Trebuie vazut

TIPĂREȘTE

Chiar daca s-a mai scris despre acest cartier minunat, incerc in cele ce urmeaza sa va impartasesc si experienta mea proprie.

Aflandu-ma pentru cateva zile in Paris in 2004, mi-am sunat o fosta colega care stiam ca este cu o bursa la Paris pentru doi ani. Asa se face ca am primit invitatia de a merge pentru o seara la ea "acasa" - caminul in care locuia. Mi-a explicat cum sa ajung si iata-ma plecand spre LaDefense. Spre rusinea mea nu stiam nimic despre acest cartier, imi inchipuiam doar ca este un cartier plin de maghernite de la marginea Parisului, avand in vedere traseul destul de lung pe care urma sa il parcurg cu metroul.

Pasesc monoton pe peron, rememorand in gand conversatia cu colega mea, astfel incat sa stiu pe unde o apuc. Dar... nu a fost totul atat de usor cum am crezut... Cand am ridicat privirea si am vazut ce ma inconjoara, am ramas pe loc - cred ca am avut fata copilului care vede pentru prima data bradul de Craciun impodobit. Nu stiu sa va zic cat timp... dar cred ca un sfert de ora am uitat de intalnire si de tot si m-am invartit probabil in cerc, incercand sa imi dau seama unde am nimerit. Impresionanta arhitectura futurista a acelor zgarie nori, la doar cativa km de cladirile incarcate de istorie ale Parisului. Pentru cine a vizitat America probabil acestea sunt niste blocuri obisnuite... dar pe mine m-au marcat.

Ok, mi-am intalnit colega, am depanat amintiri ca fetele, iar dimineata aveam sa plecam impreuna spre Paris - ea la facultate iar eu sa imi continui pelerinajul. Aceasta calatorie avea sa fie cel putin la fel de impresionanta ca si seara de dinainte. Drumul spre metrou s-a dovedit a fi o adevarata aventura, mergeam in sens invers fata de miile de oameni care se indreptau spre birourile din La Defense. Nu stiu cum sa va descriu senzatia (si va rog sa luati in considerare civilizatia calatorilor de aici) : inaintam cu mare greutate, ca si cum un puternic vant ne batea din fata -)). Am ajuns sa urcam in metrou unde eram singure in vagon. Abia atunci am apucat sa vb cu colega mea si sa imi povesteasca ca si ea a avut aceeasi senzatie prima data si ca s-a acomodat cu greu acestui "drum in sens invers" pentru ca va inchipuiti ca si seara pateste la fel, dar chiria care o platea la acel camin fata de preturile din Paris au motivat-o sa iubeasca chiar, acest traseu-)).

Acesta este La Defense-ul: pentru turist un obiectiv bifat, iar pentru francez locul de munca de zi cu zi. Merita batut cu pasul fie si pentru o ora.

Felicitari francezilor ca au stiu sa alinieze acesti zgarie nori la km distanta de Paris. Daca as putea, i-as trimite pe banii mei pe consilierii primariei Bucurestiului sa vada unde trebuie amplasate cladirile de mare anvergura si sa nu ni le ridice in buricul targului (vezi proiectul turnului de 200 m din Piata Romana care este in dezbatere publica).

---

VIZUALIZĂRI: 3473 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI