Călătoria cu avionul spre Antalya

TIPĂREȘTE

Scriu acest mini-ghid cu gândul la cei care, dintr-un motiv sau altul, încă mai ezită să facă primul pas spre călătoria cu avionul. Sunt destul de multe lucruri pe care le-am învățat de-a lungul timpului și pe care mi-ar fi plăcut să le știu, înainte să dau cu nasul de ele. Deoarece am călătorit și eu cu avionul de câteva ori, sper să-mi iertați îndrăzneala de a scrie în cele ce urmează un set de recomandări. Poate vor ajuta cuiva, cândva.

Pregătirea bagajelor:

Când călătoriți cu avionul, bagajele necesită puțin mai multă atenție decât în alte ocazii, deoarece există reguli stricte de călătorie. În general, sunt trei categorii de bagaje: de cală, de cabină și de mână. Pentru fiecare dintre aceste trei categorii, există limitări în funcție de dimensiuni și greutate. Vă recomand să cereți informații de la agenția de unde luați biletele, cu privire la greutățile admise pentru bagaje. Fiecare linie aeriană are propriile reguli, însă acestea sunt oarecum uniforme, cu mici diferențe. Nu am să mă refer în cele ce urmează la dimensiuni, ci mai ales la greutate:

Bagajul de cală = valize/trolere cu greutatea de maxim 20 kg;

Bagajul de cabină = trolere/genți de voiaj de maxim 8 kg;

Bagajul de mână = serviete/genți laptop/poșete/plase cu greutate de maxim 4 kg.

Pentru depășirea greutății bagajului de cală se plătesc taxe suplimentare, aproximativ 15-20 euro/kg în exces. Și atenție că se vor cumula greutățile bagajelor. Din acest motiv n-ar strica să vă cântăriți bagajele de acasă, evitând astfel anumite neplăceri pe aeroport. De reținut în acest moment este faptul că bagajele voluminoase merg la cală iar pe celelalte le puteți lua cu voi în avion. Dacă bagajul de cabină sau bagajul de mână depășește greutatea admisă, veți fi obligați să-l predați la cală. Am să revin asupra acestui subiect mai jos, în secțiunea dedicată “check-in”.

Având în vedere că, cel puțin pentru aeroporturile din provincie, majoritatea turiștilor își cumpără trolere din Metro, Selgross, Real sau Carefour, preluarea bagajelor de pe banda aeroportului poate fi câteodată un fel de joc “de-a baba oarba”. Multe trolere sunt identice ca model și culoare, fiind dificil de identificat care este al vostru. De aceea vă recomand să agățați de mâner un semn distinctiv, de exemplu o fundiță de o anumită culoare. Nu recomand o bandă tricoloră, deoarece sunt foarte mari șansele ca și altora să le vină această idee. Întotdeauna verificați dacă ați luat bagajul dvs. de pe bandă, chiar dacă la prima vedere așa pare. Nu strică să aveți completate și etichetele valizei, în caz că aceasta este dotată din fabricație cu așa ceva. Personal prefer să completez doar numele și numărul de telefon, nu și adresa de acasă.

Deasemenea, mai recomand înfolierea trolerului pe aeroport, dacă acest serviciu este disponibil. Chiar dacă mai plătiți circa 20-25 lei pentru această operațiune, pe de o parte previne cotrobăirea prin bagaje pe aeroport, iar pe de altă parte previne împrăștierea hainelor în caz că cedează fermoarele. Nu vă recomand trolere cu buzunare aplicate, deoarece acestea adeseori cedează din cusături în timpul manipulării pe aeroport. Mai recomand și trolerele cu roți “îngropate”, deoarece în cazul celor cu roți “spinner”, în mod frecvent acestea se vor rupe.

Manipularea bagajelor pe aeroport presupune câteva etape în care acestea sunt stivuite. Dacă aveți o valiză prea goală aceasta va fi turtită iar dacă este prea plină (ați închis fermoarele stând cu genunchii pe ea) există riscul ca fermoarele să cedeze. Valizele mai robuste, din fibre de sticlă sau alte materiale rigide, sunt ceva mai rezistente dacă sunt de la firme de renume. Dacă nu, și acestea se pot sparge. Oricum acest tip de valize au marele inconvenient că sunt scumpe și atârnă greu la cântar, chiar goale fiind.

Transferul bagajelor de pe bandă pe cărucior, de pe cărucior din nou pe bandă, de acolo în avion și după aterizare în sens invers, se realizează prin aruncare. Operatorii de la sol le apucă de unde se nimerește și le aruncă. Din acest motiv, mânerele, buzunarele aplicate și roțile “spinner” se pot desprinde sau rupe, mai ales dacă bagajele sunt și foarte grele.

Înainte de a vă apuca de făcut bagajele, foarte utilă ar fi întocmirea din timp a unei liste. Verificați starea vremii în perioada călătoriei și gândiți-vă ce vă propuneți să faceți sau să vizitați. Dacă faceți acest lucru în liniște și fără grabă, atunci aveți mari șanse să nu uitați nimic din ceea ce v-ar putea lipsi în timpul sejurului.

În ceea ce privește hainele din bagaje, fiecare după cum îi este obiceiul. Cert este că în general mai toți turiștii constată că jumătate dintre haine le-au plimbat degeaba. În privința încălțămintei funcționează regula “sfintei treimi”, adică o pereche de șlapi, una de pantofi sport și una de pantofi eleganți. Prosoape, halate de baie și papuci de casă găsiți la hotel, așa că nu are rost să le luați de acasă.

Vă recomand să rulați hainele, nu să le împăturiți. Astfel vor ocupa mai puțin spațiu și nici nu se vor șifona atât de tare. Lenjeria și ciorapii recomand să le puneți în pungi și să aveți un număr egal de pungi goale, pentru a le depozita pe cele folosite. Deși nu recomand, dacă totuși puneți în valiză recipiente cu lichide care accidental pot curge, este preferabil ca acestea să fie depozitate în pungi. De asemenea, nu este recomandabil să fie toate în aceleași loc, ci răsfirate printre celelalte haine astfel înât să fie protejate pe toate direcțiile. Uscător de păr aveți în hotel, însă un mic fier de călcat de voiaj poate fi util.

Aranjarea hainelor în valiză se poate realiza în mai multe feluri. Recomandat este să așezați pe fundul valizei jachetele, pulovărele și pijamalele. După aceea cămășile, bluzele, tricourile și lenjeria. Deasupra așezați sacouri, taioare, pantaloni, fuste sau rochii. La final se aranjează încălțămintea, de preferință și aceasta pusă în pungi ca să nu murdărească hainele. Aveți grijă ca pantofii cu toc să fie așeazați orizontal, astfel încât să nu se rupă tocurile sau să nu perforeze geanta la șocuri. Locurile rămase libere le completez cu alimentatoare, cabluri și cărți.

Cum noi călătorim de obicei în trei, fiecare are un troler de cabină și câte un bagaj de mână. Soția are o geantă de călătorie, fiul meu un mic rucsac iar eu am geanta de laptop, suprapozabilă pe troler la nevoie. În rucsac sunt câteva cărți și alte gadgeturi. În geanta soției, Dumnezeu știe, cam de toate. În geanta mea se află laptopul, tableta, ceva integrame și reviste iar în buzunarul exterior cu fermoar, documentele de călătorie (vouchere, asigurări medicale, etc.). Pentru pașapoarte și bani am o mică gentuță pe care o port la gât, pe sub bluză. La fel de bine se poate purta și o borsetă la brâu, deși personal le consider incomode.

Conform reglementărilor post 9/11, nu aveți voie în cabina avionului decât cu spray-uri sau lichide/geluri/paste/creme aflate în recipiente de maxim 100 grame, care să nu cântărească în total mai mult de 1 kg și care trebuie transportate toate într-o pungă de plastic transparentă, (re) sigilabilă. Punga nu trebuie să fie mai mare decât formatul A5 (jumăte de coală de scris). Aceasta trebuie prezentată la controlul vamal și nu merge faza cu “sticla e pe jumătate goală”. În punga pe care o am la îndemână în geanta mea, se află parfumurile în sticluțe de 50 ml și pastele de dinți, la fel în recipiente de 50 ml. Din fericire, majoritatea producătorilor s-au adaptat cerințelor de securitate de pe aeroporturi și vă pun la dispoziție produsele preferate în ambalaje potrivite.

Deodorantele, fixativul, balsamul de păr, cremele de plajă și orice alte cosmetice mai puțin tentante sau cu risc mai mic de a se sparge/turti și curge, le pun în bagajul de cală. În valiză/troler puteți transporta oricâte cosmetice, regula de mai sus aplicându-se numai bagajului pe care îl luați în cabină. Cosmeticele pe care le găsiți în hotel sunt suficiente și de bună calitate (săpun, șampon, gel, balsam).

O altă cerință este de a nu avea la dumneavoastră în bagajul de cabină sau cel de mână, obiecte cu care ați putea răni pe cineva. În principal este vorba de unghiere cu cuțitaș, pile de unghii, andrele, bricege, foarfeci, brichete, spray-uri de auto-apărare, etc. Acestea le puneți în bagajul de cală.

În camera de la hotel, o metodă de a afla dacă se cotrobăie prin valiză este de a lăsa o distanță de două degete între capetele fermoarului. Dacă la întoarcerea în cameră fermoarele sunt închise complet sau distanța este mai mare, veți știi că s-a umblat la valiză. Oricum nu puteți dovedi nimic cu acest lucru, ori s-ar putea să fie tardiv, însă veți ști să luați măsuri pe viitor. Recomand ca tot ce aveți de valoare (pașapoarte, bani, bijuterii, aparatură electronică, etc.) să depozitați fie în seiful din cameră, fie în cel al hotelului.

Orientarea în aeroportul de plecare:

Odată intrați în zona de plecări internaționale a aeroportului, vă recomand să căutați Biroul de informații al curselor charter. De regulă există așa ceva și aici puteți verifica pe baza voucherului dacă sunteți pe lista de îmbarcare. Spun asta deoarece în ultima vreme am observat prin presă tot felul de “anomalii”. De aici veți fi îndrumat spre ghișeul unde se fac operațiunile de înregistrare a pasagerilor, așa numitul check-in.

Fac o mică paranteză pentru cei care nu cunosc limba engleză. Prin convențiile internaționale limba folosită în aviație este limba engleză. De aceea este bine să fiți familiarizați cu câteva cuvinte uzuale:

check-in = înregistrarea pasagerilor și a bagajelor

boarding = îmbarcare

boarding-pass = carte de îmbarcare

gate = poartă de îmbarcare

pass-control = locul unde se controlează pașapoartele

aisle = culoar

Dacă nu găsiți biroul de informații, atunci verificați pe tabela mare de plecări, numărul zborului, destinația, ora de plecare și numărul ghișeului de check-in.

Înregistrare sau check-in:

După ce ați identificat numărul de la Ghișeul de check-in, trebuie să vă prezentați la acesta având la îndemână voucherele și pașapoartele. Aici vă vor fi alocate locurile din avion, veți depune bagajul de cală pe banda unde va fi cântărit și veți primi biletele care au atașate boarding-pass-ul. În funcție de obiceiul operatorului, stickerul cu numărul bagajului va fi lipit pe pașaport sau pe boarding-pass.

Bagajul de cală se predă obligatoriu la ghișeul zborului respectiv, iar cu bagajele de cabină și de mână vă puteți urca în avion. Bineînțeles, depinde și de tipul avionului. De regulă, în avioanele cu elice compartimentul pentru depozitarea acestor bagaje este foarte mic și cu greu încape o geantă de laptop. De aceea, dacă nu doriți să predați bagajul “la bandă“, puteți să-l duceți dumneavoastră până la scara avionului. Nu uitați să solicitați, în caz că nu vi se dă, o etichetă a cărei parte principală o atașați la bagaj iar cotorul îl păstrați la dumneavoastră. Acest cotor vă poate fi de un real folos în caz că întâmpinați probleme cu bagajul. Când ajungeți lângă scara avionului, veți găsi un cărucior pe care se depun aceste bagaje pentru a fi urcate în cala avionului. La coborâre veți găsi lângă scara avionului un cărucior cu aceste bagaje. Pentru avioanele mai mari și mai moderne, există spațiu suficient în compartimentul pentru bagaje și cu excepția aeroporturilor regionale mai mici, accesul la avion se realizează printr-un tunel mobil.

Unele linii aeriene au în apropierea ghișeului un cadru metalic cu ajutorul căruia se verifică dacă bagajul de cabină are dimensiunile admise. Dacă bagajul de cabină sau cel de mână depășește greutatea sau dimensiunile admise, veți fi obligați să îl predați la cală (adică în compartimentul special amenajat pentru transportul bagajelor aflat în “burta” avionului).

În privința alegerii locurilor, trebuie să aveți în vedere că, de regulă, sunt câte trei scaune alăturate sau zis altfel, câte șase pe rând. Dacă aveți copii minori cu dumneavoastră, anunțați operatorul astfel încât să nu vă dea locuri pe rândurile din dreptul ieșirilor de urgență. Este interzis de regulament, riscați să fiți mutați și s-ar putea să nu mai găsiți locuri împreună. Dacă doriți să aveți vizibilitate bună afară, vă recomand locurile până în rândul 10/12 și după rândul 18/20 pentru aeronave Airbus/Boeing.

Pe boarding-pass este înscris numele pasagerului, codul aeroportului de destinație (de exemplu AYT pentru Antalya), codul aeroportului de plecare (de exemplu TSR pentru Timișoara), numărul zborului, data și ora plecării. În partea de jos sunt înscrise poarta de îmbarcare, ora de începere a îmbarcării, numărul locului (de exemplu 14C) și mențiunea dacă este permis sau nu fumatul la bord.

După ce ați scăpat de bagaje, trebuie să vă îndreptați spre Punctul de control al pașapoartelor. O puteți face imediat sau când pe tabelă este afișat în dreptul zborului dumneavoastră “go to gate”. Aici să aveți la îndemână biletele, voucherele, pașapoartele și orice alte documente de călătorie necesare. De exemplu, pentru minorii neînsoțiți de părinți, declarațiile notariale, etc. Atenție că, după ce treceți de acest punct, în principiu nu mai aveți unde să fumați până la destinație, aviz celor interesați.

După controlul pașapoartelor treceți la Punctul de control vamal. Uneori această etapă poate fi stresantă și neplăcută, dacă nu știți ce trebuie să faceți și dacă nu sunteți pregătit corespunzător. În primul rând trebuie să luați o tăviță pentru obiecte mici, în caz că este disponibilă. Trebuie să depuneți în tăviță ceasul, bijuteriile, portofelul, cureaua, telefonul mobil și orice alte obiecte metalice aveți asupra dumneavoastră. Într-o altă tavă depuneți separat, laptopul, tableta și alte echipamente electronice. În ultima tăviță veți depune bluze, jachete, pulovere, eșarfe, etc. Tot aici veți pune și punguța sigilată cu lichidele pe care le aveți la dumneavoastră. Tăvile împreună cu eventualele bagaje de cabină sau de mână vor fi trecute prin aparatul cu raze X pentru control. După ce mai verificați încă o dată dacă n-ați uitat ceva metalic prin buzunare, treceți prin “poarta suspinelor”. Dacă nu sună nimic, atunci vă recuperați tăvile și vă retrageți pentru a vă recupera obiectele personale. Dacă poarta semnalează prezența unui obiect metalic, atunci veți fi invitat pentru percheziția corporală. Dar cel mai enervant lucru în această etapă este încălțămintea. Pe unele aeroporturi procedura standard prevede să vă depuneți și încălțămintea într-o tavă specială pentru a fi scanată. Dumneavoastră veți trece desculț sau în funcție de cât de civilizat este aeroportul, veți primi așa-numiții „cipici” (pungi speciale de protecție pe care le îmbrăcați ca pe ciorapi). În unele aeroporturi puteți trece încălțați, dar dacă sună poarta atunci sunteți trimiși înapoi și trebuie să vă descălțați. Din acest motiv, preferabil este să vă încălțați cu ceva lejer care să nu conțină nimic metalic (întărituri, capse, ținte, etc.).

Îmbarcarea în avion:

O dată scăpat de acest calvar nu vă mai rămâne decât să găsiți Poarta de îmbarcare (gate) al cărei număr este trecut pe boarding-pass. Aici verificați pe tabelă dacă nu s-a schimbat între timp poarta de îmbarcare, rar dar se mai întâmplă, și așteptați până se afișează pe tabelă “boarding” sau sunteți invitați prin stația de sonorizare la îmbarcare. Aici prezentați biletele și pașapoartele. Boarding-passul va fi detașat de bilet și vă va fi înmânat, după care sunteți invitat la avion. Acum, în funcție de aeroport, fie vă veți urca în autobuzul care vă va transporta până la scara avionului, fie veți merge prin tunel până la intrarea în avion. Vă recomand ca înainte de îmbarcare să faceți o vizită la toaletă, în special dacă sunteți însoțiți de copii. Sunt toalete și în avion, însă spațiul este foarte îngust și s-ar putea să nu vă descurcați cu modul de utilizare.

Despre frica de zbor:

Studiile “faimoșilor” cercetători britanici spun că cei mai fricoși în avion sunt bărbații din categoria de vârstă 45-55 ani. Motivul pare a fi “lipsa de control”. Cu alte cuvinte, sentimentul că și-au pus viața lor și eventual a celor dragi în mâinile unui necunoscut și nu mai pot face nimic în această privință. O dată urcat în avion nu poți face altceva decât să-ți reglezi relația ta cu Divinitatea, în cazul în care crezi în vreuna. De fapt cred că această teamă este mai puternică la cei care nu cred nici măcar pentru o clipă în destin, în ceea ce-ți este scris sau cum spun arabii în Maktub. Un panseu foarte drăguț am găsit scris de Oana Pellea în “Jurnal 2003-2009” la pag. 84. Citez:

“Mă tot gândesc cum e în avion. Există două momente de adevăr în avion, decolarea şi aterizarea. Îmi place să mă uit la oameni în avion. Toţi vin importanţi, îmbrăcaţi în social, în convenţional. Pornesc motoarele, se leagă centurile şi gata, pornim. E spectaculos cum toţi, când avionul se desprinde de sol, absolut toţi sunt reduşi la uman. Nu mai sunt importanţi, nu mai contează funcţia sau contul în bancă, nu mai contează culoarea sau naţia. Când motoarele se ambalează înainte de decolare, cefele tuturora se încordează. Frica îi reduce pe toţi la esenţă. Când se stinge becul care te anunţă că pericolul a trecut şi îţi poţi desface centura, automat toţi revin la convenţie şi “fiţe”. Totul se repetă identic la aterizare. În momentele astea de adevăr, toţi se roagă, fiecare în felul său. Toţi se gândesc la cei pe care-i iubesc. Toţi înţeleg că nimic, de fapt, nu e important – decât că eşti în viaţă. Când coboară din avion sunt ca şi cum s-au născut din nou. Stau şi mă întreb de ce numai de frică devenim esenţă. ”

Într-adevăr, momentele mai tensionate, când anxietatea își scoate colții, sunt decolarea și aterizarea. Atunci pilotul îi dă pinteni aeronavei ca să se avânte deasupra norilor, pentru ca mai apoi să o strunească trăgând-o de hățuri și așezând-o, mai mult sau mai puțin delicat, pe pistă. Între ele este tăcere, mâncărică, poate ceva muzică sau filme și priveliști fascinante.

Cu cât zbori mai sus și cu un avion mai mare, cu atât zborul este mai lin și mai lipsit de neplăceri. Este de o mie de ori mai periculos să traversezi strada pe trecerea de pietoni, decât să zbori cu avionul (dovedit științific). Însă oricâte argumente s-ar aduce, totuși teama de zbor există (aproape) în fiecare dintre noi. Diferența o reprezintă felul în care o exteriorizăm sau o controlăm și foarte important, obișnuința o estompează treptat. Unii preferă să se anestezieze cu “Xanax” (întrebați medicul de familie) iar alții cu “ceva tărie” (întrebați barmanul). Deoarece trec frecvent prin acest “proces” de anesteziere, eu am să vă recomand alte metode mai “naturiste” și care cel puțin în cazul meu funcționează.

În primul rând îmi controlez respirația. Cu alte cuvinte îmi reamintesc să mai și respir, dar mai ales să respir adânc și egal. Asta nu înseamnă să stârnesc un taifun în avion când inspir sau expir. Deasemenea, îmi reglez de la rozeta de deasupra debitul de aer astfel încât să nu am senzația de sufocare, dar nici să-mi zboare peruca din cap. Mă autosugestionez spunându-mi în gând cu calm: "Nu mă tem de călătoria cu avionul, va fi bine și la aterizare mă așteaptă o vacanță minunată". După aceea, apelez la ingredientul meu secret: lectura. De obicei, majoritatea liniilor aeriene au o revistă proprie cu articole foarte variate. Preferatele mele sunt impresiile de călătorie, însă acestea prezintă dezavantajul că trebuie să știți limba engleză. În plus întotdeauna îmi iau cu mine (fără glumă sau altceva), impresii de călătorie de pe AFA. Sunt câțiva “scriitori” pe aici care după primele rânduri reușesc să te transpună într-o altă lume, departe de zgomotul motoarelor, turbulențe și alte motive de îngrijorare. Atenție că acestea trebuie tipărite, deoarece la decolare și la aterizare nu sunt permise utilizarea oricăror echipamente electronice. Nici măcar smartphone-uri sau tablete setate în “Mod avion”. În orice caz, să aveți la voi ceva de citit sau de făcut (de exemplu, integrame) care să vă capteze atenția.

Pentru copii, după ce trec de vârsta când zbiară și plâng de câte ori li se înfundă urechile, zborul este o experiență fascinantă. Pentru cei mai mici, însoțitorii de bord vă vor aduce cărți de colorat, creioane colorate sau cărticele cu benzi desenate.

La bordul avionului:

Stereotipul “stewardeselor PanAm” sau al piloților “Top Gun” a cam dispărut în zilele noastre. Locul acestor zei și zeițe care ne plimbau printre nori, atât la propriu cât și la figurat, a fost luat acum de oameni obișnuiți care fac o meserie cât mai profesionist posibil. Vă recomand să citiți și această mică istorioară ioncoja.ro/amestecate/ome ... 00-m-altitudine. Deoarece acum sunt și echipaje mixte, am să-i numesc în continuare generic, piloți și însoțitori de bord. Dacă nu zburați cu un charter Tarom, ci cu unul turcesc (Pegassus, Atlas Jet sau Sky Airlines), la bordul aeronavei se vorbește doar turca și engleza, eventual germana.

După ce v-ați urcat în avion, primul lucru pe care îl aveţi de făcut este să vă găsiți locurile. În funcție de tipul aeronavei, numerele locurilor sunt marcate fie pe o bandă aplicată pe compartimentul de bagaje, fie pe un suport prins sub compartimentul pentru bagaje, deasupra scaunelor. Dacă sunteți o persoană mai înaltă, va trebui să vă aplecați puțin, pentru că altfel nu le veți vedea. De regulă, se intră în avion prin ușa din față, însă nu întotdeauna. Dacă ați urcat pe ușa din față, locurile sunt numerotate în ordine crescătoare de-a lungul culoarului și în ordine alfabetică de-a latul. Charterele sunt de regulă avioane mari și au câte trei locuri de fiecare parte a culoarului. Astfel, pornind de la geamul din dreapta aveți locurile A-B-C, apoi culoarul și în stânga locurile D-E-F, acesta din urmă fiind la fereastra din stânga. Dacă avionul este de dimensiuni mai mic, atunci vor lipsi locurile din mijloc, numerotarea fiind A-C în dreapta și D-F în stânga. Pentru zborul de întoarcere, unde veți face check-in în engleză, cred că e bine de știut că locurile A și F sunt “window” iar locurile C și D sunt “aisle”. Veți fi întrebați pe care le preferați.

Este de dorit ca imediat ce v-ați identificat locul să vă depozitați bagajele în compartimentul de deasupra și să vă așezați. Nu de alta, dar mai sunt mulți care așteaptă pe scara avionului. Dacă mai aveți ceva de luat din bagaje, o puteți face după ce au urcat toți pasagerii. După ce v-ați așezat, este recomandat să vă fixați centura de siguranță și așa să o lăsați până ajungeți la destinație. Dacă aveți copii mici în brațe, însoțitorii de bord vă vor aduce o extensie specială. Tot de la aceștia puteți cere o pernă sau o pătură, în caz că vă este rece în avion. Cu piloții turci de pe chartere am avut tot felul de experiențe. Ba un stil de pilotaj mai “sportiv”, ba muzică turcească dată tare în difuzoare, sau temperatură de circa 18 grade în cabină. Dar de cele mai multe ori am avut un zbor plăcut de aproximativ două ore, din Timișoara până în Antalya.

Deasupra scaunului aveți mai multe butoane. Unul pe care este desenat un chelner pentru a apela însoțitorii de bord, unul pentru a aprinde lampa de citit în caz că zburați noaptea și o rozetă de la care reglați intensitatea jetului de aer al instalației de ventilație. Pe spătarul scaunului din față aveți o măsuță rabatabilă și un buzunar cu instrucțiuni de siguranță și reviste. Măsuța este obligatoriu să stea închisă la decolare și aterizare. La unele modele de avioane, măsuța se scoate din brațul (cotiera) scaunului. Tot în brațul scaunului aveți și un buton din care reglați înclinarea spătarului. La fel, în timpul decolării și aterizării acesta trebuie să stea în poziție verticală.

După ce toți pasagerii și-au ocupat locurile, însoțitorii de bord vă vor face instructajul de siguranță prevăzut în regulamentele internaționale. Câteodată acest instructaj vă este prezentat pe monitoarele din avion, alteori este prezentat live de către însoțitori. Dacă zburați pentru prima dată, este bine să-l urmăriți cu atenție.

În timpul decolării și aterizării, dacă știți că vă este frică de zbor sau aveți rău de mișcare/înălțime, este de preferat să nu priviți pe fereastră. În timpul acestor operațiuni nu este permisă lăsarea jaluzelelor la ferestre.

De asemenea, în timpul decolării sau aterizării, nu este permisă utilizarea oricăror aparate electronice. Pe tot parcursul zborului este interzisă utilizarea telefoanelor mobile. Toate aceste restricții au ca unic scop siguranța pasagerilor. Din păcate mulți dintre co-naționalii noștrii au o idee fixă “și ce dacă, nu moare nimeni dacă mai dau și eu un sms pe sub scaun sau dacă mai scriu ceva pe facebook”. Smartphone-urile și tabletele pot fi utilizate când avionul ajunge la palier, cu condiția să fie setate în prealabil pe “Mod avion”.

Zborul este format din trei etape principale, urcare-palier-coborâre. Palierul pentru acest tip de zbor este la 10.000 m și aeronava va avea o viteză constantă, numită și viteză de croazieră, de circa 800 km/oră. La această altitudine, aflată deasupra așa-numitei zone meteorologice, zborul este mai lin și nu sunt întâlnite decât rareori turbulențe. Temperatura exterioară la această altitudine este de aproximativ -50 grade celsius.

În timpul urcării sau coborârii, veți simți un mic disconfort până se echilibrează presiunea din cabină cu presiunea din corpul dumneavoastră, care se manifestă prin înfundări ale urechilor. Acest fenomen poate fi uneori chiar dureros dacă aveți sinusurile înfundate datorită unei răceli. Pentru a trece mai ușor prin aceste neplăceri, se recomandă să mestecați gumă sau să sugeți o bomboană. Bebelușii vor face ceva scandal, deoarece la asta se pricep ei cei mai bine. Toată această tevatură durează aproximativ 15 minute, după care pilotul va transmite un semnal sonor (două bing-bang) prin care anunță atât însoțitorii de bord cât și pasagerii că se pot decupla centurile de siguranță. Imediat după aceea se va auzi un singur bing-bang care vă va reaminti recomandarea să mențineți centura legată pe toată durata zborului.

Acum vă puteți deplasa la toaletă dacă este nevoie iar însoțitorii de bord vor începe pregătirile pentru servirea mesei. Tot acum puteți deschide și echipamentele electronice (laptopuri, tablete, console portabile, ipoduri, etc). Câteodată, în unele avioane se prezintă pe monitoare traseul de zbor cu diferite informații (poziție, altitudine, viteză, temperatură, etc.) și filme. De regulă, sunt filme gen “cu camera ascunsă“, pentru ca să mai înveseleasă atmosfera și reduce anxietatea celor care se tem de zbor.

La bord se va servi un prânz destul de bun și bogat, față de ce se mai servește în ziua de azi pe avioanele de linie. Este un pic mai dificil de servit masa într-un spațiu atât de îngust, însă am convingerea că vă veți descurca. O singură dată ne-a fost servit doar un sandwich, având de ales între cașcaval sau șuncă de curcan. De regulă, se servesc gratuit băuturile răcoritoare și contra cost cele alcoolice, însă au mai fost și excepții. Prețurile băuturilor se găsesc în revista de shopping din buzunarul de pe spătarul scaunului din față.

Dacă doriți să faceți fotografii, nu uitați să dezactivați blițul automat deoarece reflexia acestuia din geam vă va compromite pozele. Este posibil, în funcție de starea vremii, să întâlniți pe drum în special la urcare și la aterizare așa-numitele turbulențe. Acestea sunt vânturi puternice la mari altitudini care “scutură” un pic aeronava. Sunt fenomene normale, pot fi de diferite intensități, însă aeronavele moderne sunt echipate cu numeroase dispozitive de contra-balansare automată a turbulențelor.

Dacă știți că aveți probleme cu circulația sangvină, sau suferiți de tromboze sau alte afecțiuni ale picioarelor, chiar dacă este o călătorie scurtă, se recomandă să faceți ceva mișcare sau gimnastică specifică. Găsiți exercițiile recomandate în revista aeronavei.

Pe la jumătatea drumului, comandatul aeronavei vă va spune câteva informații despre drum și despre cum este vremea la destinație. După ce se servește masa, însoțitorii de bord vor “deschide” sesiunea de shopping duty-free. Catalogul cu produse se află în buzunarul cu reviste de pe spătarul scaunului din față. Se poate plăti în numerar cu euro sau cu cardul; atenție că pe unele chartere/linii aeriene nu sunt acceptate decât carduri embosate (adică numele și seria cardului sunt în relief).

După ce s-a încheiat și sesiunea de shopping, aproximativ cu 30 minute înainte de aterizare, piloții vor anunța prin semnalul dublu însoțitorii de bord ca să înceapă pregătirile specifice. Din nou vă recomand ca înainte de acest moment să mai faceți o vizită la toaletă, deoarece urmează încă cel puțin o oră până veți avea din nou ocazia.

Veți fi invitați să închideți echipamentele electronice, să ridicați măsuțele și spătarul scaunului, să depozitați în compartimentul de bagaje orice bagaj aveți la dumneavoastră și să ridicați jaluzelelede la ferestre, în caz că le-ați coborât. După aceea urmează aterizarea și de regulă, pe aeroportul din Antalya părăsirea avionului se realizează prin tunel.

Orientarea în aeroportul de destinație:

După ce treceți de controlul pașapoartelor, trebuie să ocoliți fântâna și apoi să coborâți pe scările rulante la parter. Vă uitați în stânga pe panourile electronice după numărul zborului sau orașul de unde ați plecat. Acolo este banda pe care vă vor sosi bagajele. Dacă aveți copii, este de preferat ca aceștia să stea într-un loc mai ferit, nu lângă bandă. Nu toți turiștii sunt civilizați și unii se comportă de parcă viața lor ar depinde de cât de repede își iau bagajele de pe bandă. Nu o dată am văzut copii, și nu numai, loviți de valize. Dacă sunteți un turist “special”, dintr-un motiv sau altul, atunci un reprezentant al tour-operatorului vă așteaptă în aeroport purtând numele dvs. pe o pancartă. Dacă nu, trebuie să ieșiți din aeroport și chiar în față se află aliniați reprezentanții tour-operatorilor, unde trebuie să vă înregistrați pentru îmbarcarea în autocar. Să aveți la îndemână voucherele și nu este necesară prezența întregului “echipaj” pentru înregistrare.

Înregistrarea pentru îmbarcare în autocar:

Fiecare tour-operator are stand propriu și deasupra acestuia scrie mare numele agenției. Atenție că numele tour-operatorului este diferit de cel al agenției de la care ați cumpărat biletele și se află înscris în antetul voucherelor. Vă prezentați la standul respectiv unde de obicei vă așteaptă un ghid vorbitor de limba română. În funcție de câți turiști sunt la acest tour-operator, înregistrarea și alocarea autocarului poate dura între 5 și 15 minute. De aceea, având în vedere și căldura de afară, recomand să vă lăsați membrii familiei și bagajele în interiorul aeroportului, unde este aer condiționat. După ce v-ați înregistrat și ați fost alocat unui autocar (primiți un bilețel cu numărul acestuia) vă puteți recupera familia și bagajele. În spatele standurilor este o parcare mare în care sunt mai multe autocare. De regulă, vă va însoți cineva la autocar. Însă dacă este aglomerație mare sau apar probleme neprevăzute, atunci trebuie să vă descurcați singuri. Fiecare autocar are pe parbriz un carton mare cu numărul “traseului”. Îl căutați pe cel care v-a fost comunicat la înregistrare sau scris pe bilețel. La autocar ar trebui să fie ghidul care vă va însoți la hotel și aveți grijă să vă bifeze pe tabel. Nu de alta, dar autocarul nu va pleca pănâ nu sunt bifați și numărați toți cei care au fost înregistrați pentru acel autocar. S-a întâmplat o dată să așteptăm jumătate de oră pentru că o familie s-a rătăcit după înregistrare. Nu mă întrebați cum au reușit, dar se mai întâmplă. Altă dată am așteptat mai mult de atât, deoarece a trebuit să stăm după o “personulitate”, care nu știu de unde a apărut. Cert este că nu a venit în același avion cu noi. De bagaje se va ocupa șoferul autocarului.

După ce ați urcat în autocar, micul meu ghid se încheie deoarece drumurile noastre se despart. Pe cei care merg la hotelurile din regiunea Lara-Kundu îi invit să citească Mini-Ghidul pe care l-am scris despre Hotelul Delphin Palace DeLuxe Collection aici vezi impresii Drum bun și cer senin.

---

VIZUALIZĂRI: 30960 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI