Un hotel cu foarte multe avantaje și câteva hibe mici

TIPĂREȘTE

Am aflat despre Hisarya acum câțiva ani și, la vremea aceea, am vrut s-o „leg” de Plovdiv (de care o separă doar vreo 40 km) și să le vizităm în același sejur: 3-4 zile Plovdiv, pentru istorie și arhitectură și cam tot pe-atât Hisarya, pentru ape termale și... ruine romane excelent conservate. Proiectul a picat, nu mai știu de ce și, când am prins ocazia să poposim în Plovdiv, chiar dacă numai pentru o zi jumate, n-am ratat-o. Rămăsese Hisarya și nu mi-a trecut.

Și iată că i-a venit și ei rândul în primăvara asta, ba chiar aveam timp s-o abordăm cu simț de răspundere, așa cum ne place nouă! Și hotelul îl alesesem de mult, de prima dată, acum a trebuit doar să mă conving că n-avem altă variantă mai bună. Cel puțin la momentul când am făcut rezervarea, n-am avut. Se numește C Comfort Hotel & Welness, este cotat la 3* și l-am preferat pentru un cumul de motive: poziție centrală, parcare gratuită, bază spa și review-uri foarte bune ce s-au perpetuat de-a lungul timpului, păstrându-i nota peste 9 pe booking. Am rezevat o cameră dublă cu mic dejun inclus, pentru 3 nopți, la prețul total de 394 leva (cam 985 lei). Am beneficiat de reducerea de 10% conferită de statutul Genius și am avut drept de anulare gratuită până cu o zi înaintea sejurului, după care, dacă aș fi anulat, aș fi fost penalizată cu contravaloarea unei nopți de cazare. În schimb, plata aveam s-o facem la decazare, cash sau cu cardul.

C Confort Hotel se găsește în zona veche a orașului, cea cuprinsă într-un patrulater format de vechile ziduri romane, conservate pe aproape toată lungimea lor, însumând peste 2 km. Pe de altă parte, C Comfort Hotel se află deasupra parcului-pădure Momina Salza (Lacrima Fecioarei sau Valea Crinilor), în care se găsesc câteva din cele mai renumite izvoare de ape terapeutice, dar și multe artefacte păstrate din vremea înfloritoarei cetăți romane Diocletianopolis.

Adresa oficială este str. Balkan 16, pe aceasta am setat-o în gps și n-am avut nicio problemă s-o accesăm. Am recunoscut de departe hotelul după pozele de pe site – o clădire gălbuie cu 3 niveluri și cu balconașe din fier forjat, în stil franțuzesc. „Parcare” e mult spus, sunt câteva locuri în față, mult prea puține pentru capacitatea așezământului, dar se poate parca fără probleme pe străduța ce se transformă treptat într-o cărare ce se pierde în umbra pădurii. Plus că în dreapta hotelului se află un uriaș teren viran (sincer, din cauza lui, prima impresie n-a fost chiar ok, dar pe urmă l-am ignorat, pe măsură ce ne convingeam de atuurile reale ale cazării pe care am ales-o).

Holul de la parter este împărțit în mai multe zone: un magazin cu suveniruri în dreapta, recepția în față și un întins spațiu de relaxare în stânga (pe care l-am zărit mereu nefolosit, dar probabil își dovedește utilitatea în anotimpurile mai puțin prietenoase; noi, din fericire, aveam să prindem vreme bună). În dreptul recepției se fac 2 coridoare, cel din dreapta duce spre zona de masaj (n-am fost), iar celălalt la cele 2 lifturi, apoi se termină în sala de mic dejun.

Evident, prima „vizită” am făcut-o la recepție, unde ne-a întâmpinat o domnișoară amabilă, ce vorbea o engleză cu accent bulgăresc, dar inteligibilă. Am completat o fișă de cazare și am primit 2 cartele magnetice pentru camera 203 (ne-am amuzat, pentru că același număr avusese și camera de la Seven Generations ????). De asemenea, am primit informații despre programul micului dejun (8-10) și al zonei spa (8-20) și ni s-a confirmat faptul că putem parca oriunde în preajma hotelului.

Intrând în lift, am zâmbit din nou, căci ne-am reamintit despre felul ciudat (pentru noi) al bulgarilor de a numerota etajele unei clădiri. Ceea ce la noi e parter, la ei este etajul 1 și tot așa; desigur, parterul bulgăresc s-ar numi la noi demisol/subsol. Ne-am setat așadar ca, de câte ori vrem să urcăm în cameră cu liftul, să nu uităm să apăsăm pe butonul cu nr. 3, aferent etajului 2! ???? (Ne-am descurcat, n-a fost greu.)

Hotelul are formă de patrulater, camerele sunt dispuse pe cele 4 laturi ce închid între ele o curte interioară. Asta înseamnă că poți avea vederi diferite, dar nu mult diferite, în general la parcul-pădure sau la zidul roman din apropiere sau la terenul viran și clădirile din plan îndepărtat. Nu prea contează, nu e un hotel unde să te duci pentru view. Camera noastră dădea spre sud, vedeam 2 case de localnici în plan apropiat, peste ele ceva copaci și chiar și o parte din vechiul zid spre dreapta.

Camera e foarte spațioasă (înclin să cred că toate-s așa, booking-ul nu mi-a oferit decât o singură variantă de „cameră dublă” ) – 47 mp zice „amicul” . Ca împărțire, nimic deosebit: un hol din care se face baia în stânga, livingul-dormitor în față și apoi balconașul.

Camera cuprinde 2 zone distincte, de dimensiuni relativ egale, cea de relaxare și cea de dormit. Am avut un pat dublu cu noptierele aferente, 2 fotolii și o măsuță de cafea, o comodă pe care era dispus televizorul, încă o masă-birou cu sertare atașate, un scaun și o oglindă rotundă, iar în colțul dinspre baie, răcitorul și încă un dulap-bibliotecă. Foarte mult mobilier, evident că multe spații au rămas neocupate; totuși, fiind o încăpere mare, nu părea deloc supraaglomerată.

Patul a avut saltea confortabilă și lenjerie albă de bumbac; singura hibă – cam scârțâia noaptea, când te întorceai de pe o parte pe alta. Un cearceaf mai grosuț a fost fix ce trebuia pentru învelit, iar pe lângă cele 2 perne deja pregătite, am mai găsit încă 2 în dulapul de pe hol. Noptierele erau echipate cu câte o veioză, noi nu prea le-am folosit, ci am preferat să utilizăm prizele respective pentru a ne încărca telefoanele (deși erau suficiente prize și prin restul încăperii).

Pe răcitor erau 2 pahare de sticlă protejate de folii, iar în frigider 2 pet-uri mici de apă, câteva doze de băuturi și ceva dulciuri (toate contra cost; prețurile nu-s mari, dar n-am avut nevoie de nimic de-acolo). Pe birou, o mapă cu multe foi tipărite, cu informații utile despre hotel și împrejurimi.

Tot în dulapul de pe hol ne așteptau, pe lângă spațiile de depozitare destinate hainelor, 2 halate de baie (foarte utile), papuci de unică folosință (veniserăm echipați cu șlapi; ăia din pânză mi se par tare periculoși pe gresia udă din jurul piscinei) și 2 pilote (n-am avut nevoie de ele).

Baia – spațioasă și ea, foarte curată și dotată cu tot ce trebuie (cadă, nu cabină de duș). Am apreciat chiuveta cu „aripi” pe care ne-am putut împrăștia obiectele personale, mulțimea de prosoape albe (ce aveau să fie schimbate zilnic, deși nu le lăsam pe podea) și de consumabile (săpun, gel de duș, șampon, căști pentru păr și hârtie igienică suficientă). Am avut inclusiv câte un pahar pentru periuțele de dinți, uscător de păr și telefon fix în caz de urgență. Totul a funcționat impecabil.

Balconul era micuț și fără niciun fel de mobilier, chiar n-ar fi încăput nimic. 2 persoane aveau loc să stea în picioare, dar cam atât. Cam în a doua dupăamiază, observând într-un colț de cameră un taburet de plastic, am îndrăznit și l-am scos pe balcon să citesc la aer, însă trebuia să fac adevărate acrobații ca să intru și să ies. Sprijinit de un perete al camerei, am găsit un suport pliabil pentru întins prosoape și costume de baie, însă pe balcon n-aveam unde să-l întindem, l-am pus într-un colț de cameră, nu ne-am împiedicat prea tare de el; profitând de vremea bună, am lăsat cât mai mult ușa de la balcon deschisă, să nu se facă igrasie.

Am avut aparat de AC, însă nu era încă vremea lui. La corpul de iluminat din tavan, din 3 becuri, doar 1 era funcțional și probabil că dacă am fi anunțat, treaba s-ar fi remediat, însă n-am făcut-o, nu ne-a deranjat prea tare. La ferestre erau perdele fine, albe, dublate de draperii în ton coloristic cu restul încăperii (predomină nuanțe de bej și maro). Pe jos, parchet laminat, gresie în baie. A fost mereu curat, e drept că și noi am avut grijă să păstrăm.

Micul dejun se servește în regim de bufet suedez în sala de la parter despre care am amintit mai devreme. Cât despre calitate și cantitate – corespunzătoare cotației hotelului, aș zice. Am avut zilnic ouă preparate în diferite feluri, telemea, cașcaval, 2-3 sortimente de mezeluri, măsline, legume (roșii, castraveți), fructe (mere, portocale, kiwi, banane), iaurt și lapte, croasante și brioșe. Cafeaua și ceaiul se puteau prepara la aparatele speciale, iar cafeaua chiar mi s-a părut bunicică. Erau de obicei 2 angajate ce se ocupau de debarasare și de înlocuirea platourilor cu mâncare. Sala e destul de încăpătoare și simplu echipată, dar luminoasă și primitoare (câteva plante verzi salvau monotonia).

Din sala de mic dejun se iese direct în curtea interioară, de fapt o grădină pusă permanent la dispoziția oaspeților (în afara perioadei de mic dejun, se poate ieși printr-o ușă aflată în apropierea recepției). Noi obișnuiam să ne terminăm acolo masa de dimnineață, avem un fetiș cu „băutul cafelei afară” , pe cât posibil????. Este un mic foișor îmbrăcat în pânză înflorată, dar și vreo 2-3 măsuțe cu scaune-fotolii înșirate pe lângă unul din pereți. Mai sunt 2-3 „pufuri” și câteva șezlonguri așezate în partea cea mai însorită a grădinii. Tot acolo ne savuram ultima bere seara, înainte de culcare. A propos de bere, dacă rămâneți în pană, au la recepție (3,5 leva/sticla de 500 ml).

Zona spa este formată dintr-o piscină cu apă termală (ce are o porțiune dotată cu duze de jacuzzi și alta destinată copiilor), saună uscată și umedă, baie de aburi, duș emoțional, zonă de relaxare (cu niște șezlonguri de faianță ce se înfierbântă), toalete și dușuri. Deși am crezut inițial că jumătate din timp o să-l petrecem la zona spa, până la urmă am vizitat-o doar vreo 2 ore. Piscina – foarte faină, destul de spațioasă ca să înoți, adâncime maximă 160 cm, iar apa chiar caldă și extrem de plăcută. În schimb, din cele 6 duze de jacuzzi, 2 nu funcționau.

De chestia cu relaxarea te plictisești repede, iar cu celelalte facilități eu nu-s foarte prietenă. Pe urmă, dacă mă gândesc bine, nici prea mult timp n-am avut la dispoziție. Prima seară nu se pune, a doua zi eram curioși să vizităm orășelul, iar în ultima zi plină am descoperit... Thermele Hisarya și am preferat să stăm afară decât înăuntru (dar asta e o altă poveste). Una peste alta – faină zona spa, nici prea aglomerat n-am prins; cu siguranță, dacă sejurul nostru ar fi fost mai lung, ne-am fi bucurat mai mult de ea.

Împrejurimi. Hotelul nu dispune de restaurant (ceea ce știam când am făcut rezervarea și ne-am asumat), dar sunt câteva mâncătorii bune la distanță de 5-10 minute de mers pe jos, precum și vreo 2 cafenele. Parcul e la 2 pași, ai unde te plimba, obiectivele turistice de asemenea destul de aproape (toate sunt în partea veche a orașului). Până în zona nouă se poate ajunge tot pe jos, durează cam 20-25 de minute. Și acolo ai unde te foi – doar picioarele să te țină! De Therme am pomenit, e mai puțin de 1 km până acolo, noi am mers cu mașina, dar am ocolit groaznic din cauza sensurilor unice, n-am câștigat cine știe ce timp. La câțiva km de jur împrejur sunt multe chestii drăguțe și interesate de vizitat, o să mai amintesc de ele la articolul despre oraș: Staro Jelezare (muzeul etnografic); Starosel (templul și mormântul trac, vinăria cu complexul omonim); nu în ultimul rând, fascinantul Plovdiv!

---

VIZUALIZĂRI: 689 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI