Hotel Borjana, Albena: nu ca pe vremuri, dar inca merita.

TIPĂREȘTE

Dupa vizitele din anii trecuti, in urma carora nu am ramas niciodata dezamagit, am hotarat sa petrec din nou cateva zile pe litoralul bulgaresc. Venind din Bucuresti, am preferat traseul prin Giurgiu care e mai scurt decat cel prin Vama Veche. Dupa ce am iesit din cosmarul numit Centura Capitalei, intr-o ora am trecut podul peste Dunare si eram in Bulgaria. Dupa cativa kilometri, m-am inscris pe breteaua de acces spre Varna, si de aici drept inainte. Dupa doar 285 de km, am ajuns la Varna. Stiam de data trecuta ca trebuia sa continui pe bulevardul pe care ma aflam pana ce se bifurca: Balchic la stanga (directia pe care trebuia sa o urmez) si Burgas la dreapta. Am virat totusi la dreapta si dupa doar cativa metri am parcat in fata bisericii si m-am plimbat vreo ora prin oras. Dupa care am intors si am parcurs si ultimii 30 km care despart Varna de Albena.

Mai fusesem la "Borjana" cu ceva timp in urma si impresia buna pe care mi-a lasat-o acest hotel de trei stele m-a convins sa revin. E primul dintr-un grup de 3 hoteluri situate chiar pe plaja, in extremitatea sudica a localitatii  , foarte asemanatoare ca arhitectura: Borjana, Nona, Elitsa.

Intre timp "TUI"-ul a incetat sa mai administreze statiunea si asta se vede: serviciile sunt mai putin "nemtesti".  Poate si criza care a venit intre timp si-a spus cuvantul si semnele inevitabile ale uzurii au luat locul mirosului de proaspat care ma intampinase la precedenta sosire. Palmierii metalici vopsiti in albastru, care strajuiesc piscinele din fata terasei capatasera semne de rugina. Seara insa imaginea lor se reflecta linistitor in apa piscinei.

Capitolul curatenie a cam lasat de dorit. Hotelul era plin si probabil personalul nu a facut fata. A trebuit sa le cer la receptie sa trimita pe cineva.

Intre timp demipensiunea asigurata de hotel a devenit "all inclusive" calitatea acestui serviciu fiind acceptabila. Exista mai multe baruri unde se pot comanda bauturi intre 10-23.  Pe terasa, in fata salii de mese, se ofera gustari in afara intervalului orar in care se servesc cele trei mese principale.

Umbrelele si sezlongurile de pe plaja si din zona piscinelor sunt puse la dispozitie gratuit celor cazati in hotel. Plaja e civilizata, fara a straluci insa de curatenie. Apa era atat de calda la sfarsitul de august, incat doar algele mi-au reamintit ca nu ma aflu la Mediterana, ci la Marea Neagra.

La intrarea in statiune, se actioneaza bariera si se ia biletul dat de aparat. La receptie, contra sumei de 5 leva, se preschimba acest bilet cu un card magnetic ce permite iesirea si intrarea nelimitata pe intreaga perioada a sederii. Parcarea din fata hotelului poate deveni uneori insuficienta.

Animatori simpatici vegheaza ca cei aflati in piscina sa faca miscari ritmice pentru a se mentine in forma. Eu preferam sa-mi beau cafeaua la umbra pe terasa si sa privesc marea.

Camera, suficient de spatioasa era dotata cu aer conditionat, minibar, TV cu post romanesc, balcon. Am avut privilegiul sa primesc o camera la parter cu vedere la mare. De la grilajul balconului incepea un mic spatiu verde dupa care urma nisipul si la cateva zeci de metri marea. Ce putea fi mai relaxant decat sa adormi in zgomotul valurilor care se spargeu atat de aproape iar dimineata sa deschizi ochii trezit de tipetele pescarusilor si de globul rosiatic ridicat din mare care spulbera bezna? Amplasamentul e, asadar principalul atu al acestui hotel. Asta m-a facut sa trec cu mai multa usurinta peste imperfectiunile descrise mai inainte si sa plec spre casa cu satisfactia unui sejur reusit.

---

VIZUALIZĂRI: 2518 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI