Han Hotel din Arbanasi, din nou perfect!

TIPĂREȘTE

Pentru ca să profităm de lipsa de aglomeraţie de dinainte de sărbători şi de vremea frumoasă, am hotarât să dăm din nou o fugă până la Arbanasi, ca sa ne mai relaxăm, la fel ca şi anul trecut (vezi impresii).

Aşadar, am pornit din Bucureşti într-o vineri dimineaţă, pe la 11:00. Drumul până la Giurgiu a fost foarte bun, singura parte mai proastă a fost pe Şoseaua Giurgiului, unde se mai lucrează şi mai sunt denivelări. După ieşirea din Bucureşti traficul a fost foarte relaxat, asfaltul bun, aşa că am ajuns repede la vama din Giurgiu. La taxa de pod a mers foarte repede (când am ajuns noi, singura maşină de la ghişeu pleca), aşa că am trecut podul şi am oprit la vama bulgărească. Aici, tot la fel, pleca maşina din faţă, am oprit şi am vrut să mă dau jos să dau buletinele şi talonul, dar nu am apucat pentru că vameşul m-a întrebat "Încotro? ”, eu i-am zis "Veliko Tarnovo”, el a zis "Drum Bun! ”, si am plecat. Am mai pierdut cateva minute la ieşirea din vamă, pentru că un TIR se lovise de o autoutilitară (sau invers) şi blocau ieşirea, dar în final am trecut. Vigneta o luasem online, aşa ca am mai făcut doar o oprire la bancomat să mai scoatem nişte leva şi la o benzinărie pentru nişte ţigări, apoi ne-am continuat drumul.

Mie mi se pare ca drumul spre Veliko Tarnovo este din an în an mai prost. Exceptând vreo 25 km înspre Ruse, restul e cam rău. Nu are gropi mari, dar asfaltul e crăpat şi neregulat. In plus, sunt multe radare mobile şi camere fixe şi puţine zone cu două benzi care să permită depaşirea. La intrarea şi ieşirea din localităţi sunt camere puse pe o traversă peste şosea şi un semn pe care nu-l înţeleg nici acum. L-am pus în poza 1, că eu nu înţeleg decât ca este un "punct automat de... ” ceva. In fine, drumul a fost destul de liber, aşa că am putut merge destul de repede şi pe la 14:15 am ajuns la hotel.

Lăsăm maşina în parcare şi mergem la recepţie. Aici totul merge repede, ne dă cardul şi ne urează şedere frumoasă. În parcare, de data asta erau numai maşini cu număr de Bulgaria, spre deosebire de anii trecuţi, când vedeai doar doua – trei maşini cu număr de BG. De altfel, cât am stat acolo am văzut foarte puţine maşini cu număr de RO.

Am avut aceeaşi cameră ca şi anul trecut, dar de atunci au mai făcut niste imbunătăţiri: canapeaua de o persoană şi un pic a fost înlocuită cu una de doua persoane şi jumătate, poate chiar trei (mai subţirei). Cele două paturi single lipite au fost înlocuite cu un pat dublu foarte mare. În dulap am găsit papuci, halate si seif. Sincer, nu ştiu dacă seiful era si anul trecut – oricum era mic pentru laptop – dar papucii şi halatele aproape sigur nu erau. Internetul mergea excelent, se pot vedea filmuleţe de pe Youtube fara nici o întrerupere. Aş mai menţiona frigiderul foarte silenţios şi care răcea intr-adevăr foarte bine. Dat fiind că am descris mai în detaliu camera în review-ul de la sejurul de anul trecut, nu o să mai insist şi o sa mai pun doar nişte poze.

Ceea ce a fost deosebit faţă de anul trecut este că au terminat corpul nou al hotelului, la care se mai lucra în decembrie 2018. Acest corp, denumit Arbanashki Deluxe Villa, are camere duble, apartamente cu unul şi două dormitoare şi studiouri. La parter este un restaurant frumos, cu vreo 100-120 locuri şi recepţia vilei. După Booking, camerele de aici sunt mai mari şi mai luxoase, dar şi ceva mai scumpe. Deci, acum sunt trei locuri de cazare distincte: Arbanashki Han Hotelcomplex, Arbanasi Deluxe Villa (aflate amândouă în cadrul aceluiaşi complex) şi Villa Arbanashki Han (aflată pe deal, la vreo 80 metri de complex).

Restaurantul cel nou este mare, aerisit, decorat şi iluminat cu mult gust, dar intr-un fel sau altul respectă stilul general al complexului. Pe peretele din spate este amplasat barul, lânga el este intrarea la bucătărie şi lângă ea se afla un fel de separeu unde era expusă mâncarea la micul dejun. Doi pereţi sunt de sticlă, cu vedere spre curtea complexului, care este extrem de frumoasă. Restaurantul vechi s-a închis, mai funcţioneaza doar sâmbăta seara.

După ce ne-am dus bagajele în cameră, ne-am dus la resturant să mâncăm ceva. Un chelner care vorbeşte româneşte şi pe care îl ştiam din anii trecuţi a venit să ne întâmpine şi să ne facă recomandări. Ulterior l-am întrebat cum a învăţat româneşte şi ne-a explicat că au un coleg care a lucrat 7 ani la Bucureşti şi acesta i-a învăţat şi pe ei. Seara am mâncat tot acolo, am luat un „genunche” de purceluş care ţi se topea în gură, cu cartofi la cuptor şi cu nişte murături foarte bune.

Mâncarea a fost foarte bună (şi multă) şi anul ăsta, deşi am senzaţia că au crescut un pic preţurile (cam cu 25%, apreciez eu). Micul dejun (bufet suedez) se serveşte până la 10:30, dar a doua zi am ajuns în jur de ora 10:00 la masă şi nu prea mai era mare lucru (de fapt nu prea mai erau ouă). Asta din cauză că la hotel erau cazaţi o mulţime de angajaţi de la o firmă, veniţi în teambuilding, sau ceva de genul ăsta, care se pregăteau de plecare şi deci au fost mai matinali. Noroc că ne-a văzut chelnerul că ne uităm trişti la tăvile cu ouă (sau mai bine zis fără ouă) şi s-a dus şi ne-a adus pe o farfurie mare omletă de la bucătărie. Luni, când am plecat, pentru că nu mai eram decât puţini turişti, nu a mai fost bufet suedez, ci ne-a întrebat chelnerul ce dorim să comandăm şi ne-a adus mâncarea pe farfurie. La micul dejun se servea şuncă, salam, brânza, caşcaval, roşii, castraveţi, măsline, ouă ochiuri şi omletă, cârnaciori prăjiţi, frigănele, tarte cu afine, pateuri, dulceaţă, miere, unt, cereale, lapte (normal, sau de soia), suc de portocale şi de mere, cafea, ceai, fructe (portocale şi banane). Cine dorea, putea să-şi facă pâine prăjită.

Noi am mai mâncat la prânz şi seara şi la restaurantul hotelului Izvora, care deşi nu e la fel de elegant ca cel de la Arbanshki Han, are mâncare foarte bună şi este sensibil mai ieftin. Şi aici chelnerii au început să o rupă pe româneşte, iar meniurile erau tipărite şi în limba noastră. În plus, am observat că au început să bage în meniu preparate cu specific românesc, cum ar fi ciorba de burtă şi mamaliguţă cu brânză. Oamenii fac eforturi, se vede că vin mulţi români.

În rest, am profitat de vremea frumoasă (a plouat doar sâmbătă dupa amiază) şi ne-am plimbat prin şi pe lângă sat. În sat s-au schimbat multe în bine faţă de anii trecuţi. Peste tot vezi case noi, straduţe asfaltate, aranjamente florale şi stâlpi de iluminat puşi pe toate uliţele. Pe lânga astea, judecând după capacele de canal, aş zice că au canalizare şi gaze trase prin tot satul. Ceea ce îmi place este că ei construiesc respectând tradiţia, toate casele, porţile şi zidurile de la curţi sunt făcute în acelaşi stil (ceva cam ca la Nessebar) şi se vede că oamenii încearcă să fie cât mai gospodari şi să-şi înfrumuseţeze casele şi curţile. Şi ce îmi mai place este liniştea.

Luni dimineaţa am plecat pe la 11:00 şi după mai putin de ora şi jumătate am ajuns la vama din Giurgiu. Pe drum am mai oprit la Shell-ul din Ruse pentru a face plinul si a mai cumpăra ţigări. Şi de data asta am trecut extrem de repede prin vama. Pe urmă, am făcut un ocol si ne-am dus la restaurantul Perla din Giurgiu să mâncăm de prânz, apoi am luat-o spre casă.

Încă odată trebuie să ma declar pe deplin satisfăcut de şederea la acest hotel şi cred că o să mai facem nişte escapade acolo şi vara. Nu de alta, dar grădina hotelului este extraordinară, e un loc de linişte şi relaxare, unde să uiţi de toate grijile, iar raportul preţ/calitate este foarte bun.

---

VIZUALIZĂRI: 2868 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI