O cazare numai bună pentru un very short city-break în Dublin – ABC House B&B

TIPĂREȘTE

Vacanţa noastră pe plaiurile Scoţiei din luna martie Anno 2014 fusese gândită de aşa natură ca, la întoarcere, să adăstăm o jumătate de zi şi o noapte pe meleaguri irlandeze, mai precis în Dublin. Şi, pentru că doream să vedem şi o părticică din acest oraş atât de lăudat din perspectiva vieţii de huzur din zona Temple Bar dar, în acelaşi timp, trebuia să fim şi aproape de airport din cauza orei matinale a decolării spre home… m-am pus pe căutat cazare în condiţiile deja ultracunoscute: ieftin, baie proprie, review-uri bune şi cât mai aproape de staţia de bus.

Identificare “unitate de cazare”, detalii generale, schimb de mailuri şi cum am ajuns

Bineînţeles că maestrul rezervărilor, adică booking.com, a fost cel care m-a ajutat în alegerea locaţiei destinate unui somn binemeritat. După ce găsisem câteva hoteluri / B&B-uri/ hostel-uri mai prin centrul oraşului, adică la sud şi la nord de râul Liffey, m-am speriat de preţuri respectiv de gălăgia pe care clienţii hostelurilor o remarcaseră şi m-am reorientat repejor spre nordul oraşului, pe traseul autobuzelor ce vin dinspre / merg spre aeroport, adică pe Drumcondra Road. Mi-am şoptit adânc în barbă cum că trebuie să fie destule bus-uri care să circule pe acolo, până la ore târzii şi cu o frecvenţă suficient de mare pentru a satisface doleanţele ariceşti ale lui Milady măcar dpdv al transportului.

Într-o pagină şi trei click-uri am ajuns la ABC House B&B, a cărui adresă era 55-57 Upper Drumcondra Road pe booking. Acest B&B beneficia de un scor de 8.3, la nivelul “Foarte bine” din comentariile a vreo 500 de clienţi. Aceştia lăudau uşurinţa cu care se putea ajunge de la aeroport, staţia de bus dinspre acesta fiind în imediata apropiere iar cea spre aeroport fiind fix în faţa stabilimentului, apoi curăţenia şi amabilitatea personalului, adică “helpfulness-ul”.

Pentru o noapte preţul era de 55 euroi, cameră dublă, baie proprie şi personală, ceai/cafea/zahăr/fierbător prezente în cameră (ca la scoţieni, vezi aici vezi impresii), anulare gratuită dar fără mic dejun inclus. Acesta costa separat 7,5 oiro/cap de persoană şi nu l-am achiziţionat pentru că mi se părea mai normal să mâncăm de la Mc D în aeroport, aşa cum făcusem şi între zborul Dublin-Edinburgh, un pic mai ieftin. Dacă doriţi să studiaţi info suplimentare despre acest loc de nani, se poate accesa şi sait-ul oficial adică abchousedublin.com. Mai specific, pentru cei care vin cu maşină închiriată sau proprietate personală (de ce nu?) faptul că B&B-ul beneficiază şi de parcare gratuită, nefiind necesară o rezervare în prealabil.

Imediat am intrat şi pe sait-ul de bus transportation al Dublin-ului pentru a vedea cam cât costă o călătorie şi cu ce putem ajunge mai exact la ABC. Link-urile furnizate de căutare au fost interesante, alegând în cele din urmă traseul bus-ului nr. 16, pe care îl puteţi consulta aici dublinbus.ie/en/Your-Jour ... -Timetables/16-. Staţia la care trebuia să coborâm era chiar vis-a-vis de Best Western Skylon Hotel, aşa că nu urma să avem dificultăţi în a-l găsi, orice bus driver ştiind unde îi. Costul unei călătorii/persoană este de 2.50 euro, muult mai ieftin decât preţul cerut de către Airlink-ul din aeroport, adică 6 euro/sens de persoană, respectiv 10 euro cumpărând şi întorsul, vezi aici dublinbus.ie/your-journey ... irport-services. Aici mai trebuie menţionat că tichetele se achită la şofer şi trebuie să ai bani potriviţi pentru aceasta, bani pe care îi introduci într-un aparat amplasat lângă ghereta driver-ului.

Zicând şi făcând tăte temele posibile am efectuat rezervarea, bineînţeles cu acordul soţiei din dotare, care subliniez că a fost mulţumită de cum am acţionat şi mi-a dat un kiss.

Cu câteva zile înainte de plecarea noastră pe meleaguri straniere am primit un mail de la ABC House, care îmi dădea câteva detalii de nuanţă referitor la cum urma să se desfăşoare check-in-ul. Doamna Mary (ce nume simplu comparativ cu al proprietăresei de la Malaga Lodge, adică María de Los Angeles Quiroga López, wooww!) îmi spunea că aveam să fim cazaţi în căsuţa de la nr. 53, la etajul I, camera 4 şi că avea să aranjeze cumva să intrăm în posesia cheilor de la intrare, dacă dânsa nu era acasă. Iată care era şmecheria: lângă uşa de acces în casă, pe peretele din stânga, se afla un mic seif cu cifru în care avea să-mi lase cheile cu pricina. Mi-a furnizat codul personalizat şi m-a rugat să-i dau reply prin care să confirm cum că am cetit mesajul şi totul e okey. Ceea ce am şi făcut, amuzat fiind de combinaţiile astea tari pe care le fac proprietarii de B&B-uri cu cheile (vezi tot Malaga Lodge aici vezi impresii, unde doamna cu nume interminabil îmi lăsase cheile într-un plic, în spatele unui geam glisant, pe după un ghiveci, lol!).

Ajunşi în aeroportul dublinez la ore matinale, am identificat rapid poziţia de la care urma să plece bus-ul cu nr 16 spre centrul oraşului şi ne-am urcat, cu bani potriviţi, într-însul. L-am întrebat pe şoferul de culoare (simpatic foc, irlandez “veritabil”) cam cât aveam de mers până la staţia de lângă Skylon Hotel şi acesta ne-a răspuns că “ohoo” şi că ne anunţă el. Călătoria a durat vreo 30 de minute, multe staţii dar am ajuns veseli-fremoşi.

Am coborât şi am traversat pe partea dreaptă a străzii, iar până la ABC am făcut vreo 2 minuţele. Ne-am oprit pentru a face câteva fotografii cu casele prezente pe ambele părţi ale şoselei, frumoase foc şi în acelaşi stil construite, apoi ne-am îndreptat către nr 53, am introdus codul secret în seif şi... ta-daaaa!

Cazarea propriu-zisă: check-in, spaţii de relaxare comune, camera şi personalul

Nici nu ajunseserăm bine şi ne-am repezit spre cameră, fără a ne uita la ceas, ştiind doar că trebuie să ne mişcăm repede pentru a vedea ceva din Dublin, totuşi. Urcând scările spre et. I, am zărit uşa camerei deschisă şi rufe în faţa acesteia, semn că menajera făcea curat. Ooops! Să vezi că-i prea devreme. Da, nu era nici 12 ceasul. Menajera, căreia ne-am adresat timizi cum că acolo era pătuţul nostru şi când ar fi fost gata, abia a scos vreo două boabe în engleză. Aoleo, să te ţii pârleo că irlandezii ăştia vorbesc doar gaelica pe aci! Sau, la o uitătură mai atentă către chipul d-şoarei, poate e româncă de-a noastră, ştiind că-s mulţi conaţionali prin zonă. Îi zic lui Milady în limba noastră neaoşă că trebuie să aşteptăm (ca să nu fiu mitocan şi s-o întreb direct pe menajeră dacă-i româncă), fata însă… nicio reacţie. Hait! Să vezi că scot tableta şi mă pun pe google translate, ca în cazurile bulgăreşti anterioare. D-şoara ne zice mai mult prin semne să o urmăm în cealaltă clădire, unde era recepţia. Acolo, cea care ne-a primit cunoştea english şi a fost tutto bene. Am plătit cu cardul, apoi ne-a rugat să mergem în spaţiul de relaxare pentru a aştepta vreo 20 de minute până e gata camera pentru oaspeţii nou-sosiţi.

Spaţiul de relache/luat masa

Ei bine, aşa cum poate vă vor demonstra şi foto anexate, zona de luat masa este extrem de faină şi de intimă, degajând o linişte deplină. Spaţiul este garnisit cu fotolii extrem de comode, ca şi două canapele duble, un şemineu funcţional deasupra căruia tronează un ceas vintage, o oglindă şi vreo două elemente de mândrie a B&B-ului, adică clasificările pe anii anteriori alestabilimentului de pe booking.com.

Pe jos se află o duşumea zdravănă, care dă senzaţia evidentă de căldură în anotimpurile friguroase şi ploioase irlandeze. În dreapta zoneide relaxare se află măsuţe destinate servirii micului dejun, deja aranjate pentru ziua următoare, micuţe, simple şi practice.

Timpul petrecut acolo, adică fix cât ne-a zis d-şoara de la recepţie, a fost unul de calitate (o să scriu un rew şi despre asta... nuuu, glumeam, nu vă speriaţi!), asezonat cu muzică clasică emanată de un radio ascuns bine după draperiile ferestrei, pe care se putea vedea PUZ-ul foarte simpatic al străzii. M-am simţit ca la o audiţie relaxantă şi binemeritată după trezitul devreme din Edinburgh pentru a prinde “rata” Ryanair de Dublin.

Camera propriu-zisă, baia şi alte considerente pur personale

O să râdeţi cu siguranţă aici. De ce? Păi după ce m-am lungit cât o zi de post cu detaliile de mai sus, partea dedicată camerei va fi mult mai scurtă, nefiind ceva ieşit din comun. A, mi-am amintit, mai posed în tolbă ceva un pic funny legat de aceasta, veţi vedea mai jos.

Am intrat în cameră repejor şi ne-am, de fapt m-am, pus pe fotografiat, conform obiceiului străbun. Mobilierul era simplu, aproape nou, totul era curat-lacrimă (bine, de-abia fusese d-şoara menajeră de nu ştiu ce naţionalitate pe-acolo) şi era compus din: un pat dublu suficient de mare pentru mă tolăni în voie, câte trei perne/căciulă – wow, două noptiere cu câte o veioză fiecare - pentru conformitate, un dulap mare de puteam să băgăm tone de haine inside, un scăunel lângă anteriorul obiect de mobilier, o oglindă pentru fandoseli, o comodă pe care se aflau cafea la plic, ceaiuri, zahăr, lăptic, doi biscuiţei, fierbătorul, două căni şi un uscător de păr. Ufff! Lung inventar!

Acum, este bine de anunţat cum că patul nu a fost extraordinar de comod, salteaua era făcută din ceva burete mai tare şi nu era Relaxa, precum mi-aş fi dorit pentru spatele-mi bătrân şi ostenit :)

Iată că uitam de ceva şi anume televizorul. Acesta era din tip old-school cu tub catodic, tot micronic precum multe altele întâlnite prin preumblările noastre şi era amplasat meschin deasupra şifonierului, la o distanţă semnificativă pentru biata mea acuitate vizuală, pe care abia o mai menţin. Nici nu l-am deschis, n-am avut timp şi nici chef.

Priveliştea oferită pe fereastra din dotare nu era nemaipomenită, aceasta dând undeva în spatele casei unde erau tot felul de troace, mai mult zărind ziduri. Totuşi, draperiile aferente nu erau penetrabile de către lumina solară, astfel încât, dacă nu plecam a doua zi cu nopţile-n cap, am fi putut dormi lejer mult şi bine. Lângă fereastră era poziţionat un calorifer, care a funcţionat corespunzător peste noapte, nefiind nevoie de intervenţii suplimentare pentru furnizarea “calor-ului”, thank u ABC!

Baia. Ei bine, dragi lectori, după cum v-am obişnuit în rew-uri anterioare, trebuie să păţesc eu câte ceva funny cu articolele de toaletă sau cu obiectele sanitare. Dacă la anterioara cazare, cea de la Ailsa Craig – Edinburgh, am avut ceva de furcă cu trăznaia de duş electric din dotare, aici se pare că problemele legate de furnizarea apei calde (în exces) mă urmăreau ca pe haiducii lui Şapte Cai. Fraţilor, onoraţi cititori, dragă audienţă: lavoarul avea două robinete, unul pentru cald şi unul pentru rece, separate unul de celălalt şi la o distanţă considerabilă! What the hell!!! Păi cine o fi avut această minte luminată de ne-a făcut surpriza zilei? Eu ce făceam cu încropitul apei? Dădeam fuga de la un jet la altul? Sau mergeam pe ideea de lighean, chiuveta având un dop ca să fac scăldătoare ad-hoc? Problema nu era insurmontabilă dacă robinetul de apă caldă ar fi furnizat… apă caldă. Dar acesta producea apă fiartă!

În fine, trecând peste acest moment mai puţin plăcut pentru vizitator, m-am îndreptat spre celelalte obiecte sanitare pentru a le inventaria, conform procedurii. Vasul de toaletă era ok, curat, se trăgea apa corespunzător, aveam coş de gunoi, oglindă, două săpunele, cabina de duş era încăpătoare şi părea că-mi suportă greutatea daaaaar… para duşului era fixată printr-un sistem în faianţă, neputând fi scoasă de acolo. Nu, nu era şi ăsta electric dar vin şi mă întreb: io ca io, dar o demoazelă cum D-zeu se spăla peste tot având în vedere că duşul nu avea mare presiune şi era ca la camping-urile de la mare din copilăria noastră? Of, of…

Cam acestea ar fi neajunsurile identificate în cadrul lăcaşului de sleep tight, nu au fost de netrecut peste dânsele dar un pic mai multă atenţie la detalii din partea proprietarilor ar fi necesară, părerea mea!

A doua zi am lăsat gigea camera precum o luasem în chirie, ne-am băut cafeaua cu lăptic liniştiţi, am poziţionat cheia în uşă aşa cum stabilisem cu recepţionera şi pe-aci ne-a fost drumul spre Românica.

În loc de final grandios survin scurte concluzii

- ABC House B&B este o locaţie bună pentru cei care au un “short stay” în capitala Irlandei. În cazul unui sejur îndelungat este necesar de menţionat că, până pe O’Connell Street – adică buricul Dublin-ului, se fac aproximativ 20 de minute, funcţie de trafic.

- localizarea este una extrem de fericită în condiţiile trambalării către şi dinspre aeroport, staţiile de autobuz fiind extrem de aproape de ABC.

- nu folosiţi Airlink-ul din aeroport ca şi mijloc de transport deoarece este mai scump decât bus-ul 16, care tot acolo vă lasă. Timetable-ul porneşte de foarte devreme, aşa că nu e niciun bai cu ajunsul la vreun zbor matinal.

- camera a fost în regulă per ansamblu, cu micile neajunsuri expuse şi care, poate, sunt valabile doar în cazul camerelor din acea căsuţă, nr 53. Nu am fost şi în alte camere, de la numerele adiacente, astfel încât nu pot extrapola, poate aveţi noroc şi dincolo nu sunt două robinete separate :) Oamenii au dat drumul la căldură peste noapte, aspect pentru care mâncau jar dacă nu se producea şi asta mi-a plăcut.

- raportul calitate-preţ per ansamblu mi s-a părut unul bunicel, în condiţiile în care locaţiile din centru identificate solicitau un nivel sensibil ridicat prin comparaţie şi nici acelea nu ofereau breakfast în preţul solicitat.

În încheiere vă doresc ce-mi doriţi voi mie! Sper că este vorba de vacanţe numeroase şi utile ochiului/trupului…

---

VIZUALIZĂRI: 4788 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI