Appartament Renate - Saarburg în regim hotelier

TIPĂREȘTE

APPARTAMENT RENATE-SAARBURG ÎN MICA ,,VENEȚIE A NORDULUI ‘’

Site :appartement-renate /de

Ma izbise brusc dorul de vestul Germaniei si caii naravasi ai inspiratiei turistice, m-au dus pe aripile olandezilor zburatori, intr-o locatie necunoscuta, aleasa strategic, cu avantajul enorm de a fi cu ,,piciorul’’ intr-un triunghi grozav, cu legatura rapida in trei tari :Germania, Franta, Luxemburg…asteptati va rog cateva momente, sa dau jos bagajele din masina familionului reunit dupa un an de zile … ,,Zambilica’, masinuta noastra ,gafaie de sete, am calatorit 6 ore, plecand din Olanda, pana aici in sud, in landul Rhenania Palatinat, aproape de Trier.

Proiect de vacanta ,cum sa scoti capul pe fereastra ,in trei tari vecine

- ,,Unde mergem sorela in vacanta, ca m-am saturat de pajistile voastre intinse ca o clatita, cu zeite tarcate si arome de balegar, nu mai vreau nici sa ma trezeasca cisternele de lapte dimineata pe sosea, nu mai vreau nici in tren, mi s-a luat de overchip card, de bilete si gari, vreau undeva la apa, as vrea o felie medievala, o tusa franceza poate, o paleta cu verde, o pata de romantism, un hamac intr-un copac sa -mi beau berica, exclus cartofi prajiti in Belgia si oale cu scoici negre, hai spune odata care e locatia, nu mai mai fierbe, ce avem in oală? ‘’.

- ,,Desteapto, tu crezi ca gasim cazare acum la sfarsit de iulie, olandezii si copii sunt deja in vacanta pe la vecini, ce nu ai vazut rulotele pe autostrazi…te duc, te duc, pe urmele romanilor morti, pe la ruine si pietroaie, si poate gasesti si niste oase’’…si chiar nu a glumit.

- ,,Haide, care e surpriza, nu ma mai tineti in sah, pe unde e rezervarea, ca vreau sa ma documentez, voi nu stiti decat plimbare cu masina, cu bicicleta sau cu barca, cafenele, relaxare si terase, nici nu ati auzit de Frans Hals, ca e de-al vostru par examplu, va strang de gat incultilor! . ‘’

- ,,Dar ce documentare vrei madame, ca esti in vacanta, doar nu ai de gand sa scrii iar, pe site-ul ăla, sa nu ma mai omori iar cu pozele si cu muzeele tale, lasa-le, draga sa te mai astepte si la anul, ca ai devorat destule. ’’

Zarurile fusesera aruncate de iubita mea sorela inca din iarna, gasise dupa o amanuntita cautare, o cazare excelenta, economica, cu minte de romăn, in oraselul SAARBURG, numit de turisti, nici mai mult, nici mai putin, decat Venetia Nordului datorita centrului istoric superb, asezat de-a lungul unui rau, cu o cascada ce urla de la 20 de metri inaltime…un orasel mic cu identitate istorica, la 24 km de Trier si 47 de km de Luxemburg.

Incercasem si acum doi ani sa rezervam o casa la Saarburg pentru trei persoane, chiar in oras, la fam Pheiffer, dar cele doua apartamente erau full pentru patru luni, celelalte oferte din zona nu corespundeau mofturilor onoratului meu familion ce voia sa se simta ca acasa.

Rezervarea apartamentului privat, de 72 m. p. s- facut prin e-mail in lb germana in ianuarie 2014, si prin telefon, fara sa platim absolut nimic in avans. Cu doua zile inainte am trimis un email de reconfirmare si am primit raspunsul ,,ok ‘’ si indicatii precise cu traseul in oras pana la resedinta doamnei Renate.

La drum cu masina spre Saarburg, pe Valea Moselei si a Saarului

Calatoria cu masina proaspat revizuita tehnic si renovata cu o toba noua, a decurs normal la sfarsit de iulie, in lacrimi de ploaie dimineata, in torente negre si averse puternice pe ici si colo, de nu mai facea ,,farajul ’’ fata descarcarilor dumnezeiesti pe parbriz; natura ostila s-a dezlantuit pana la iesirea din Olanda pe la Venlo, cand a inceput sa rada cu lacrimi de soare in teritoriu german, si pana la Saarburg in sud-vest, au inceput chiar hohotele de ras solare la 25 de grade…unde se vede ca vremea e pe sufletul turistului, se mai supara, se mai cearta, dar in final devine si duioasa.

Am plecat echipati la drum pentru un sejur de o saptamana, am burdusit portbagajul cu valize pentru doua anotimpuri, inclusiv cateva obiecte de bucatarie, cu ibricul meu de cafea turceasca moț la vedere, cu harti pentru trei tari, cu 3 veste reflectorizante cerute in Luxemburg, cu nu stiu ce triunghi reflectorizant, cu un stingator de incendiu, cu una pereche de ochelari de vedere de rezerva pentru soferul olandez, ca poate i se nazare neamtului sa faca control, si am uitat sa cumparam doua teste de alcool pentru Franta, nu-i bai ca le cumparam la granita, mergem fara ele, oricum numai eu sunt bautor de bere, ei sunt total abstinenti, ca sunt cumpatati din fire, beau doar apa…sanatatea, bat-o vina.

Am avut marea cutezanta sa merg cu masina mica pe un covor asfaltic lung de 700 de km, iar partea mea de creier ce se ocupa cu raul de miscare in Romania, intrata ultima data in comă pe drum, dupa intalnirea afistă de la Moeciu, s-a reglat aici perfect pe drumul drept, cu ceva fundite pe traseu; trombonul latin al sorelei si hohotele ei vesnice de ras, m-au dus in starea de a ma bucura totusi de calatorie, intrerupta de doua ori pe la restaurant, pe autostrazile germane, pentru o cafea si o gustare rapida la pranz, un sandvis oribil pentru mine cu niste carne afumata, ca nu stiam ce sa comand, am aratat cu degetul cucoanei de la tejghea, eu nu pricep bobita de nemteasca, am dat carnita unor catelusi ce stateau sub masa vecinilor, si am baut o cafea chioara.

Ajungem usor pe autostrada spre Trier, nu ma intrebati detalii rutiere ca habar nu am ,,eu stau comfortabil in voiture in spate si zbier : ,,viteza mai mica ca e anul Dragonului ‘’, ne mai despart 35 de km de Saarburg, suntem in marginea Trieului, ne incurcam in indicatoare, ocolim gresit niste strazi in reparatie si dupa 30 de minute de-a baba oarba, fara GPS, nimerim pe drumul cel bun, nu sunt sofer, dar am memorie vizuala f buna, ce mai olandezul zburator, cazuse in transa, a gresit putin directia …. in final trecem de pe B51 pe B 407, asa scrie in notite, ajungem la podul de peste raul Saar, trecem printr-un tunel si vedem indicatorul Saarburg.

O luam pe prima iesire la dreapta si dupa 50 de metri iesim pe soseaua Hecking, mai mergem 20 de m, o luam la stanga, trecem de gimnaziu, mai rulam 100 m, iar la stanga si apoi inca 50 de metri pe Graf Siegfried Route, si in final la dreapta pe Blumchesfeld nr. 35, adresa noastra.

Evident ca la pod am gresit directia, nu pot sa va descriu cum am ajuns aiurea pe un drum ingust la iesirea din oras …si urca, urca pe serpentine sus si mai sus, pana se deschide un peisaj aparent montan, e de fapt un deal cu paduri bogate, liniste deplina, pustiu, mergem in serpentine usoare, doi, trei, cinci km, desteptilor, ati gresit drumul, da ‘ce ne-am luat cazare la Muma Padurii?

Inapoi comanda, dar nu gasim loc de intors decat dupa 10 minute, in margine de prapastie, eu turbam desigur, repetam drumul, ajungem iar la pod, si refacem traseul corect, sper sa nimerim, ce-o fi o fi, soferul e tare relaxat, e prima lui zi de vacanta.

Apartament Renate ,ca la mama acasa ,da e la cucurigu ,sus pe deal

Urca Zambilica, urca sus pe o coasta de deal anevoioasa, ingusta ca o sfoara pe care pui rufe, case bogate la stanga si la dreapta, nu vad nici o urma de om sarac, sa i se lipeasca burta de ziduri, comfort, bunastare, siguranta, nu e nici tipenie de om, incep sa ma lamentez, unde sunt germanii, e ora 18, sunt probabil la masa sau in vacanta…nu vad nici numele strazii sucite ca un sarpe, sper sa nu vina o masina la curba, ca nu e loc de intors.

In cinci minute ajungem usor in varful unui platou, si din poza de pe net recunosc casa vacantei …cu o pancarta rustica afara, pe care scrie:

APPARTAMENTE-RENATE…orasul e jos in vale, noi am nimerit in oraselul de sus …nici sa ma duci cu roaba, eu nu cobor pana in vale, sa-mi creasca ritmul cardiac, suntem complet dependenti de Zambilica.

Casa lunga e construita pe orizontala, are o fatada alba, e invaluita in tacere absoluta, e chiar la capat de deal pe dreapta, in fata e o peluza cu flori si verdeata, nu latra nici un super catel, nu defileaza nici o coada de pisica. Casa are un singur etaj la mansarda, tragem de ,,clopot’’ ca sa bagam un ecou in casa ,,moarta’’, pentru a trezi proprietarii discreti, se aud oricum de afara trompetele noastre latine si zgomot de bagaje la greu.

,,Bucurosi de oaspeti, mai vecinilor germani? ’’, vedem in fata casei inca o masina olandeza parcata, nu ne ramane decat sa incalzim vioara si sa ne bucuram de companie, in limba lui Rembrandt…vise, vise nu sunt deloc sociabili, sunt oameni in varsta.

Tante Renate, o doamna in jur de 60 de ani, ne primeste amabil si vesel, nu pricep o iota, ce rau e sa fii afon la limbi straine, de ce nu am invatat eu si putintica germana, -deschidem cu tirbusonul dopul sticlei germano-olandeze, cumnaul vorbeste doar in limba lui Goethe invatata la scoala, nemtoaica nu stie nici o boaba de engleza si eu nu am dorit sa masacrez limba germana cu dictionarul …ciuleste doar discret urechile cand aude limba lui Eminescu.

Doamna face onorurile casei, ne da cheia si ne lasa in pace pe tot parcursul vacantei, ne vom intersecta doar la plecare, cand va primi de la noi cei 300 de euro pentru sase nopti, fara mic dejun.

Casa are la parter doua apartamente pentru turisti, cu intrari separate, proprietarii stau la etaj, dar am vazut ca au o bucatarie la parter, pe dreapta, cu vedere la strada. La mansarda vad un cap de tanar ce iese dintr-o fereastra si striga ,,Hello ‘’…parca era un strigoi din cartile lui Dickens.

Noi am inchiriat apt. mare de 72 m. p de pe latura vestica, cu doua dormitoare, o sufragerie, o baie, si o bucatarie ce da in hol, impresia generala a fost pozitiva, si ai mei au concluzionat ca este foarte ieftin, chiar daca interiorul clasic, nu e de o mie de stele, afara globul lunii straluceste la fel pentru toate buzunarele.

Suntem si noi niste pasari calatoare in vacanta, cine imi da mie dreptul sa le judec casa, chiar daca am platit, ne simtim imediat ca acasa, desi suntem pe alte coordonate, e ordine, curatenie, se simte mana de gospodina a doamnei.

Din sufragerie se iese in curtea din spate, unde este o terasa si un peisaj care scoate toti banii, din punctul meu de vedere, voi dormi tun, fara mitralierele strazii romanesti.

Umplem imediat casa cu bagaje, ne imprietenim cu ea, o acceptam rapid si tacticos incepem asediul, casa are suflet si personalitate, judecand dupa poza bunicii din perete, si dupa tipul vechi de mobilier clasic din living, cred ca aici bantuie spiritul batranei.

In SUFRAGERIE, exista un covor rosu persan pe parchetul laminat, o canapea pe dreapta, cu o masuta pentru cafea, si doua fotolii, unul e rabatabil, de aici butonez telecomanda pentru televizor, care are peste 400 de canale in germana in majoritate si surprise, deschid telefonul si avem imediat si conexiune wi-fi, laptopul l-am lasat ca proasta in Olanda, ca pe site nu scria nimic de wi-fi.

Din sufragerie se iese pe alta usa direct in bucatarie, sunt flori proaspete din gradina intr-o vaza, miroase si a levantica.

Vad niste Cd uri cu muzica clasica puse la dispozitia oaspetilor intr-un colt, si parca simt un miros de nostalgie…dar de Wagner chiar n-am chef, am afara simfonie de pasarele si greieri.

Din sufragerie se iese pe o usa de sticla, direct afara pe peluza, si de aici se vede un drum ascuns, ce duce jos in vale pe niste trepte inegale, e foarte accidentat terenul, l-a probat olandezul si a venit in casa cu pantofii rupti…desteptul, ce faceam cu masina, daca isi rupea glezna?

Exista doua DORMITOARE, unul mare pentru porumbei si unul mic pentru copil sau o persoana single, ele comunica cu holul si baia. Dulapurile glisante sunt incorporate in perete, sunt foarte incapatoare si zeci de umerase asteapta sa se incarce cu hainele noastre, subtiri si de ploaie.

Am cerut doar sa ni se schimbe cearceafurile cu putin sintetic cu unele de bumbac, gazda nu a comentat si a venit in cinci minute cu unele noi.

In casa a fost racoare si noaptea ne inveleam cu pilote subtiri. Dimineata am gasit un paianjen pe perete si l-am decapitat cu o paleta, a doua zi am gasit unul si in sufragerie, nu e de mirare avand in vedere zona verde bogata de afara, tantarii ne-au ocolit.

BAIA are tot comfortul obisnuit, gresie, faianta albastra, cabina de dus, dulapior in fata oglinzii, ni s-au oferit prosoape mari, sapun lichid de piersici si uscator de par, oricum se vede nota de modernitate adusa apt…fereastra de la baie avea vederea spre scarile laterale vestice, pe unde era intrarea in apt nostru.

BUCATARIA are doua intrari, prin hol la intrare si prin alta usa se intra direct in sufragerie. Nu e sofisticata, avem voie sa ne bagam nasul prin oale, dar noi nu vom pregati nimic, decat cafeaua dimineata pe plita electrica.

Am inteles ca majoritatea musafirilor dinainte si-au pregatit singuri cina, noi am folosit generos doar frigiderul pe care l-am incarcat cu produse alimentare pentru micul dejun, cumparate de la Rewe, un supermarket, gen Kaufland, care este langa pod, la intrarea in oras.

Am scotocit prin sertarele dotate cu unelte de bucatarie ca sa caut un tirbuson pentru berea mea si sa-mi prepar turceste cafeaua in ibric si nu la expresor. Am servit cina doar in oras la restaurantele aliniate in cartierul numit ,,Mica Venetie’’, voi reveni asupra lor cand voi prezenta separat orasul si Saarburgul pe farfurie.

Terasa si Gradina din spate -Oaza de rasfat cu melci lipiciosi

Dimineata si seara iau pulsul vremii pe terasa, am avut o singura seara electrizanta, natura a fost scoasa din fire si o imbunam sa se milostiveasca. Apoi am adunat o farfurie cu melci lipiciosi ce se plimbau maiestuos pe sub geamul meu, langa o bancuta de piatra si am adunat un faraj de furnici a doua zi la usa de la intrare, proprietarul a venit cu o substanta sa le chinuiasca pe vecie.

Casa se scalda pe la spate intr-o baie vegetala si e pazita cu strasnicie de niste brazi imperiali. De la fereastra imensa din sufragerie, admir peisajul naturii si rad in soare cand vad motul unei tufe uriase de hortensii, ce se infoiase intr-o rochie albastra, luminand peluza verde, isi dadea si ea ifose in fata levanticii, si ma ruga pe mine sa o aplaud in poza.

Suntem separati de vecini de un perete, ei vorbesc incet si servesc masa afara, simt miros de tocanita, ne ignoram discret si reciproc, ne-am ciocnit doar sambata la plecare, in fata casei, ciudati mai sunt vesticii astia, fara efuziuni, sa nu mai aud de voi, si eu cu sorela ne punem pe ras in romaneste.

La capatul curtii exista o casuta rustica ghidusa si vesela, e din lemn, aici stau probabil proprietarii atunci cand ploua…am vazut apoi o scara metalica in spirala, care conducea spre etajul familiei.

M-as sinucide aici de plictiseala sase zile, in fiecare dimineata admir singuratea tandra a tufei de hortensii albastre, si in acest peisaj vegetal, ma delectez cu moțul unor pasarele, ele sunt primadonele ce intra gratuit ca bonus la pretul platit de 45 de euro pe noapte, plus 5 euro, diferenta pentru camera mea.

PUNCTE TARI …VIN DE RIESLING, TĂRI FRANCOFONE LA GRANITĂ, PEISAJE SCENICE

Am avut aici in Saarburg o vacanta de nota zece, intr-un apt cald si ospitalier, pe care vi-l recomand, din Luxemburg ajungi aici in 40 de minute cu masina.

Evident am plecat zilnic in alte destinatii, o zi la Luxemburg ca mi-era dor, o zi in Franta la Metz in Lorena si la Thionville, iar restul zilelor in Germania, la Trier, Saarbrucken si la Mettlach, sa-l vad pe domnul Villeroi &Bosch la muzeu, ca sa ma dea gata cu vesela lui de lux.

Aici in zona se afla un peisaj cultural impresionant, iar bucataria din triunghiul Germania, Luxemburg –Franta este un motiv in plus de a explora zona si a cauta aici cazare.

Eu am fost surprinsa de farmecul idilic al vaii Sarului si de bogatia de orasele mici si sate aliniate de-a lungul ei, ce te invita sa le vizitezi…va urma review-ul cu orasul Saarburg.

---

VIZUALIZĂRI: 2061 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI