Un weekend in 3 hoteluri (2) - O 'româneasca' la Marriott

TIPĂREȘTE

Stătusem eu cu o saptămână înainte la hotelul ”Victoria Square” din Chilton, Bristol și știam vag împrejurimile. Dar am zis, că, hai, merg cu nevasta să iau ceva mai aproape de gară că aveam ceva plimbări de făcut și să nu mă fac de râs pentru 20-30 de lire diferență, ci să iau la Marriott, 4 stele, că știam că nu am cum să dau chix cu ăsta.

Și-am plecat după amiaza din Oxford cu trenul, tot lucrând și pe tren ca un disperat. Mă rog, măcar până pe la jumătatea drumul, când am decis că-i destul și-am trântitc capacul laptopului.

Hotelul e chiar aproape de gara centrală, mergi pe jos circa 10 minute și speram să fie mizeul din pepene.

Dar m-au enervat. Acuma, să fiu cinstit, hotelul e de câte stele scrie pe el, cu servitori scorțoși, mai bine îmbrăcați decât mine, d-ăstea. Camera, mobilată cam vechi și cam ”ieftin” pentru 120 de lire pe noapte, dar nimic de deplâns până la urmă. Spațioasă și curată, cu pat mare, cu baie ok, cu televizor plat. Stop!

Cu televizor plat LG, mare, pe care nu voiam să vad nimic legat de televiziune, aveam în schimb ceva netflixe și Amazon Prime sau măcar ceva tras de pe torrenți de afisat pe el. Sau macar sa lucrez două ecrane de webdynpro. Dar deși are porturi HDMI, nu poți, băi vere, să conectezi nimicuța pe ele, că au sărăcia aia de meniu de hotel fix ca să nu te lase, că ce, dacă vrei să vezi filme, au ei un pachet PPW de 12 lire pe zi sau ceva. Cu niciun film interesant, dar nu contează, au. Dacă știam că are nevasta infraroșu pe telefon îl rezolvam și pe ăla. Dar am aflat mai târziu.

In fine, Marriott e, în principiu hotel de bussiness, cam upper class bussiness, dacă mă întrebi pe mine. Ori să nu poată business manu' (nu că aș fi eu d-ăla, sau că aș ști cum arată unul) să înfigă laptopul in TV e cam de porc.

I-am înjurat în gând, cât și tare, și am trecut la următoarea activitate, datul pe internet, care – surpriză! Era moca doar dacă închiriai camera prin siteul lor, sau dacă ești membru Gold. Dacă aveai rezervare, ca mine prin site de rezervări, bagă bani - 12 lire pe zi, păi da! Băi, dar, în rezervarea mea scria clar ”Free WiFi”, așa că am întrebat, ce facem aici (?), că altfel nu stăteam la ei, că nu dau doi bani pe în numele lor de Marrioți, sau cum i-o chema. Ca să ne înțelegem, eu aveam net destul pe mobil. Vreo 3 giga, de abia încărcasem. Dar mă enervează genul ăsta de vrăjeală și de bunsiness. Asta ca să nu avem discuții cu ”de ce nu dai banii, daca vrei net”. Gen aveam net. Destul. Treabă de principii.

Iar ăia mi-au zis că da, așa e, e Free WiFi, dar pentru clienții agenției ălia de booking asta înseamnă gratis doar în hol. Ca la fraieri adică. Asta e chiar nesimțire! Serios. Internetul, semnalul, e disponibil în cameră, dar dacă vrei să-l folosești de acolo si ai luat camera prin altceva plătești. Deși în rezervarea mea nu scria așa de explicit că WiFi ăla gratis era doar în hol. În fine, nu stau să mă cert cu ei, că mi-e rușine și nici nu știu cu cine să mă cert. Am rezolvat-o, tot înspre rușinea mea, doar că nu mi-e rușine, că-s român.

Am încercat să le hăckuiesc hotspotul ăla când m-am trezit sâmbătă dimineața pe la 5, dar nu-s eu chiar cel mai bun la treaba asta. Mi-am ieșit din mână demult și oricum nu am fost vreun guru. În fine, au chestia aia securizată decent. Așa că am început să cânt ”pușca și cureaua lată, ce hecăr eram odată” și m-am culcat la loc.

Da’ la micul dejun, care-i bun, aproape de cel de la Pullman din Munich, și-n plus cu cafea de la Starbucks, mi-au întins soluția pe tavă.

Că vezi, ei au la intrarea în salonul de mic dejun un portativ d-ăla cu lista de invitați și camerele la care stau, și stă o tanti majoretă d-asta, sau hostesă, nu știu exact cum se cheamă, care taie de acolo invitații pe măsură ce vin la masă. Click! discret cu telefonul și m-am făcut și eu cu o copie. Parcă aia de la SIE ziceau că caută spioni, sau ceva?

În fine ,,revenind la micul dejun, frumos, de gust bun, un pic de fițăraie, aveau și o chefă pe acolo (așa îi spune la chef-ul femeie?) care făcea însă doar omlete decente, nimic ieșit din comun.

Și fructe exotice sanchi, că nu mai e nimic exotic, toți găsim la supermarchet mango, kiwi, avocado, nici măcar nu mai sunt fantastic de scumpe, dar contează că aveau, alte hoteluri nu au.

Revenind la internet, că doar de aia era micul dejun interesant pentru mine.

Ia ghici, ce-ți trebuie să te loghezi pe internetul alora. Păi, pentru ăia mai ardeleni (hai, nu vă supărați, toți prietenii mei fac glume co olteni pe seama mea), să vă spun eu: Numele și camera, și dacă ai făcut rezervarea la ei, sau da ești ”gold”, și ai net moca. Dacă nu, plătești. Doresc să transmit pe această cale mulțumiri domului Wang care era client ”gold” și avea net moca pe care a binevoit, sau să presupunem că a binevoit, să-l împarta și cu mine. Și-așa am avut o dimineață superbă, mă rog, ar fi fost superbă, dacă soția ar fi apreciat gestul, dar să zicem că ea nu e cel mai mare fan al meu cand vine vorba de treburi d-ăstea. Oricum nu prea le-am folosit internetul, dar asta a fost așa la modul – să nu încerci să dai o leapșă unui român, că o dă mai departe. Probabil că nici nu-i vina hotelului pentru ce scria în rezervarea mea, dar pentru modul cum își conduc business-ul este. Și pentru faptul că oferă servicii pentru care clienții se pot identifica cu nume/cameră și apoi ei lasă informațiile la vedere. Să vă explic.

M-am gândit la o chestie. Dacă aș fi vrut, pe baza numelui și a camerei aș fi putut să iau internet d-ăla de bandă rapidă, sau filme porno, sau cine știe ce servicii pe numele domnului Wang, sau al altcuiva. Firește, nu am făcut asta că nu-s un porc și are și aroganța mea limite. Măcar pentru că există o chestie care see numește cod penal n-aș face rău altora cu titlu gratuit așa. Dar aș fi putut. De unde știu? Că atunci când m-am cazat, doamna de la recepție m-a întrebat dacă-s de acord să facă o oprire de 100 de lire pentru eventualele chestii pe care le-aș putea consuma la ei, ”ca să-mi fie mie mai ușor”, lol. Și-am zis da. Nu știu de ce, că oricum umblu mereu cu cardul în buzunar, dar am zis da. Eh, cum am făcut eu un snapshot la listă, ar fi putut face și alții, și-ar fi putut să-și ia Broadband de 100 MB/s pe banii mei, de ce s-ar limita cu ce dau ăia moca, că doar nu-i costa nimic, nu? Sigur, asta ar fi fraudă, iar lumea civilizată nu face d-ăstea, dar numai zic.

Acum, eu spun doar că eu nu cred că mai stau la Marriott, sau la lanțuri d-ăstea care se se chitroșesc la WiFi. Îi înțeleg de ce fac asta, dar tot mi se par nesimțiți.

Pozele nu-s cine știe ce că mi se terminase bateria de la telefon de la hotspot pe tren și le-am făcut cu un aparat de bărbierit.

P. S. Evident că nemulțumirile mele punctuale nu înseamnă mare lucru în modul cum apreciez serviciile unității. Asta-i doar ”un story” și-un punct de vedere.

---

VIZUALIZĂRI: 1218 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI