându-se camerele unde se desfășoară diverse proceduri medicale sau de relaxare (au o listă lungă de masaje, epilări, chestii de-ăstea; fina a fost la vreo 2 și s-a declarat mulțumită). În capăt se găsesc vestiarele și toaletele, precum și ușa spre încăperea de formă aproximativ circulară, ce găzduiește piscinele interioare și saunele. Aici s-a aflat zona noastră principală de interes, desigur! ????

Există o piscină uriașă cu apă termală, cu mai multe puncte de pătrundere sub formă de trepte, adâncimea maximă e 1.2 m (cred; după cum îmi ajungea mie apa). Există și o zonă destinată celor foarte mici, precum și jeturi gen jacuzzi situate la diferite niveluri pe o parte, precum și paturi-jacuzzi pe altă parte, există și 3 sau 4 jeturi cervicale, toate perfect funcționale. Mi-a plăcut faptul că oricât ar fi de aglomerată piscina, ai loc să înoți totuși, cu puțină bunăvoință (în schimb, numărul șezlongurilor înconjurătoare, deși apreciabil, nu-i suficient; dar asta nu mi s-a părut un mare bai, doar n-am venit să stau pe șezlong). Am ajuns la spa câte 2 jumătăți de zi, ambele dimineața, în prima și ultima zi plină petrecute acolo; în prima am nimerit aglomerația de pe lume, în ultima a fost mult mai lejer, deja sâmbătă o parte din români începuseră să plece.

Pe urmă, mai este o piscină cu apă sărată și fierbințică, nu-i recomandabilă anumitor categorii de bolnavi (de exemplu, hipertensivilor) și, în general, nu-i bine să staționezi mai mult de 15 minute acolo. Alături, era și o piscinuță cu apă rece, nimeni n-o iubea și am cam văzut-o nudă. Și o chestie de-aia de mers pe pietre, cică-i bună pentru masaj la tălpi; în ceea ce mă privește, nu, mersi! Eu m-am declarat încântată peste medie de piscina mare și oarecum și de aia cu apă sărată.

Există mai multe feluri de saune (cu tot felul de arome, umedă/uscată, cu sare, baie de aburi etc), de asemenea nu mă înnebunesc, dar cei ce le-au încercat s-au declarat încântați. Există și un mic bar, au inclusiv bere și coktailuri, dar au și o zonă de unde te poți servi gratuit cu apă rece sau îți poți prepara un ceai fierbinte. Temperatura ambientală era în jur de 30 grade, deci foarte confortabil de stat la peleul gol.

Pe la 12 se dădea liber la piscinuța cu apă termală de afară (mult mai caldă decât cea dinăuntru), foarte apreciată de iubitorii de adrenalină! ???? Am bifat-o și noi, că nu se putea altfel, senzația oferită numărându-se printre cele mai ciudate – să stai cu țeasta în ger (chiar au fost temperaturi ușor sub 0 grade!) și cu restul corpului la căldurică... Fain! Mai nașpa era când ieși afară, dar... „Alioșa nu răcește, Alioșa se călește” . Nu știu cât ne-am călit, însă răceala ne-a ocolit, slavă Domnului! În sezonul cald e funcțională încă o piscină exterioară (mare) , pe care acum am văzut-o protejată de o copertină.

... Și tot din lobby-bar se face un mic coridor ce duce la restaurant! Zic restaurant și nu restaurante deoarece cele 2 comunică între ele, doar că bufetul suedez e expus doar în prima parte. Din loc în loc se poate ieși pe terasa exterioară; vara cred că mesele de aici sunt cele mai vânate, acum spațiul aparținea exclusiv fumăcioșilor. Programul de mese este următorul: mic dejun 7:30-10, prânz 12:30-14 și cină 18:30-21:30. Pare un pic cam strâns, dar era lejeritate maximă, în sensul că nu te dădea nimeni afară după ora „închiderii” , ba chiar se bucurau nespus dacă te trezeai să mai comanzi vreo sticlă de vin sau vreo bere. Și nici nu te întreba nimeni de sănătate când intrai sau ieșeai din restaurant, cred că finii noștri erau rara avis fără prânz inclus, așa că n-avea rost să-și bată capul să-i vâneze... Oricum, ei au venit cu noi la 2 prânzuri (pe cel din mijloc l-am ratat cu toții, am fost la plimbare în Varna) fiind dispuși să plătească în plus, doar că la plecare nu i-a mai întrebat nimeni nimic.

Oferta de mâncare a fost extrem, extrem de variată și bogată la toate cele 3 mesele, pur și simplu n-are rost să le înșir pe toate; nici n-aș ști, și nici n-ar fi timp suficient (până la Revelion, să zicem ????). Am făcut ceva poze, o să încerc să atașez cât mai multe, să vă faceți o idee. În tot cazul, n-am auzit pe nimeni să se plângă că n-are ce mânca; în sens invers însă, da, am auzit – o doamnă care reclama (în eter, la coadă la cafea) în ultima zi că, deși și-a propus la plecarea de acasă „să se abțină” , a fost imposibil să reziste repetatelor ispite culinare și uite, acum sigur are cel puțin 2 kile-n plus!

Și sunt în asentimentul dumneaei, la fel mi s-a întâmplat și mie (cu un „cui” special îndreptat spre toneta de înghețată; musai să închei cu o cupă-două fiecare masă, atât era de bună!). Că veni vorba de cafea, asta nu prea mi-a plăcut, dar am supraviețuit. Altfel, aveau inclusiv mâncare de bebei, iar la cina de 1 Decembrie, în cinstea oaspeților români, au gătit sarmale (mari, dar bune), fasole și varză călită și purceluș de lapte. Și, tot în cinstea Zilei Naționale, au organizat 3 evenimente: degustare de vin, DJ-party cu muzică românească și preparare de art-cappuccino în lobby-bar pe 2 dec (noi am participat doar la primul eveniment, așa s-a nimerit).

De prisos să menționez că băuturile se plăteau separat, mai puțin cafeaua/ceaiul, apa și câteva sucuri cu care te serveai singur de la niște aparate speciale. Noi ne-am cam rupt în figuri – dă-i cu bere, dă-i cu vin – ba „încărcate” pe camera finilor, ba pe-a nașilor, așa că la decazare am mai plătit fiecare familie în jur de 250 de leva. Asta e, să ne fie de bine! ????

Se cuvine să nu închei fără a vă spune măcar 2 vorbe și despre frumoasa grădină a complexului – mică, dar extrem de frumos aranjată, precum și despre plajă. Plaja se află chiar în fața hotelului, doar traversezi o alee și-ai ajuns. Vara pare să existe un beach-bar dedicat, dar rămăsese încă agățată o listă de prețuri, deci nu știu exact dacă oaspeții hotelului plătesc ceva sau nu. Am văzut și pălăriile de stuf ale fostelor (și probabil viitoarelor) umbrele, aliniate frumos pe linia din spate a plajei. Altfel, nisip fin și scoici, lată de vreo 50 m plaja și lungă cât ține satul, adică vreo 2 km. Foarte frumoasă; vara trebuie să fie o reală delectare să te trezești în muzica valurilor și-n țipete de pescăruși...

Deși vremea n-a fost prea prietenoasă, am făcut totuși câteva mici plimbări pe plajă, nu se putea să nu aducem omagiile noastre Măriei-Sale, Marea! Ba, în ultima dimineață, plimbarea a fost un pic mai lungă, spre capătul sudic, unde am dat de o cafenea pe plajă, pe care chiar am găsit-o deschisă și unde am băut singura cafea adevărată a sejurului, în timp ce o pisicuță zbanghie tot încerca să se cațere pe noi... A avut ceva magic acel moment, în simplitatea și ineditul lui... Am văzut în meniu că aveau și ofertă de mâncare și poate că e bine de reținut acest aspect, cârciuma se numește Koraba și, din câte am văzut, era cam singura deschisă în afara sezonului în Kranevo.

În concluzie, a fost un sejur extrem de relaxant la Casa di Fiore, am ales bine și poate că vom reveni cândva, mai ales că la plecare am primit de la recepție un voucer care ne oferă un discount de 7% pentru data viitoare. Recomand cu drag acest hotel de top pentru orice fel de ocazie sau doar așa, fără nicio ocazie, în orice sezon (dacă mă-ntrebați pe mine, mai ales în extrasezon; dar nu-i musai să vă luați după mine; vara eu sunt un pic mai antisocială când e vorba de mare...).

---

VIZUALIZĂRI: 4766 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI