Un hotel bunuț dar l-aș fi vrut mai spre centru. Foarte bun pentru tranzit

TIPĂREȘTE

De marea sărbătoare Mihail și Gavril din noiembrie n-am avut altă idee mai bună decât să mâncăm un Tava Ciğer în Edirne și am ales hotelul Alan Suites pentru cazare, despre care citisem numai de bine, inclusiv pe saitul nostru.

Drumul până la Edirne a fost același dintotdeauna: București - Ruse – Razgrad – Târgoviște – Kotel – Yambol – Elhovo – Lesovo și am intrat în Turcia prin Hamzabeyli. Câțiva km peste 400 sunt din poarta noastră până în Edirne, depinde de hotelul pe care îl alegem de fiecare dată.

Fiind noiembrie, au fost turiști puțini spre deloc și vama a fost mai ușoară ca niciodată. Am trecut foarte repede și la dus și la întors. 6,5 ore am făcut la dus, la fel și la intors, la dus am avut o mașină în vamă, iar la întors nici una.

De obicei nu ne place să ne depărtăm de centru, mai precis de zona bulevardului pietonal, Saraçlar, dar de data aceasta am zis să schimbăm puțin obiceiul pentru că voiam și o sesiune de shopping și Outletul Margy dar și mall-ul Erasta erau foarte aproape de Alan Suites. Hotelul este cotat cu 4,7 pe google, din aproape 3000 de review-uri și cu toate că am văzut și prețuri mai bune la hotelul acesta, am fost și noi împăcați cu al nostru.

Și pentru că nici nu era distanța prea mare față de centru, aprox 2 km, am considerat că nu este absolut nici o problemă pentru noi să îi facem pe jos. Dar este o problemă pentru că drumurile spre hotel sunt în pantă și parcă nu-i prea comod să-l faci mai mult de o dată, oricât de mult ți-ar plăcea să mergi pe jos.

Am ajuns ușor la hotel, am făcut destule drumuri de-acum și zicem că Edirne nu ne mai creează surprize. După intrarea în Edirne, la giratoriul unde este hotel Hilly, care este chiar la stradă, ușor vizibil, în loc să mergem pe Kiyik Cd, până în centru, ca de obicei, am făcut stânga pe Turan Dursun Cd, stradă largă, care te duce drept la hotel. Intrarea hotelului este din Aleea Șerig Bilgen, dar are vedere și la bulevardul Turan și oricum este prea mare ca să nu îți sară în ochi.

Prima impresie a fost cam nashpa. Strada era plină de utilaje și constructori. Nu știu ce făceau dar atunci, într-o sâmbătă decopertau, strada, ceva canalizare, cred, că făceau și șanțuri. Vreau să spun că atunci când am ajuns noi, sâmbătă, abia începeau lucrările, iar luni când am plecat totul era terminat și nici urmă de muncitori sau utilaje, sau că acolo fusese o nebunie în ultimile două zile. Doamne, om vedea și în țărișoara noastră așa ceva vreodată? Cert este că în afară de disconfortul vizual șantierul nu ne-a deranjat, am avut camerele mult prea în spate ca să auzim ceva.

Parcarea este gratuită, pe stradă și pare că sunt locuri destule. Noi am găsit fără probleme, chiar cu lucrări cu tot. Am mai plecat cu mașina, am venit și nu am avut o problemă să găsim loc. Aproape 90% din mașinile din parcare, ca să nu zic mai mult, erau bulgari și români.

Recepția înseamnă 2 birouri, check-in-ul a mers foarte repede, am fost 3 familii și am avut camere la etajul 4, două cu vedere la curtea interioară și una pe colț, cu vedere la strada principală. Inițial, locatarii de pe colț au vrut să schimbe, temându-se de zgomotul străzii, dar nu s-au îndurat pentru că avea un balcon mai adevărat decât celelalte franțuzești, iar domnul este fumător așa că au rămas pe loc. Nu a fost nici o problemă, traficul de pe bulevardul principal nu i-a deranjat și omul a avut la îndemînă un balcon ok.

Cele două persoane de la recepție au fost amabile, ne-au rezolvat repede, dar au fost mult mai sobre decât suntem obișnuiți la turci. Scurt și la obiect, fără prietenia aceea excesivă cu care suntem întâmpinați de obicei.

WiFi ne-a dat de furcă. Ne-am autentificat cu numărul pașaportului și numele de familie, ca parolă, dar trebuia să facem asta de fiecare dată când reveneam în hotel. Nu mi s-a părut ok.

Sunt 6 corpuri de clădire, fiecare cu câte 6 etaje, unite între ele prin holuri de legătură și evident, sunt foarte multe camere în acest complex, care este de fapt unul studențesc, al universității Trakya din apropiere. Și pentru că sunt mai multe camere decât au nevoie studenții, când le prisosesc, mai închiriază și la turiști.

Sunt mai multe lifturi, scări de acces și holuri încâlcite, te poți zăpăci cu ușurință pe acolo. Eu care nu folosesc liftul și merg totdeauna pe scări, m-am încurcat de tot în prima zi. Unele holuri sunt foarte vesele, pictate, colorate, cu tablouri vesele pe pereți, m-am pierdut prin ele, tot admirând și am pierdut legătura cu recepția. A trebuit să iau liftul, să mă duc înapoi la etajul meu și să mă întorc cuminte, fără să mai casc ochii la desenele de pe pereți.

Cum am intrat în camera dublă, de fapt un studio, imediat în dreapta este zona de chicinetă, cu plită, dulapuri suspendate, frigider, iar pe stânga era intrarea în baie. Tot pe hol, mai spre cameră era o măsuță. De fapt, un blat lăsat pe perete, pe care îl ridicai și îl foloseai la nevoie ca măsuță.

Pe blatul de la bucătărie am găsit o sticlă de 2 l de apă, o cană electrică și cele necesare pentru a face cafea, de fapt nes și ceai, dar în dulapuri cred că nu era nimic. Nu mai știu sigur, dar nu îmi amintesc să fi văzut veselă sau ceva ca să te poți autogospodări, în afara celor două pahare și a fierbătorului pentru cafea. Atunci nu văd rostul chicinetei. Cred că ea este de folos studenților care vin cu toate de acasă, nu și turiștilor, dar noi nu ne-am întrebat prea multe pentru că venisem la Edirne să mâncăm bunătățile după care ne ducem regulat.

Camera în sine, era destul de ok, cu pat dublu, înalt, curat, pe care am găsit prosoape albe, dar avea doar o noptieră. În cameră mai era un fotoliu care se făcea pat și o comodă simplă, cu un raft, deasupra căreia era televizorul. Dulapul de haine era cu uși culisante și acolo am găsit papuci de unică folosință și alte mărunțișuri trebuincioase.

Balconul franțuzesc era o idee mai măricel decât altele pe care le-am mai avut la turci. Adică ne permitea să ieșim în el. Am făcut-o o dată ca să vedem curtea interioară, terasa care se vedea, celelalte blocuri și ne-a fost de-ajuns.

Baia era din hol, vis-avis de chicinetă, avea tot ce-i trebuie, cabină de duș, consumabile, foehn, scurgere bună și o chiuvetă cu un blat generos.

Ca o concluzie generală despre cazare spun că a fost ok dar totul în cameră și baie este cam uzat. În baie se vede cel mai bine dar și fotoliul acela pat nu ne-a plăcut deloc. Era plin de pete și asta nu prea îmi place. Mi se pare că nu există nici o scuză când e vorba doar de apă și săpun, mă rog produse de curățenie. Nu vorbesc doar despre camera mea, în toate 3 pe care le-am avut noi, fotoliile arătau la fel de uzate și pătate. Hotelul se spală de păcate însă cu faptul că era foarte curat peste tot și patul, care mă durea cel mai tare, era impecabil, dar o renovare se cam cere. Și cred că ar trebui să separe camerele pentru turiști de cele pentru studenți, dacă cumva sunt amestecate.

Micul dejun cu un program destul de lung, între 7,30 și 11, a fost foarte bun și se servea în restaurantul destul de mare, de la etajul 1. A fost tip bufet și pot spune că a fost unul dintre cele mai bune pe care le-am avut în Edirne. Bufetul era organizat într-o încăopere din partea stângă, imediat cum intrai, după ce erai identificat la intrare după numărul camerei. Masca și mănușile ca să îți iei mâncare erau obligatorii la intrarea în restaurant. Erau suficiente feluri din care să îți alegi, calde, reci, ouă în toate felurile, multe feluri de măsline, brânzeturi, fructe, legume, sucuri, cafea bună, prăjituri…

Până am plecat ne-am tot învârtit pe holuri, am descoperit în spatele recepției, un bar unde studenții petrec momentele libere, săli de relaxare cu jocuri, masă de billiard, fotolii, plasme, sală de fitness, am văzut și multe biciclete pentru închiriat. Pe toți pereții, inclusiv în lift, dar și în cameră erau lipite tot felul de afișe cu diverse reclame, de mâncare, în special.

Pe lângă hotel nu prea ai ce să faci. Dar Margy Outlet este foarte aproape, în spatele lui este bazarul Blue Pazari până la care am fost și noi dar era închis. O referință bună pentru hotel este mall-ul Erasta. Strada din fața mall-ului Erasta te duce la hotel în aprox 10 minute. Centrul este la aprox 2 km și noi am mers pe jos în prima zi, dar nu este o idee prea înțeleaptă.

Alan Suites este un hotel foarte bun pentru tranzit. Altfel, trebuie să te sui în mașină tot timpul și mie nu prea îmi place asta în Edirne. Dacă totuși mergi pe jos, străzile sunt în pantă și cam gâfâi, mai ales dacă mai ai și câte o sacoșică. Curățenia și micul dejun sunt un mare plus.

---

VIZUALIZĂRI: 733 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI