Cum e să stai lângă ditamai arena (stadionul): Arena Târnovo Hotel din Veliko Târnovo

TIPĂREȘTE

Pentru că nu am uitat că am promis unuia dintre webi, la îndemnul său, că voi scrie şi despre locul de cazare din Veliko Târnovo, m-am pus pe treabă, încercând să creionez şi eu câte ceva despre acest hotel pe care l-au descris foarte bine şi alţi colegi de sait.

Cu vreo trei luni în urmă, cred, privind mai atent calendarul lunii noiembrie, am sesizat (cu multă plăcere, ce-i drept!) că se potrivesc două zile declarate libere: 30 noiembrie şi 1 decembrie în continuarea zilelor de week-end, vreo patru în total, şi repede îmi trece un gând zburdalnic prin minte, acela de a evada într-o zonă îndrăgită de români, în care noi nu călcaserăm până atunci :Veliko Târnovo din ţara vecină şi prietenă de la sud de Dunăre, Bulgaria.

Mă pun pe căutat cazare şi din aproape în aproape, luând în calcul câteva criterii sine-qva-non: parcare sigură, curăţenie, mic dejun şi semnal bun de wi-fi în camere, dau de Arena Târnovo Hotel care mi-a părut că le întruneşte pe toate patru. În plus, avea referinţe bune şi la noi pe AFA, şi pe booking, aşa că nu am pregetat rezervând o cameră dublă pentru trei nopţi de cazare la preţul total de 90 euro. Prietenii noştri, făcând rezervarea ceva mai târziu, au mai găsit disponibile o cameră dublă şi una dintre cele trei suite ale hotelului, aceasta din urmă la 120 euro pe trei nopţi.

Clădirea, relativ, recentă a hotelului, de numai câţiva ani, construită în partea nouă a oraşului, pe strada Slavyanska, nr. 2, contrastează cu nota generală a oraşului medieval Veliko Târnovo. Hotelul este, practic, lipit de stadionul echipei de fotbal, mândria oraşului, Etar Veliko Târnovo, făcând corp comun cu Ivaylo Stadium pe aripa sa de est. Cum s-ar mai putea spune, e „înfipt” în coasta unei peluze, de la fereastra camerei noastre vedeam înălţându-se un „picior” al instalaţiei de nocturnă. Se pare că hotelul e folosit de multe ori pentru cazarea sportivilor ce ajung în Veliko Târnovo pentru diverse competiţii. Faţă de centrul istoric e o distanţă care se poate parcurge în vreo 20 minute de mers pe jos. De asemenea, la Arena Târnovo, am văzut că se pot organiza petreceri cu cocktailuri, nunţi, sărbători de familie şi evenimente de afaceri. Pentru mai multe detalii: arenatarnovo.com

De cum se intră în clădire, în dreapta se află restaurantul, în faţă recepţia, iar în dreapta accesul către camere, la fiecare nivel existând câte un spaţiu de lobby, bine amenajat. Hotelul are categoria trei stele şi dispune de 22 camere duble aşezate câte 11 pe două niveluri şi de trei suite VIP situate, una deasupra celeilalte, peste restaurant. Am avut două camere la primul nivel şi suita de la etajul al treilea. La intrare, recepţionerii, băieţi drăguţi şi amabili, vorbitori de engleză, ne-au luat în primire, oferindu-ne, din proprie iniţiativă, dar şi la cerere, informaţii fel de fel, inclusiv, sugestii asupra locurilor de vizitare, schimb valutar, chiar. Hotelul are şi două săli moderne de conferinţă, prima, Arena hall, cu o capacitate de maximum 120 scaune, a doua, Ivaylo hall, ceva mai intimă, cu numai 30 scaune, dispuse dincolo de suita de la etajul al treilea. Restaurantul, destul de încăpător, cu 150 locuri oferă servicii a la carte, dimineaţa, fiind gazda noastră la micul dejun tip bufet suedez.

O notă foarte bună ce s-ar putea acorda acestui hotel este pentru parcarea sa posibilă atât la suprafaţă, în faţa sa, dar cu puţine locuri, cât şi subterană cu numeroase locuri, fiind păzită şi monitorizată video în permanenţă, deci, neavând de ce să ne facem probleme în ceea ce priveşte siguranţa maşinilor. Noi am lăsat maşinile numai în parcarea subterană, în faţa hotelului negăsind loc niciodată. Trebuie să spun că oaspeţii hotelului au fost în acea minivacanţă conaţionali în proporţie covârşitoare, am mai văzut în parcare câteva autoturisme înmatriculate în Polonia, Serbia şi, desigur, în Bulgaria.

Mai întâi, pe holurile lungi de acces la camere te ”loveai” de câte o masă de călcat cu fierul aferent care puteau fi folosite oricând de către oricine ar fi avut nevoie, deşi hotelul dispune şi de servicii de spălătorie, călcat şi curăţătorie pentru cine apelează la ele. Holurile erau curbate luând forma dată de linia peluzei urmărită de clădirea hotelului.

La intrare, apare un hol din care la stânga se ajunge în baie, pe partea dreaptă desfăşurându-se un ditamai şifonierul cu multe dulapuri de depozitare cu şi fără umeraşe, cu sertare pentru încălţăminte, cu rezerve de pături şi perne. Uscătorul de păr stătea cuminte, strâns pe unul dintre rafturile sale.

Camera, în sine, e generoasă şi luminoasă, prima impresie fiind că e decorată cu bun gust. Ea include, pe lângă locul de dormit, stat la birou, toaletă, şi zonă de relaxare poziţionată în vecinătatea patului matrimonial şi a băii constând în măsuţă cu fotoliu, locul meu favorit de savurat cafeaua de după-amiază. Mobilierul este destul de nou şi diversificat, bine întreţinut, în tonuri de bej şi maro cald: pat matrimonial imens cu rezemătoare înaltă, capitonată, încadrat de două noptiere încăpătoare, pe una dintre ele fiind aşezat telefonul. Pe peretele de vizavi de pat aveam un cuier mare, prevăzut în partea de jos cu alte spaţii de depozitare, în continuare un birou cu sertar, scaun aferent, toaleta cu oglindă deasupra. Pe birou am găsit o mapă cu câteva materiale informative despre oraş, despre hotel, restaurant şi meniu cu preţurile felurilor de mâncare menţionate.

Pe un colţ de birou stă aşezat televizorul cu ecran plat şi cu diagonală destul de mare, la care se putea privi din pat fără grija că nu puteai distinge scrisul. Programe tv erau suficiente, că doar se asigura tv prin cablu, dar nu prea erau şi de-ale noastre, aşa că cele de muzică au fost cele mai vizionate, punându-ne la curent cu ce e la modă în materie în ţara vecină şi prietenă.

În cameră aveam minibar, aer condiţionat, pe jos mochetă pufoasă, ferestre largi pe tot peretele protejate cu perdele şi draperii lungi care, la nevoie, puteau fi trase contra ochilor curioşilor.

Nici una dintre camerele sau suitele hotelului nu sunt prevăzute cu balcon, constructorul nu a considerat oportună necesitatea unui astfel de loc de relaxare, în compensaţie în faţa hotelului existând o terasă cu masă şi scaune unde turiştii se pot destinde în voie, mai puţin în perioadele reci. Aici se strângeau fumătorii la o ţigară şi-un pahar de vorbă/orice având în vedere că fumatul este interzis cu desăvârşire atât în hotel, cât şi în restaurant, ca dealfel, în toate spaţiile publice din Bulgaria.

Dacă această cameră avea cam 22 mp, imaginaţi-vă suita prietenilor noştri de cam 60 mp care cuprindea un hol mare din care se intra separat în dormitorul asemănător cu cel din camerele duble, baie şi camera de zi dotată cu canapele, mese în centru, frigider mare, televizor cu un imens ecran plat, servantă. De fapt, această cameră de zi a fost locul de întâlnire şi socializare al grupului nostru de prieteni, aici punând la cale programul şi cele câteva excursii ale minivacanţei.

Trebuie precizat de la început că nota ce caracterizează, în general, hotelul este curăţenia făcută cu simţ de răspundere şi întreţinută corespunzător, de puteai călca pe jos fără papuci în camere. Însă, cel mai bine se observă acest lucru în baie unde totul strălucea. Gresia de pe pardoseală, continuată şi pe hol, faianţa cu care erau placaţi pereţii erau bine alese ca şi colorit, de calitate şi bine montate. Obiectele sanitare moderne, cu sigiliu de curăţenie, bateriile ce funcţionau ireproşabil, aproape noi, etajera cu pahare neumblate, consumabilele (săpun lichid, şampon, hârtie igienică) diversificate şi tot timpul reînnoite, prosoape curate, schimbate zilnic, au fost cu uşurinţă de sesizat pentru oricine.

Dacă în băile din camerele duble, duşul este separat prin perdeluţe de restul spaţiului, baia suitei avea cabină de duş. În ambele cazuri, băile sunt destul de largi, nedând senzaţia de sufocare întâlnită în alte hoteluri de trei stele.

În fiecare dimineaţă, începând cu orele 7,30 se putea lua micul dejun la restaurantul hotelului. În opinia mea, foarte bogat şi diversificat, cu puţin efort se puteau mânca toate felurile, căci pe lângă alimentele obişnuite pentru micul dejun, la ei am găsit şi supă (de pui şi de broccoli), şi paste cu carne, şi prăjituri. Schimbări mari de la o zi la alta nu am văzut, cu excepţia supei care a fost alta de fiecare dată. Oricum gama era atât de largă că nu cred să nu fi putut satisface pe cineva, inclusiv, pe vegetarieni. De cantitate ce să mai vorbim, puteai mânca oricât, nu se uita nimeni urât.

Ar mai fi de spus că în tot hotelul există semnal bun de wi-fi, că liniştea domnea în tot hotelul, deşi era plin. Despre personal aş adăuga numai cuvinte de laudă: amabil, serviabil, cu zâmbetul pe buze. Dacă ar fi să menţionez un lucru mai puţin plăcut a fost căldura excesivă de la calorifere, în baie am găsit robinetul caloriferului pe care l-am închis făcând aerul mai respirabil, în cameră, însă, robinetul nu funcţiona, aşa că una dintre cele trei nopţi am dormit cu fereastra întredeschisă, paharele cu apă pentru umidificarea aerului fiind insuficiente.

Ca şi concluzie generală, pentru a răspunde titlului, deşi nu e neapărat o întrebare, ci mai mai degrabă o constatare, pot să afirm cu tărie că la Arena Târnovo Hotel e OK din toate punctele de vedere ţinând cont de raportul preţ/calitate, puteţi să vă convingeţi şi voi dacă veţi ajunge prin Veliko Târnovo!

---

VIZUALIZĂRI: 2123 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI