Althea cu cantec(e) !

TIPĂREȘTE

Al 5-lea an de Bulgaria a fost sa fie, din diverse motive, la Hotel Althea, Albena. A fost cu totul altfel decat in anii precedenti si evenimentele m-au facut, la vremea derularii lor, sa le asociez cate o melodie. Asa mi-a venit in minte si m-a amuzat dupa aceea sa gasesc cate ceva potrivit fiecaruia, de unde titlul ales.

Dupa ce am hotarat si platit hotelul, foarte din timp, am inceput sa am strangeri de inima si pareri de rau. Citind o multime de impresii de pe AFA si alte site-uri, despre diverse hoteluri, mult mai bune decat cel ales de mine, am decis ca trebuie sa fac ceva ca sa previn eventuale probleme, asa ca am facut pentru prima data asigurare de sanatate. Alegerea companiei am facut-o dupa ce am ascultat recomandarile unora din membri AFA, carora le multumesc inca o data pentru implicare. Apoi mi-am luat sticluta cu Domestos la mine, am luat bani suficienti ca sa putem supravietui 10 zile decent, am mai luat si o ditamai punga de medicamente de tot felul. Nu aveam in fata ochilor decat toxiinfectii alimentare si camere mizere, partea cu furatul masinii am exclus-o pt ca mergeam cu autocarul. Dar si aici eram cu sufletul la gura pt ca erau proaspete ecourile accidentului din Muntenegru.

Si a venit ziua plecarii din Brasov. Autocarul parea in regula, doar aerul conditionat era un pic prea puternic, soferul Daniel, foarte amabil, a preluat bagajele, lucru nemaiintalnit pana acum. De la Bucuresti s-a urcat al doilea sofer, Gabi, de aceeasi calitate ca si primul si ghida, Marilena. Ei, aceasta a fost o noutate absoluta, o ghida care chiar stia sa-si faca meseria. Ne-a furnizat diferite informatii cum ar fi faptul ca in Bulgaria de sub dominatia otomanilor bisericile ortodoxe nu aveau voie sa depaseasca inaltimea unui om calare pe cal. A trecut pe la fiecare turist si a aratat unde este hotelul lui, cum sa se orienteze, a dictat fiecaruia un numar de telefon de contact pentru intoarcere. Am regretat ca doar pana in Bulgaria am mers cu aceasta doamna! Ce mai, 'Simply The Best' - Tinna Turner

Am ajuns cu bine la Albena si la hotel. Hotelul ar fi fost nemaipomenit pe afara dar daca am fi venit acum vreo 30 de ani. Dar statea in picioare! Inauntru arata mai bine, am intalnit oameni amabili la receptie si vorbitori de limba engleza, doamna manager era si ea si parea draguta. Trebuie sa spun ca toti cei care s-au perindat pe la receptie, si au fost cam 5, se descurcau bine in engleza. Ne-au spus ca putem intra imediat in camera, dar bratarile ni le dau doar dupa ora 14.00-era 13.30. Am inteles. Hotelul avea si lift, cat era de bun nu stiu, nu l-am folosit. Asa ca - ''Mai am o speranta'' - Adrian Daminescu

Camera avea doar numarul interesant-100. Esentialul l-a constituit marimea sau micimea, mai bine zis. Era cam de 3 pe 4, cu trei paturi, noptiere, oglinda cu dulap, un scaun, mocheta patata pe jos, televizor, aer conditionat. La intrare era si un dulap. Partea de jos era ocupata de pleduri si perne. Dulapul era extrem de nepractic pt ca partea destinata umeraselor era atat de scurta incat doar rochiile si fustele mini ar fi putut sta normal, ale mele au stat indoite! Cele doua compartimente de sus erau accesibile baschetbalistilor de peste 1,90, noua doar de pe scaun! Baia avea dus cu perdea, nu stralucea de curatenie, dar nici nu mirosea, Am gasit trei sticlute cu gel de dus si trei sapunuri, hartie igienica, pe paturi prosoapele aranjate frumos. Balconul dadea spre parcul in care se afla hotel Com. Aici mi-a venit in minte refrenul celor de la Voltaj "Sunt mic, mic, mic...", dar melodia se numeste de fapt "Lumea e a mea". A noastra a fost doar camera pentru 10 zile.

Dupa ce am vazut ce si cum am inceput sa evaluam ce avem bun. Lenjeria era curata, prosoapele la fel, camera si baia nu miroseau, AC functiona bine, televizorul la fel, aveam apa calda, aerisirea din baie mergea, aveam usa cu sita de tantari. Am pus in functiune sticluta cu Domestos ca sa evitam surprizele neplacute, am aranjat tot in dulapuri asa incat sa ne putem misca fara sa calcam pe paturi. Deci ''E bine, bine, e foarte bine" - Mirabela Dauer

Restaurantul era peste drum. Si el isi traise zilele de glorie, dar era spatios cu un hol si toalete la intrare si apoi patru compartimente si terase aferente. Pentru banii pe care i-am platit, eu nu am ce le reprosa celor de la restaurant. Am auzit nemultumiti de mancarea ieftina. Dar nu e posibil sa primesti somon cand tu ai platit pret de pangasius!Asta nu inseamna ca esti obligat sasi mananci pangasius! Eu am apreciat ordinea, excluzand paianjenii din colturile dinspre terase, si stradania lor de a-si face treaba. Mesele erau mereu curatate, farfuriile curate, uscate, tacamurile erau asezate asa cum n-am mai vazut, acoperite cu o panza, asa incat sa le prinzi doar de coada, mancarea era rapid inlocuita, oamenii erau calmi, surazatori, seful de sala sau ce va fi fost, foarte atent si prezent. L-am vazut lucrand alaturi de tinerii ospatari, stergand discret, cu un servetel ceva picat dintr-o farfurie pe jos, ajutand un turist cu copil sa duca farfuriile la masa, ridicand cutia cu tacamuri murdare sau pur si simplu salutandu-ne zambind.

Mancarea a fost, cum am spus, de banii dati. Mi-au placut ciorbele, in special una de fasole cu dovleac si afumatura. Langa marmitele cu ciorba erau castronele cu patrunjel si marar tocat, Dimineata era cascaval bun, unt in tavita cu model trasat, branza sirene, o alta branza ca branza dulce, o crema de branza foarte buna, oua fierte, ochiuri, omleta, obisnuitele mezeluri proaste . Iaurtul era bun. Ca fructe au dat mere tot timpul, pere bune, pepene rosu si galben la discretie, mai rar si mai putine au fost nectarinele. Prajiturile nu erau de mancat, dar aratau bine. Cu exceptia catorva zile, am gasit mereu fresh de mere si noi doar asta am baut si apa. La pranz si seara erau diferite mancaruri pe toate gusturile. Erau si traditionalele salate din mancare refolosita, dar aratau bine, oricum nu le-am gustat. Nu a lipsit in nici o zi supa tarator. Carnea de pui era bine gatita, gustoasa, sub forma de pulpe portionate. Carnea de porc era cubulete, doar o data a fost muschi, dar gustoasa si ea. Cartofii au fost zilnic fierti, mai rar prajiti. Cafeaua era de aparat, nimic spectaculos, in schimb, ceaiurile erau bune. Eu am apreciat efortul lor de a se descurca onorabil. De aceea le-am dedicat 'Congratulations - fara Celebration!', Cliff Richard

Piscina hotelului e mult mai mica decat o arata reclamele, cu foarte putin spatiu in jur si se umbreste foarte repede.Ca spect general pare neglijata,sunt sezlonguri uzate ,unele rupte. Una din barele de la intrarea principala era desprinsa complet. N-am stat decat in doua zile dar a fost suficient sa realizam ca nu e de noi. Acolo era o pleoscaiala continua indiferent de varsta sau de gabarit. Foarte potrivit ''Ratustele mele'' - Cream

Plaja curata, ajungeam acolo prin spatele cantinei, apoi pe 54 de trepte-chiar le-am numarat! - si pe langa hotel Dobrudja, prin Luna Park si gata plaja. Asta a fost zi de zi cam 'Phisycal' - Olivia Newton John

Au fost si nori, si soare, si valuri mari, si mare calma. Cand erau valuri mari, aparea pitorescul salvamar de la turnul 13, care facea un adevarat show. Noua ne-a placut de el si abia steptam o noua interventie, pentru ca asta insemna spectacol. De cum l-am vazut, mi-a rasunat in cap ''Mack The Knife'' - Bobby Darin

Si a fost o noapte de pomina! Noaptea in care m-am trezit intr-un zgomot infernal. Parea ca s-a rasturnat o masina de sticle. Si zgomotul a continuat. Sticlele continuau sa cada. M-am dus pe balcon furioasa, dar cand am vazut scena am ras cu lacrimi. Balconul nostru era la parter, langa o usa de acces spre hotel Com. In fata acelei usi era una din receptionere, beata manga inconjurata de sticle ce se revarsau din niste saci menajeri. Ea, biata incerca sa le bage in sac, dar era nesigura pe miscari. Langa ea era un coleg barman, la fel de beat, care insa vorbea, impleticit, ce-i drept si bulgareste, dar care a fost mai eficient ca-si folosea ambele maiini. In 10 minute au reusit sa bage sticlele la loc. Nu m-au observat, eram ultima lor grija! Grija mea a fost ca dimineata sa lamuresc misterul sticlelor. Si l-am lamurit. Langa usa de acces era usa pt gunoaie. Fata, in starea ei de euforie, a confundat usile si bag seama ca s-a trezit cu sticlele pe ea. De altfel, si atunci, de dimineata, dormea langa acea usa, pe doua fotolii cu margini, alaturate, unul din salvamari. S-au petrecut baietii! Pai cred ca ''Vara nu dorm'' a lui Connect R ar fi potrivit. Sau "Eu beu" - Pavel Stratan, depinde in ce tabara te afli!

Am facut si o drumetie spre Balcic, urmand indicatii de pe AFA. Cineva spunea ca a ajuns acolo, mergand pe malul marii cu bicicleta. Intr-un an s-au intamplat multe, asa ca faleza era si mai daramata, iar ce e mai grav, intr-un loc a fost o alunecare de teren, asa incat a trebuit sa cam facem alpinism in papuci, la dus, iar la intors, sotul meu s-a descaltat, ca sa fie mai sigur si sa ne poata ajuta. De ce a fost greu? Pentru ca in punctul cel mai inalt cararea era de doua palme, iar intr-o parte era malul abrubt, ca o prapastie, iar jos stanci si mare furioasa. Asa ca a fost 'Dangerous' - Akon.

Am facut o excursie si la Varna, am participat la slujba din catedrala si mi-am completat colectia de palarii. Am vazut pe unde se poate ajunge la Aladja, dar dupa experienta cu Balcicul, n-am mai avut resurse de curaj pentru o alta aventura, asa ca am ramas doar la ''Bade palarie noua'' - Maria Butaciu

Am prins si Ziua Albena, cand am baut sampanie si suc de mere moca, parca asa se spune. Unii au primit mai mult, de fapt, si-au oferit baloanele de decor, toata floricica! Definitoriu a ramas moca - 'Mon Capitaine', Michel Legris

Am spus ca am luat bani sa putem manca daca nu avem ce la restaurant. N-a fost nevoie. Nu am avut absolut nici o problema digestiva sau de alta natura. Dar, pentru prima data am hotarat sa dau spaga la camerista, sperand ca voi rezolva problema curateniei. Si am dat. Femeia ne-a mai pus o sticluta de gel si un sul de hartie, a doua zi ne-a schimbat prosoapele, era a patra de sejur, si dupa aceea gata, n-am mai vazut-o pe acolo, cred ca a intrat in concediu. Au urmat zile fara urma de curatenie, vreo trei la numar, dupa care am cerut explicatii la receptie. Ne-au schimbat lenjeria, au mai pus un sul de hartie si alte prosoape, si iar gata pana la sfarsit. Ce am facut eu? Am luat teapa! Cum zice cantecul "Ce bine-mi pare ca ai luat teapa" - Ca$$a Locco

In ultima zi, dupa ce am predat camera, ne-au taiat bratarile si ne-au dat un cartonas cu care am putut sa mergem la masa de pranz, desi nimeni nu ni l-a cerut acolo.

Albena mi s-a parut prafuita, mai putin frumoasa decat acum 5 ani, cand am venit la inceput de sezon. Am vazut multe pahare de plastic pe malul marii, chiar si la Kaliakra, tot acolo am vazut primul si singurul sezlong in apa, cu tot cu doamna. Nu stiu ce nationalitate avea, poate ca nu romana. Plaja este inca ordonata si linistita. Am vazut si biblioteca de pe plaja, o initiativa interesanta. Inca imi place Albena, dar ''inca'' asta prevad ca va avea viata scurta, pentru ca ceva nu se mai potriveste, totusi.

Despre hotel fiecare crede ce vrea. De evitat camera 100, categoric nu acolo. Nu au traditie la curatenie, pur si simplu nu fac, nu stiu de ce. Am vorbit si cu alti turisti si au avut aceeasi problema, unora nu le-au mai dat hartie igienica, nici vorba de prosoape. Pare o afacere de familie, sunt destui angajati, dar oamenii nu se streseaza. Afara erau buruieni in locul unde ar fi trebuit sa fie flori. Atfel, sunt binevoitori. Intr-o dupa amiaza cand am ramas sa ne odihnim am constatat ca langa usa cu bucluc era o sezatoare si povesteau, si radeau, si noi nu puteam dormi, asa ca m-am dus sa le spun sa plece. Ghici cine era printre cameriste? Doamna manager! I-am spus ca ma deranjeaza, si-a cerut scuze si au plecat. Asta nu a impiedicat-o nici pe ea, si nici pe mine, sa ne salutam a doua zi. Deci, nu stiu ce sa spun, cred ca e lipsa de fermitate. O fi ruda cu angajatii si-i e rusine sa-i puna la treaba. Hotelul e potrivit pentru tineri, erau foarte multi, dar si turisti aflati pentru prima data in Bulgaria. Iarasi am dat de o echipa de fotbal, de copii evident, dar din Bulgaria. Nu ne-a mai afectat pt ca piscina nu a fost atractiva pt noi, iar ei la mare nu veneau.

Important e ca vacanta a fost reusita, ne-am simtit bine, ne-am amuzat, n-am folosit asigurarea de sanatate si n-am lasat nimic sa ne strice zilele de odihna.

Ne-am intors cu bine, de data aceasta cu alt ghid si surpriza a fost la Brasov cand am fost intampinati calduros cu plante. Verzi. Nu cu flori, ci cu manunchiuri de patrunjel! Serios, nu glumesc! Era o femeie cu doua fetite care imbiau insistent calatorii sa cumpere patrunjel. La orele 23.00. Manusa vine aici 'Green. Green Grass Of Home' al maestrului Tom Jones!

Si cam asta a fost! La anul mai vedem ce va fi. Pun si poze cat de curand.

---

VIZUALIZĂRI: 6217 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI