Muzeul de Istorie Locală și Etnografie din Brad - tradiții, obiceiuri și meșteșuguri din Țara Zarandului

TIPĂREȘTE

În urmă cu ceva timp am vizitat municipiul Brad din județul Hunedoara; a fost prima dată când am ajuns acolo. Am rămas vreme de trei zile în zonă la niște rude și în puținul timp avut la dispoziție am încercat să vizităm câteva obiective din Țara Zarandului. Una dintre țintele noastre a fost Muzeul de Istorie Locală și Etnografie din Brad, întrucât am mai călcat pragurile unor asemenea obiective în ultimii ani și de fiecare dată am descoperit lucruri foarte interesante. Un alt motiv pentru care vizităm astfel de muzee etnografice ar putea fi și faptul că ele ne amintesc de perioada copilăriei, pe care atât eu, dar și soția, am petrecut-o la țară. Îmi aduc mereu aminte cu nostalgie de clipele frumoase trăite alături de bunicii care acum nu mai sunt și de momentele petrecute împreună cu tovarășii de năzdrăvănii.

Adresa exactă a obiectivului este: strada Cloșca, numărul 2, municipiul Brad, județul Hunedoara. Acest muzeu a fost înființat în data de 26 ianuarie 1988 și aparține de Secția de Istorie și Artă a Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva.

Am ajuns în fața muzeului într-o zi de sâmbătă, pe la ora 11.00, după ce am parcat mașina pe o străduță din apropiere. Muzeul de Istorie Locală și Etnografie din Brad își desfășoară activitatea la etajul unei clădiri mai vechi, iar accesul se face pe o scară din exteriorul clădirii. Un mic fragment dintr-o ie este realizat pe peretele exterior dinspre stradă, sugerându-se astfel existența unui muzeu etnografic.

La momentul vizitei noastre, în muzeu se mai aflau alți doi vizitatori, ajunși cu puțin timp înainte. Ne-am apropiat și noi, astfel că am putut asculta multe dintre informațiile pe care le prezenta doamna muzeograf, reținând unele dintre acestea.

În ceea ce privește exponatele, ele sunt grupate în funcție de specificul lor, fiind prezentate în câteva încăperi distincte. Pentru început, am admirat mai multe icoane vechi, cărți religioase, dar și vase de ceramică ornate cu diferite motive tradiționale. În colecția muzeului, un loc aparte în ocupă ștergarul zărăndean. Ascultând explicațiile doamnei muzeograf, am reținut că ștergarul are o istorie foarte veche, apărând odată cu primele țesături pe care oamenii le-au realizat. Ștergarele au avut rol decorativ și ritualic la început și abia după aceea au căpătat și rol utilitar. Printre multele întrebuințări căpătate de-a lungul timpului, am putea enumera: înfrumusețarea interiorului caselor, utilizarea ca dar neprețuit la nuntă și la înmormântare, învelirea pruncului abia venit pe lume sau chiar utilizat pentru acoperirea capului femeii.

Și pentru că aproape în fiecare colțișor al muzeului există ștergare zărăndene, muzeografa ne-a mai prezentat câteva informații referitoare la simbolistica semnelor realizate pe ștergare. Am reținut faptul că cercul este un simbol al cerului, al masculinității, dar și al soarelui. Litera S răsturnată este un simbol pentru trecerea timpului, pentru suișurile și coborârile din viața oricărui om. ”Zig-zagul” este una dintre cele mai vechi reprezentări și pune în valoare fulgerul, natura dezlănțuită, tot ceea ce omul nu poate controla. Triunghiul este simbolul vieții, al fertilității, al regenerării, în vreme ce X-ul poate fi considerat un alt simbol al regenerării, dar și al transformării.

Toate aceste semne prezente pe ștergarele tradiționale vin din urmă cu multe milenii, fiind scrijelite la început pe pietre sau pe lemn, iar după aceea fiind cusute pe haine. Semnele ”vorbesc” despre continuitatea poporului nostru pe aceste meleaguri de-a lungul mileniilor.

Începând cu următoarea încăpere, se prezintă câteva dintre ocupațiile tradiționale. Prelucrarea cânepii este evidențiată cu ajutorul câtorva unelte tradiționale precum: melița, vârtelnița, pieptenii sau urzoiul. Muzeografa ne-a spus că, mai demult, pânza pentru cămăși era obținută numai din cânepă de calitatea întâi pentru sărbători și din cânepă de calitate mai slabă pentru zilele de lucru. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se începe confecționarea cămășilor de sărbătoare din pânză și bumbac ori chiar numai din bumbac.

Un alt colț cuprinde exponate care prezintă munca ogorului. Am văzut plugul cu roți de lemn, secerile, sita, grebla, niște baloți de paie, dar și coșul cu merinde (numit coșarcă) pe care gospodina îl aducea la capul locului către orele prânzului.

Următoarea expoziție pe care am vizitat-o ar putea fi denumită colțul dulgherului. Muzeografa ne-a prezentat faptul că în Țara Zarandului era foarte răspândită prelucrarea lemnului pentru realizarea unor mijloace de transport tradiționale (căruțul, carul sau ierneul). Fiecare tip de lemn presupunea un proces de prelucrare distinct, prin realizarea unor operațiuni de tăiere, uscare, cioplire, scobire, perforare, șlefuire sau îmbinare. Dintre uneltele aflate la muzeu, putem aminti: ciocan pentru cercuit roata, mezdrele, rindea, sfredele, scaun pentru cioplit sau bardă.

Pe o masă din apropiere sunt expuse mai multe fluiere de diferite forme și mărimi. O poveste frumoasă și totodată tristă se ascunde în spatele lor. Ele sunt făurite de către Mateș Petru, unul dintre ultimii meșteri populari din această zonă. Domnul Mateș (născut în anul 1952) trăiește în satul Dumbrava de Sus din comuna Ribița și a deprins meșteșugul confecționării fluierelor de la tatăl său. În ultimii ani, domnul Mateș Petru a început să confecționeze și alte obiecte de lemn precum ouă de lemn, bâte ciobănești sau chiar cruci sculptate.

Încetul cu încetul, am ajuns în dreptul mai multor exponate care pun în valoare munca gospodinelor. Covata, un strămoș al râșnițelor actuale, vasele de ceramică, ștergarele colorate, linguroiul, toate acestea se găseau într-o bucătărie tradițională. Mai vedem o mașină de spălat haine (nu dintre cele moderne), o mașină de stors, războiul sau vârtelnița, dar și lăzile de zestre cu diferite țesături pregătite pentru fetele de măritat.

Pas cu pas, ne-am apropiat de finalul vizitei noastre (care a durat circa 45 de minute). Am plătit la final pentru vizitarea muzeului și apoi am coborât în curte; am mai făcut vreo două poze și am plecat.

În ceea ce privește programul Muzeului de Istorie Locală și Etnografie din Brad, informațiile erau afișate la intrare: de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00 (program de vară); luni - închis SAU de marți până duminică, între orele 09.00 și 17.00 (program de iarnă); luni - închis.

Pentru vizitarea acestui muzeu, noi am plătit următoarele tarife de vizitare: 2 lei / copilul; 10 lei / adultul (în total 22 de lei). Există și tarife pentru alte servicii: ghidaj (pentru grup de minim 15 persoane) - 50 de lei; taxă de fotografiere, persoane fizice - 15 lei sau persoane juridice - 20 de lei; taxă de filmare pentru persoane fizice - 35 de lei, pentru persoane juridice - 50 de lei.

În ceea ce privește atitudinea doamnei muzeograf - nota 10. Ne-a oferit numeroase explicații, ne-a însoțit pe tot parcursul vizitei noastre și ne-a invitat la final să revenim și cu altă ocazie la acest muzeu din municipiul Brad. Așadar, recomandăm vizitarea Muzeului de Istorie Locală și Etnografie din Brad!

Alte informații:

În municipiul Brad mai există un muzeu interesant - este vorba despre Muzeul Aurului (prezentat pe AFA - vezi impresii). Noi nu am mai ajuns acolo, dar sper să îl vizităm cu altă ocazie.

La câțiva kilometri de municipiul Brad se află localitatea Țebea. Acolo există ”Panteonul Moților”, un cimitir al eroilor unde se află mormântul lui Avram Iancu, dar și câțiva goruni impunători. Am vizitat acel loc ce inspiră mândrie și respect.

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 3421 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI