Aceeaşi Mărie, cu o altă pălărie

TIPĂREȘTE

În urmă cu patru ani, tot în luna decembrie, am stat la acest hotel două nopţi, e drept că pe atunci se numea Ünisite 6th floor Aparthotel, ba mai mult, articolul meu despre această cazare fiind primul încărcat pe AFA, vezi impresii, creându-se atunci rubrica dedicată acestuia.

Între timp, lucrurile s-au mai schimbat, pare-se în bine, hotelul a fost rebranduit, fiind redenumit în Alan Suites, dar în esenţă fiind vorba de acelaşi edificiu, cu aceeaşi destinaţie, de unde şi titlul ales de mine care se vrea sugestiv.

Stabilimentul a fost preluat în totalitate de Gözalan Group, o firmă creată în Germania, dar cu sediul în Istanbul care se ocupă de afaceri serioase în domeniul textile/încălţăminte sport sau de drumeţie, comerţ şi turism, fiind reprezentantul în Turcia al unor firme prestigioase precum Columbia Sportswear, Mountain Hardwear, Sorel, Moose Bay. Alte detalii pot fi consultate aici: gozalangroup.com.tr.

Pentru că ne-am făcut de atunci un obicei de a merge anual aproximativ în aceeaşi perioadă la Edirne pentru shopping, eu scriind de fiecare dată despre locurile de cazare unde am stat, mi-am zis să o fac şi acum evidenţiind în special schimbările.

Dacă prima oară am găsit cazare de tipul a două camere single, rezervarea fiind făcută foarte în scurt, de data aceasta am avut o dublă standard care, culmea, semăna izbitor cu cele avute atunci, la preţul de 116 €/3 nopţi. Un preţ foarte bun, ţinând cont de dinamica preţurilor şi tendinţa acestora de creştere continuă nu numai în Turcia, ci cam peste tot. De fapt, raţiunea principală pentru care am ales să rezerv din nou aici a fost raportul excelent calitate/preţ, dar şi nota de 9,2 de pe booking, chiar mai bună faţă de acum patru ani când era de 8,8.

Am ajuns în Turcia pe acelaşi drum bătut de mulţi-mulţi ani: Ruse-Razgrad-Targovishte-Omurtag-Kotel-Yambol-Elhovo-Lesovo-Hamzabeyli-Edirne care nu ne-a dezamăgit nici anul acesta chiar dacă se efectuau lucrări la carosabil în zona Elhovo. Nu acest lucru a contat ca timp consumat, ci faptul că ieşirea din Bulgaria (Lesovo) /intrarea în Turcia (Hamzabeyli) la punctele de frontieră a fost un lucru îngrozitor de enervant, petrecându-se foarte lent din cauza aglomeraţiei nemaivăzute.

În plus, am avut ghinionul ca şi anul acesta, a treia oară consecutiv, să fim desemnaţi arbitrar să trecem cu maşina pe„la raze” , ceea ce a mai durat ceva, nemaipunând la socoteală diferenţa de fus orar de o oră (înainte) între noi şi Turcia, făcând să intrăm fix la 17,00 pe teritoriul turc, iar la hotel ajungând la 17,30, bine ghidaţi de aplicaţia maps. me.

Ajunşi în faţa hotelului, avem norocul să găsim un loc excelent de parcare chiar aproximativ în faţa intrării, de care ne-am bucurat foarte mult, şi pe care n-am vrut să-l scăpăm nemaimutând maşina de acolo.

Un prim avantaj apărut faţă de perioada precedentă l-a constituit parcarea generoasă, bine semnalizată printr-un panou care se observă uşor, aflată separat, un pic mai înainte, la vreo cincizeci de metri. Desigur, este gratuită pentru clienţii hotelului. Un lucru neplăcut pe care l-am sesizat ar fi că nu este asfaltată, ci de pietriş/pământ, lucru explicabil având în vedere şantierul din zonă. Însă e de apreciat că s-au îngrijit să aibă o parcare de dimensiuni proporţionale cu cele ale hotelului, majoritatea covârşitoare a clienţilor fiind formată din cei veniţi cu autoturisme.

La recepţie am fost preluaţi imediat cu multă amabilitate, căldură, sosiserăm cu patru ore întârziere faţă de ora estimată şi comunicată de mine pe booking hotelului. Am fost repartizaţi în corpul Blok 3, aflat în aripa stângă cum priveşti dinspre recepţie. Acesta este unul dintre cele şase ale hotelului, primind camera 3407, situată la etajul al patrulea către care am urcat mai tot timpul cu liftul, fiind disponibile vreo patru ascensoare, din ce mi-am dat seama. Am achitat pe loc cei 116 euro cu cash, am primit cartela de acces, instrucţiunile pentru wi-fi, informaţiile despre mic-dejun, restaurant, dar şi suportul în orice problemă am avea pe parcurs. Din partea casei, am fost trataţi cu câte o prăjitură, foarte gustoasă, dar nu am reuşit să-mi dau seama ce era.

Stabilimentul dispune de peste 500 paturi în 313 camere, unele destinate studenţior Universităţii Trakya, altele turiştilor. Ca să ajungem la cameră, am tot traversat mai multe coridoare destul de încâlcite, lucru pe care mi-l aminteam de data trecută, şi am sesizat că tot timpul se deretică pe holuri sau prin spaţiile comune, dar se şi lucrează la renovare la un întreg nivel, deci clădirea se află în permanentă transformare.

Camera noastră dublă standard era aproximativ la fel cu cele single de acum patru ani, doar că mobilierul părea mai uzat. Altfel, la fel de curat, la fel de simplu, însă totul a fost exact de ce am avut noi nevoie. Un pat matrimonial mare, confortabil, cu doar o noptieră, un dulap de haine cu uşi glisante, un corp scund în dreptul televizorului suspendat, un fotoliu (cam pătat, din păcate!) care s-ar fi putut extinde, cam acestea sunt piesele de mobilier găsite în cameră. Am mai fi avut o masă care se rabata, dar şi două scaune aşijderea pe care le-am găsit strânse în dulapul de haine.

Am avut chiar şi balcon, camera fiind poziţionată cumva pe colţ, însă cum în dreptul uşii către acesta era pus fotoliul ca un fel de impediment, ne-am dat seama că nu era de dorit să ieşim pe acesta.

Baia, destul de spaţioasă, foarte curată, funcţională, deşi se observa că nu mai deţine obiecte sanitare chiar noi. Din cabina de duş, perfect ermetică, nu pătrundea nicio picătură pe pardoseala băii, iar blatul chiuvetei, la fel de generos cum mi-l aminteam, asigura locul tuturor consumabilelor primite (flaconaşe de gel de duş, şampon, săpunele), dar şi personale aduse de acasă. Sub chiuvetă, pe un raft, am găsit papucii de unică folosinţă şi rola suplimentară de hârtie igienică. Toate acestea au fost reînnoite, pe măsură ce s-au epuizat.

Prosoapele albe, imaculate, se aflau pe pat într-un pachet mare, personalizat, apoi au fost schimbate în fiecare zi, iar lenjeria a fost şi ea primenită după două zile.

La intrarea în cameră, aceeaşi chicinetă pe care o ţineam minte, însă fără prea multă utilitate, chiar dacă pare că are plită, electrică, mobilier specific cu multe spaţii. Doar chiuveta era folositoare. Nu există nici un fel de vase sau veselă, nici măcar pahare sau căni, ci doar nişte pahare de carton. Frigiderul este foarte util, la fel ca şi cana electrică de încălzit apa, în acest sens, pe o tăviţă, am găsit pliculeţe de cafea solubilă, ceai, zahăr, beţişoare de amestecat. La fel, din partea casei, am avut o sticlă de 1,5 l, apoi, a fost adăugată alta, când s-a terminat precedenta şi tot aşa.

Camera a fost încălzită de la calorifer, atmosfera fiind ideală, din acest punct de vedere.

La wi-fi nu am sesizat diferenţe prea mari faţă de prima dată, poate doar că semnalul a fost mai puternic, mai bun. Altfel, la fel, logarea se face pe bază de număr de paşaport şi de număr de cameră.

Transformarea spectaculoasă, aş zice, a avut-o, în schimb, micul-dejun care nu a semănat nici pe departe cu cel primit individual, cu produse prestabilite, pe o tavă, acum patru ani. Acum totul a fost o desfătare pentru ochi şi papile gustative, pornind chiar de la locul ales pentru servirea primei mese a zilei.

N-a mai fost la parter, în restaurantul-cantină, ci la etaj într-un loc aerisit, mult mai larg, de clasă. Ca şi mod de servire, acesta a fost în stil bufet, dar depăşind multe asemenea întâlnite de noi. Îmbelşugat, variat, cu produse de calitate şi multe preparate calde. Gazdele s-au întrecut pe ele însele cu prezentarea acestui mic-dejun foarte bogat!

Mezeluri bune de mai multe feluri, brânzeturi o sumedenie şi foarte gustoase, delicioasele măsline, salate de tot felul, legume proaspete, fructe, verdeaţă, turcii fiind amatori de aşa ceva. Preparatele calde erau de tipul omletelor de mai multe feluri, inclusiv, celebrul menemen, plăcinte, cartofi prăjiţi, ouă fierte, ardei kapia prăjiţi, în sos de roşii, chiar şi supă, etc. Dulciurile îţi luau efectiv ochii, gustul parcă neridicându-se chiar la nivelul aspectului din ce am gustat eu, dar era imposibil să nu găseşti ceva pe plac. La pâine, o gamă destul de diversă, inclusiv vestiţii simit erau prezenţi. Miere, unt, dulceaţă, gem pe acestea nici nu le-am luat în seamă. Oricum, cuvintele mele nu sunt de ajuns pentru a descrie exact ce am găsit.

De băut, se găseau ceai, cafea, espresso la automat, lapte, sucuri. Nu am experimentat altceva decât ceai turcesc de care îmi era dor cu adevărat.

Restaurantul hotelului nu ne-a dat pe spate, am luat un prânz într-una dintre zile, cu tradiţionalul ciğer tava, dar şi cu un preparat de pui pe nume satır tavuk ce i se făcea reclamă în lift cu o poză apetisantă, care au fost bune, dar nu grozave. Am plătit un preţ modic de 205 TL, dar preferam să fie mai scump şi mai gustos.

Distanţa faţă de centrul oraşului nu e de neglijat, circa 1,8-1,9 km, iar faţă de zona mall-urilor de cam 500 m.

Dacă spre/dinspre zona centrelor comericale mari am mers mai mult per pedes, deplasarea spre/dinspre centru am făcut-o cu taxi-ul. Aceasta a costat invariabil până în 40 TL, clasicul aparat de taxat lipsind, suma afişată de plată apărea discret într-un colţ al oglinzii retrovizoare, acesta fiind sistemul actual, nu-mi amintesc anul trecut să fi văzut aşa ceva deşi am folosit şi anul trecut taxi-ul. Am mers o dată şi cu autobuzul din centru spre hotel, biletul fiind de 8 TL/persoană.

Un aspect petrecut în premieră a fost faptul că am primit factura pe e-mail, via booking, în ziua următoare check-out-ului, deşi nu am cerut şi nici nu am sugerat că mi-ar fi de folos.

În altă ordine de idei, hotelul se mândreşte că deţine sală de fitness sau că oferă servicii medicale la infirmerie (probabil de prim ajutor) sau de spălătorie, dar şi o cafenea stilată Kristof Cofee & Bakery aflată în dreapta intrării principale.

Nu în cele din urmă, amintesc datele de identificare ale hotelului:

Despre preţuri şi bani

Era a doua oară când călcam în Turcia anul acesta, prima oară făcând-o din Rhodos în Marmaris, în vară în luna iulie, pe când eram într-o excursie de o zi, despre care nu am apucat încă să scriu, dar sper că o voi face. Mi s-a părut atunci că preţurile sunt ceva mai mari faţă de cele lăsate în urmă la început de decembrie anul trecut, dar am dat fenomenul pe seama faptului că Marmaris este o staţiune renumită în care vin mulţi turişti de peste tot şi ar putea fi mai umflate pe litoral. M-am lămurit că mă înşelasem, preţurile crescuseră vertiginos într-o jumătate de an.

Acum am găsit lira turcească ceva mai slabă 18,90 TL sau chiar 19,25 TL/1 euro, faţă de anul trecut când am primit 14,50-14,90 TL la un euro, în schimb, preţurile s-au dublat sau chiar triplat/cvadruplat la anumite mărfuri, ceea ce nu„mai e ce a fost” , vorba unei românce pe care am auzit-o în holul hotelului vorbind la telefon cu o prietenă de-acasă. Başca, se plângea aceeaşi conaţională că statul turc ar introduce nu ştiu ce taxă de la 1 ianuarie, ceea ce ar face ca lucrurile să fie şi mai scumpe, deci adio chilipiruri. Acum eu nu ştiu dacă vorbea în cunoştinţă de cauză sau a preluat de pe la colţuri ori a distorsionat anumite informaţii, însă cert este că preţurile mici, derizorii aş zice, din perioada similară a anului trecut, au rămas doar amintire.

Am folosit la cumpărături cardul Revolut care mi-a făcut schimbul la o rată de curs 1 TL= 0,2552 lei. Am putut plăti cu cardul aproape peste tot, nefăcând-o doar la vânzătorii ambulanţi de la tonetele cu fructe, la taxi, nu neapărat că n-am fi putut, dar aşa am avut posibilitatea să lăsăm în plus câteva lire taximetristului sau tips la masă. Am schimbat 50 euro în mall Erasta de cum am ieşit în oraş primind 945 TL, pentru a avea ceva lire turceşti în buzunar.

Am găsit benzina la 20,40 TL/litru, anul trecut fiind cam 9,50 TL. O masă la locanta pentru două persoane cu două feluri de mâncare, de pildă supă-cremă de linte (mercimek) şi cipsuri de ficat (ciğer tava) +ayran a fost între 220-280 TL în funcţie de local.

Concluzie

Alan Suites rămâne unul dintre locurile de cazare foarte bune în Edirne, poate nu neapărat că ar oferi cine ştie ce, dar ştie să fie o gazdă bună, iar raportul calitate /preţ nu e nicăieri mai bun ca aici. În plus, curăţenie, amabilitate, zâmbet pe buze din partea personalului, pentru toate acestea merită întotdeauna să te întorci. Este uşor să-ţi pice cu tronc turcii şi ţara lor când de la ei ai parte de atitudine deschisă, prietenoasă, căldură, multă atenţie.

Pe website-ul hotelului, dar şi recepţionerii ne-au menţionat mereu, că, în cazul în care facem rezervarea direct pe site, beneficiem de zece procente reducere, deci e de reţinut.

Vă rog, să ataşaţi următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1203 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI