"Passado, Presente e Futuro !" Museu do Combatente

TIPĂREȘTE

Vă povesteam într-un articol trecut despre Monumentul Veteranilor din războiul de peste mări. Înainte de a-l vizita, am intrat într-un muzeu mai aparte dar legat de acel monument, Museu do Combatente, găzduit într-un fort vechi construit în 1780, cunoscut drept Forte de Bom Sucesso. Un muzeu care vă solicită suficient de mult fiind întins pe aproape toată suprafaţa vechii cetăţi militare dar care, zic eu, merită vizitat. Cu atât mai mult dacă în grupul vostru sunt şi nişte băieţei ce ar găsi locul ideal pentru a se visa super eroi. Trebuie să spun totuşi că nu este un muzeu atractiv pentru oricine, în esenţă este un muzeu militar destul de limitat ca perioadă de timp şi tehnică şi pentru a-l înţelege trebuie cunoscute, sumar, câteva din etapele istoriei portugheze.

Muzeul este dedicat veteranilor portughezi şi străini care au luptat sub drapelul Portugaliei în cele două mari conflicte mondiale ale sec. XX dar şi în războaielor duse de Portugalia tot în sec. XX, cunoscute drept Războaiele Coloniale sau Guerra do Ultramar.

După ce am plătit intrarea am început colindul cu primele încăperi, partea dreaptă a curţii. În stânga sunt birourile administraţiei muzeului şi câteva ale Ligii Combatanţilor, printre ele se pare şi o sală de scrimă cu acces absolut privat.

Primele două camere sunt pline cu vitrine de avioane şi elicoptere, reproduceri după cele folosite în războaiele moderne ale Portugaliei. Sunt aproximativ patru sute de miniaturi la scara de 1/72, majoritatea şi 1/42, reprezentând istoria aviaţiei militare a Portugaliei între anii 1903 şi 1990. Colecţia a fost creată de un inginer şi donată muzeului în anul 2010. Explicaţiile sunt în portugheză şi engleză şi ne-au ajutat să privim miniaturile aparatelor folosite în Angola, Pearl Harbor, Tokio, bătălia Atlanticului şi multe altele. Aceste miniaturi fac parte din expoziţia permanentă a muzeului.

“Veteranii sec. XX” şi “Conservarea memoriei”, următoarele colecţii, sunt şi ele interesante. Soţul meu a auzit un grup de francezi, într-o sală apropiată, mândri că pe listele eroilor portughezi au găsit şi conaţionali ce au luptat sub drapel portughez în prima mare conflagraţie mondială. A mers imediat la exponat, ştiind că şi ai noştri au participat la acele lupte şi a găsit şi România cu un grup de câţiva eroi piloţi şi militari sanitari. Din păcate pozele nu au ieşit bine dar se vede numele ţării noastre deşi lumina din camerele muzeului nu prea ne-a lăsat să facem poze bune. De aceea vă povesteam în articolul dedicat Monumentului Combatanţilor că a pus un bănuţ şi a aprins o lumină în capela monumentului, cu un gând pentru toţi eroii dar în special pentru cei români.

În sălile dedicate eroilor sunt prezentate arme, documente, fotografii, heraldică din ce a reprezentat sec. XX pentru armata portugheză, participarea ei la războaie, implicarea în acţiunile NATO, ONU, EUFOR. Ca peste tot este amintit "Imperio" cum încă încerca să se creadă până spre sfârşit de sec. XX când a pierdut teritorii importante.

Conservarea memoriei este o colecţie impresionantă de haine, arme, dotare dar mai ales de scrisori, fotografii, agende, caricaturi, poezii, instrumente muzicale improvizate în tranşee, toate găsite asupra soldaţilor simpli căzuţi la datorie cum se spune deşi datoria era impusă lor şi au plătit nedrept cu viaţa lor tânără.

“Guerra do Ultramar - 50 ani după”, ultima parte a colecţiei permanente din interiorul primei clădiri a muzeului, redă luptele la care a participat Portugalia după 1945 când s-au făcut presiuni internaţionale pentru eliberarea teritoriilor ocupate pe alte continente, Africa şi Asia în special. Este evocat momentul Conferinţei de la Bandung din 1955 - acolo am aflat şi eu de acest moment istoric - când 29 de state africane şi asiatice au solicitat printre altele şi abolirea colonialismului şi neocolonialismului ivit după eliberare, afectând astfel şi Portugalia. Interesant dacă se încercă o *privire* în spatele unor exponate. Portugalia gândeşte în Present că la un posibil Futuro cu strălucirea unui Passado!

Expoziţia exterioară cât şi amenajările din camerele exterioare ale fortului Bom Successo este dedicată forţelor navale, terestre şi aviatice ale armatei portugheze şi aici, pe un parcurs lung, am întâlnit tehnică de luptă, maşini, plăci comemorative, primele sisteme de informatică folosite în războaie, hărţi, fotografii, uniforme. Este oarecum împărțită în trei și anume tehnică militară din Primul Război Mondial, apoi Războiul de peste Mări, adică cel colonial și ultima, Misiunile internaționale de Pace. Un loc interesant, participarea Portugaliei la lupta împotriva pirateriei, imagini din apele Somaliei şi o poză în care este prins întâmplător şi un militar român în apropierea spitalului militar din Mogadiscio Somalia, un spital de succes al corpului medical militar românesc post 1989. Sunt expuse în camerele fortului, pe partea stângă spre râu, în special istoria aviaţiei militare cu trimitere spre şcoala de piloţi militari din 1917, descrierea bombei cu napalm, îmbrăcămintea piloţilor de-a lungul sec. XX. Garda Naţională are un loc aparte, mi-au plăcut caschetele lor în stil german, mă întreb cum le suportau pe cap. Muzica militară portugheză are şi ea un interior dedicat în Forte do Bom Sucesso.

Ultima şi cea mai interesantă parte, clădirea unde s-a creat puţin atmosfera de luptă din Guerra do Ultramar, Africa. Aici, pe o muzică aparte, străbaţi tranşee şi cazemate unde sodaţii gătesc, dorm, tratează răniţii, transmit informaţii, scriu către cei dragi. Ofiţerii au camere mai bine organizate. Sunt apoi tufişurile unde erau ţinuţi morţii. Soţul meu a rămas să scrie ceva în cartea de onoare a muzeului şi eu am plecat pe acest circuit destul de lunguţ, în semiîntuneric şi muzică. La o cotitură m-am ciocnit la propriu de un cuplu de francezi ce luaseră labirintul din sens invers!! A fost o spaimă serioasă pentru toţi trei dar după ce bătăile inimilor au început să se linistească, am râs unii de alţii. Eram totuşi fix lângă diorama ce prezenta un manechin de soldat mort însângerat şi ascuns superficial cu câteva crengi!

Am vizitat şi camera amenajată de polonezi ca o mulţumire pentru ajutorul oferit refugiaţilor lor apoi am mai petrecut puţin timp în ultima curte interioară modernizată şi pavată cu stema Ligii Combatanţilor. Am admirat Turnul Belem, Monumentul Combatanţilor şi alte câteva privelişti frumoase pe care cândva le vedeau doar militarii din Forte de Bom Sucesso. Aici este şi grupul sanitar al muzeului. Apoi am făcut cale întoarsă în lungul drum spre unica poartă a muzeului, cea prin care intrasem şi ne-am îndreptat spre Monumentul Combatanţilor despre care v-am povestit deja şi care face parte din ansamblul Muzeului Combatanţilor.

Forte de Bom Sucesso cunoscut de localnici şi drept Bateria de Bom Sucesso, este numele întregului complex de clădiri și terase care astăzi completează frumos Piaţa Imperiului din Belem şi adăpostește Muzeul Combatanților. Fortul a fost început în anul 1780 pentru că Turnul Belem nu mai corespundea apărării portului oraşului faţă de navele de război ce veneau pe ape. Construcţia a durat foarte mult, s-au ataşat câteva clădiri cu rol strategic în special în perioada invaziei franceze a lui Napoleon, când aici a fost mutată şi reşedinţa guvernatorului. Construcţia aduce puţin cu arhitectura militară stil Vauban. S-au făcut legături cu turnul Belem, una pe sub apă. După ce a fost sediul Brigăzilor Forţelor Speciale, la 13 ianuarie 1999 a fost predat spre folosinţă Ligii Combatanţilor şi abia în 2003 a putut fi deschis publicului. Momentan are ca proprietar statul dar este în administrarea ligii care se ocupă foarte bine de întreţinerea clădirii şi spaţiilor exterioare.

Preţul unui bilet era de 3 € adult când am fost noi. Orarul vara este de la 10 la 18, în fiecare zi, mai puţin sărbătorile mari legale. Ghid sau supraveghetori nu am întâlnit. În cea mai mare parte informaţiile de la exponate sunt dublate şi în engleză.

În partea dinspre Turnul Belem se află cafeneau Forte, un loc plăcut dacă nu bate vântul tare şi unde se poate lua o mică gustare şi o cafea bună.

Spuneam într-un articol trecut că Portugalia are regrete, normal de altfel, pentru ce a fost cândva primul şi probabil singurul imperiu pe mai multe continente, pentru bogăţiile şi legat de aici puterea ei în lume. Privind cu atenţie prin felul de a fi azi, prin unele discursuri ale politicienilor, Portugalia încă visează la măreţie, poate nu teritorială, altfel, ştiind bine că istoria este o roată uneori perfectă. La fel şi combatanţii, conduşi tot de politicieni, că doar pe porticul lor şi- au scris cu litere simpatice spiritual, un motto pe care fiecare îl interpreteză cum doreşte: Passado, Presente e Futuro!!

---

VIZUALIZĂRI: 895 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI