Un hotel de tranzit bunicel, nici prea-prea, nici foarte-foarte

TIPĂREȘTE

Dupa ce am plecat de la Lonicera Resort & Spa, ne-am oprit o noapte la Balturk House Hotel din Izmit. Inca din toamna anului trecut, de pe cand planificam vacanta din Antalya, hotarasem ca la intoarccere sa inoptam in Izmit. Initial am ales hotelul Luxor Garden, un hotel de patru stele, cu o parcare proprie mare, care se afla foarte aproape de E80. Ulterior, m-am razgandit, pentru ca daca accesul la venire era foarte simplu, la plecare era mult mai anevoios. In plus, avea balcoane frantuzesti, iar camerele mi s-au parut cam mici. Tot uitandu-ma in jur dupa alte hoteluri, am vazut la circa 100 metri, pe partea cealalta a drumului, un hotel cu apartamente, cu note similare, cu preturi mici si cu accesul mult mai bun, atat spre E80, cat si spre D100. Asadar, am facut rezervare pentru o noapte la Balturk House Hotel, pentru un apartament de 90 mp cu balcon (Grand Suite), cu 46 Euro pe noapte. Mai este un hotel Balturk in Izmit, dar asta e Balturk House.

La hotel se ajunge usor: din E80 se face o bretea are duce spre autogara din Izmir, se trece de autogara si se face la dreapta. La 100 metri in fata, dupa ce se trece pe sub un pod, se ajunge la hotel. Hotelul este amplasat chiar pe coltul intersectiei si are o parcare mare in fata, dar nu este a lui, parcarea hotelului fiind de fapt in curtea din spate. Am lasat-o pe sotie sa aiba grija de masina in parcarea din fata, unde era un anunt in turca din care n-am inteles nimic, decat semnul ca se ridica masinile, si am plecat la receptie. Dupa ce am vorbit cu receptionerul si a inteles ca dorim sa sedem acolo conform rezervarii si ca vreau sa stiu unde parchez masina (eu vorbeam, el intelegea mai greu), am dus masina in parcarea hotelului, i-am dat pasapoartele si am platit. Mi-a facut calculul la 6,25 lire/EUR, am platit cu cardul si ne-a condus in apartamentul aflat la capatul coridorului. Acest coridor avea pe o parte usile de la camere, iar pe partea cealalta erau niste balcoane pentru fumat, care dadeau spre parcarea din spatele hotelului (nu toate apartamentele au balcon).

Apartamentul este intr-adevar foarte mare. In living sunt doua canapele, una de trei si una de doua persoane, cu o masuta mare intre ele, un birou cu scaun, un dulap mare, un raft in perete, un cuier, un pat de o persoana, o bucatarie echipata cu tot ce trebuie, si televizorul cu o mobila de living sub el.

Dormitorul, iarasi foarte mare, are un pat dublu imens, cu noptiere, un dulap, un suport de bagaje cu sertare dedesubt si un televizor mai mic. Trei sferturi din peretele opus patului era cu geam de sus pana jos si dadea spre strada principala.

Baia destul de mare, cu cabina de dus, dar avea o chiuveta moderna, de o forma ciudata. In plus, apa de la robinet curgea ca cea de la dus si jetul era orientat spre marginea chiuvetei, de unde zbura pe pantalonii celui care folosea chiuveta. Ca sa nu fiu nevoit sa explic de fiecare data cand ma spal pe maini ca nu am facut pe mine, am hotarat sa folosim chiuveta din bucatarie. In plus, in baie lumina era foarte slaba.

Din living se putea iesi in balcon, care era lung si destul de ingust si era dotat cu doua scaune si o masa cu scrumiera. Balconul dadea spre curtea din spate a hotelului, nu era un peisaj foarte atragator.

Dupa ce ne-am lasat bagajele in camera, am mai despachetat cate ceva si ne-am reimprospatat un pic, am coborat la restaurantul aflat la parter sa mancam ceva. Restaurantul asta nu este al hotelului, si este amplasat pe latura dinspre strada principala.

Restaurantul destul de mare, cochet, dar nimeni nu vorbea engleza. In fine, chelnerul ne-a adus un meniu in turca si engleza, prin semne ne-a facut si recomandari, asa ca am omandat o portie de kebab facut la tandori cu garnitura de orez (Kuzu Tandir), o portie de pita acoperita cu carne (Etli Ekmek), o portie de sarailii foarte bune, ayran si apa. Salatele, verdeata, pita, ceaiul si sosul iute au fost din partea casei. In total 65 lire + bacsis. Multa lume, restaurantul plin.

A doua zi, dupa un somn bunicel (a fost cam cald in camera), si dupa o serie de cafele si tigari in balcon, am coborat la restaurant sa luam micul dejun. Restaurantul, micut dar frumusel. Mancarea a fost buna, desi nu erau foarte multe feluri. O tanti imbracata in costumul negru traditional, care m-a vazut ca fac cafea folosind cafeaua solubila, a venit si s-a oferit (mai mult prin semne) sa ne prepare niste cafele turcesti. Tot prin semne m-a intrebat de unde suntem. Mi-am baut cafelele (cea facuta de mine si cea turceasca) pe terasa de la intrarea in hotel, asteptand sa se mai potoleasca traficul (intre 08:00 si 09:30, a fost jale mare in intersectie). Pe urma, am sters parbrizul, am carat bagajele la masina cu ajutorul receptionerului (asta parea ca stie si ceva engleza), am iesit din parcare si am luat-o pe D605 spre D100 si spre Istanbul.

Per total, hotelul e bunicel, camerele sunt mari, curate, pretul ok, oamenii amabili si serviabili. Cred ca la un moment dat, hotelul a fost chiar luxos (cam asa a fost gandit, sa fie opulent si luxos), dar acum e un pic „obosit”. Probabil ca i-ar prinde bine un „lifting”. Imprejurimile hotelului nu sunt foarte atractive, mai degraba o zona semi-industriala cu firme, depozite, service-uri auto si alte asemenea, dar pentru o noapte e ok. Daa stai cu geamurile inchise, nici nu se aude zgomot de afara.

Imi pare rau ca nu am facut poze, dar nu stiu de ce n-am avut chef. Atasez totusi niste poze descarcate de pe Internet si poze faute de mine la restaurant.

---

VIZUALIZĂRI: 1023 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI