GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
La plimbare prin centrul orașului Vălenii de Munte
Zăpada acoperă plaiurile, gerul limpezește aerul, soarele e doar o sursă de lumină fără a încălzi prea mult în acea zi de iarnă autentică. Intrăm în „urbe”, căci Vălenii sunt comună urbană, cu judecătorie, spital, trecut și ambiție, după cum adevăr scria istoricul Nicolae Iorga. Orașul cu peste 10.000 de locuitori păstrează un aer patriarhal, cu cartiere întregi de case, un nucleu de blocuri (cu regim de joasă înălțime) fiind concentrate în jurul bulevardului Nicolae Iorga, aproape de centrul administrativ.
Ajunși în orașul așternut între islazuri și livezi de pruni, [… ] renumit și pentru „țuica de Văleni”, după cum scria G. M. Murgoci la 1909, ne oprim mai întâi la Muzeul Natura Văii Teleajenului (vezi impresii), clădire care inițial a fost școală, apoi a găzduit trei ani cursurile Universității Populare „Nicolae Iorga”, după 1948 devenind cinematograf. După scurta vizită la muzeul de științe ale naturii care exemplifică printr-o dioramă de mari dimensiuni viața pe Valea Teleajenului am pornit să explorăm rapid cele câteva obiective aflate în preajmă.
Biserica Nica Filip. La circa 70 m distanță de muzeu, pe strada Libertății, am zărit acoperișul de șindrilă și turla acestei biserici vechi și am mers să o privesc mai de aproape. Ctitorie de început de veac al XIX-lea a logofătului Nica Filip, om de seamă al Vălenilor, lăcașul religios are hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”. Mi-a plăcut și turnul clopotniță din curte care pare a fi copia identică a unui turn de asediu din epoca medievală.
Centrul administrativ. În spatele muzeului de științe naturale se află Judecătoria orașului, iar vis-à-vis de instituția muzeală, pe strada Berevoiești, vedem Centrul Cultural Vălenii de Munte, o construcție modernă, multifuncțională, care integrează și Biblioteca orășenească „Miron Radu Paraschivescu”. La câțiva pași distanță o altă clădire din sticlă și metal găzduiește Primăria orașului.
Orașul fiind indisolubil legat de numele istoricului Nicolae Iorga este normal ca în diverse puncte ale urbei să întâlnim statui ale savantului. În părculețul de lângă Centrul Cultural se află bustul de bronz al omului de cultură, realizat de sculptorul George Dumitru, inaugurat în 2008. În apropiere, spațiul verde din preajma Primăriei se află alt bust al lui Iorga, din piatră, realizat de Emil Russi, vizibil de către toți cei care trec cu automobilul prin centrul orașului. În curtea Muzeului Memorial „Nicolae Iorga” se află bustul turnat în bronz de sculptorul Oscar Han pe care l-am zărit peste gardul complexului. În oraș se mai află un bust al savantului, în fața Colegiului Național „Nicolae Iorga”, realizat în 1936 de artista Maria Grigorascu Vasilovici.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – „Mănăstirea”. Nicolae Iorga descrie această zonă: Într-un „centru” sunt prăvăliile, înșirate pe o singură stradă, grădina publică plină de colțuri de umbră, unde se pot aduce lăutari și bere bună, câteva din curțile cel mai vechi, prin multele încăperi ale cărora rătăcesc umbre de boieroaice sărăcite. Și acolo e și Mănăstirea Vălenilor, de unde a plecat târgul tot, așa precum din Mănăstirea Sinaii a plecat târgul, reședința regală și locul de vilegiatură al Sinaii de astăzi. Deci, din acest punct – Mănăstirea Văleni – se presupune că s-a dezvoltat așezarea de azi; lăcașul de cult a trecut prin încercări grele, fiind refăcut de mai multe ori în urma cutremurelor devastatoare. Biserica de azi cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” este rezultatul ultimelor refaceri de după cutremurele din 1940 și 1977. Edificiul religios inițial a fost ctitorit la 1680 de un dregător hagiu (care a făcut pelerinajul la Ierusalim): Hagi Stoian Clucerul și soția sa Ilinca din Ceptura. Mănăstirea de călugări a fost închinată peste 150 de ani Mănăstirii Cotroceni din București; de asemenea, aici a ființat prima școală din Văleni.
Complexul muzeal „Nicolae Iorga”. Ansamblul celor trei muzee din centrul orașului reprezintă cel mai valoros obiectiv cultural din Vălenii de Munte. Nu am vizitat cele trei muzee, dar anul acesta voi îndrepta cu siguranță acest lucru. Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” este amenajat în casa în care au muncit, s-au bucurat și au suferit Nicolae și Ecaterina Iorga. Am privit către casa ridicată de un mic boier la începutul veacului al XIX-lea și am înțeles de ce Iorga a ales să cumpere această clădire. Pridvorul superb, albul pereților și ornamentele fațadelor, zidurile groase îți induc o stare de bine, de liniște necesară elaborării atâtor cărți, studii și articole.
Muzeul de Artă Religioasă „Nicolae Iorga” este găzduit de clădirea în care a funcționat Școala de Misionare Naționale și Morale „Regina Maria” (1922-1940). Șaptesprezece serii de tinere s-au pregătit aici pentru a deveni destoinice învățătoare – un an de reconfortare fizică și de orientare morală, unite de întreaga refacere a programului de litere și de știință aplicată („Renașterea”, Cluj, 1927).
A treia instituție este Muzeul de Etnografie a Văii Teleajenului, deschis după anii 2000 într-o clădire anexă a Școlii de misionare. Muzeul prezintă aspecte ale vieții materiale și spirituale ale țăranilor din zonă, accentuând ingeniozitatea și utilitatea obiectelor utilizate în satul românesc. Mi-au plăcut mult clădirile complexulului muzeal, chiar dacă au fost construite în etape diferite și restaurate de mai multe ori, ele păstrează un stil unitar, plăcut ochiului.
Monumentul Eroilor. În parcul din fața Complexul muzeal „Nicolae Iorga” se află un monument închinat eroilor locali căzuți în cele două conflagrații mondiale.
Biserica „Sf. Spiridon”. La circa 650 m distanță de Muzeul Natura Văii Teleajenului, urmând strada Berevoiești, ajungem la o bisericuță din lemn datând de la începutul secolului al XIX-lea. Se pare că a fost cumpărată de moșnenii locului și adusă aici, pe locul altui lăcaș de cult dispărut. Construită din bârne și paiantă, acoperită cu șindrilă, bisericuța are un farmec aparte, e mică, te apropie de Divinitate. Am găsit deschis și am intrat câteva minute; pictura din altar e realizată de un discipol al lui Gheorghe Tattarescu, am văzut mai multe icoane și cărți vechi. În curte se află o clopotniță interesantă din lemn și se construiește o anexă care va găzdui și o bibliotecă-muzeu.
Final de vizită la Vălenii de Munte, dar voi reveni neapărat la primăvară pentru a admira cele trei muzee din Complexul „Nicolae Iorga”, precum și biserica „Sf. Nicolae - Tabaci”. Mi-ar plăcea să continui plimbarea pe jos în orașul unde: A rămas iubirea, respectul pentru datină, carese păstrează în bolta joasă a negustorului, în căsuța frumoasă a târgovețului, în marea curte, cu două caturi, cu împrejmuire de zid, cu pază de sălbateci zăvozi înaintea acareturilor bătrâne care nu cuprind mai nimic, cum scria Nicolae Iorga.
Alegeri inspirate!
Trimis de tata123 🔱 in 05.02.19 11:29:15
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în VĂLENII DE MUNTE.
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Frumos Văleniul și vara și iarna, dar cam pustiu la vremea asta. Ce animat e toamna, la Festivalul Țuicii... sau vara, când sunt ”Cursurile Universității de vară Nicolae Iorga”
În August, când se țin cursurile, atunci să vii și să treci și pe la cimitirul aflat la ieșirea spre Ploiești. Acolo să vezi cruci vechi, din lemn și piatră.
A... și toamna poți veni, la țuică!
Drumuri și descoperiri interesante!
@mihaelavoicu: Mulțumesc pentru ecou și recomandări; voi reveni neapărat la Văleni pentru cele trei muzee care au legătură cu Nicolae Iorga, dar și pentru castrul de la Drajna.
Țuica de Văleni e marcă înregistrată la OSIM de către Primăria locală și a devenit un brand al zonei. Cu o tărie de circa 30 grade licoarea obținută din prune constituie un „medicament” excelent în sezonul rece Un „ciocan” de țuică înainte de masă e sănătate curată, zic localnicii!
@tata123: E greu de crezut, poate, ca un orasel atat de mic are pe cuprinsul sau atatea obiective de vizitat. Si cand ma gandesc de cate ori am trecut pe langa ele, din goana masinii sau autocarului, incep sa regret ca am imbatranit si timpul devine din ce in ce mai scurt pentru a le putea vizita. Am vazut ca mai ai si alte articole despre Valeni si ma cam bate gandul sa le tiparesc si sa le pun la pastrare, pentru zilele cand ma paleste dorul de duca.
Pana atunci numai bine si calatorii placute!
@mihaelavoicu: Doamna vorbesti de funie (Tuica de Valeni) in casa spanzuratului! Cu cativa ani in urma (in 1976) am fost intr-o excursie in Cheile Bicazului, prin Cheia, Brasov, Miercurea Ciuc, Gheorghieni, unde am avut cazarea. La Valeni, dupa ce ne aprovizionasem de la Slanic, de la rudele unui coleg cu cateva sticle de tuica locala, in Valeni am facut o pauza in Valeni, iar un alt coleg de excursie a vrut sa nu se faca de ras si a facut rost de la niste cunostinte de un bidon de 10 litri cu tuica, marca inregistrata. Seara, la Gheorghieni, dupa cina nu aveam altceva mai bun de facut decat sa pupam bidonul cu tuica. La un moment dat, dupa ora 10 noaptea, sotia unui coleg o lauda pe sotia altui coleg ca are un sot linistit, care nu e la bautura, ca sotul ei. Sotul linistit promite ca il va aduce in 5 minute pe sotul iubitor de tuica de Valeni. Si l-a adus, dupa 5 minute ceva mai lungi, pe la ora doua noaptea, dupa ce a intrat si el in hora Unirii la tuica, iar la ora plecarii explica de zor ghidului excursiei cum se intocmesc fisele limita si bonurile de consum la industria Locala, unde lucram noi. A doua zi de dimineata (de fapt era aceasi zi) colegul linistit, cel cu fisele limita, a ocolit cu autocarul prin Toplita, Borsec, Tulghes, coada lacului, Bicaz, iar impreuna cu alti comeseni, a oprit din 10 in 10 minute autocarul pentru diverse nevoi. Noi am mers pe jos prin Chei, de la Lacu Rosu, pana la Bicaz si am ajuns cam in acelasi timp cu autocarul.
Dar prea amintiri dauneaza, asa ca iti doresc numai bine si calatorii placute!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2023 În preajma orașului Vălenii de Munte – obiective turistice mai mult în acte, decât pe teren — scris în 12.01.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jan.2019 Decoruri de film: monumentele prahovene de la Drajna — scris în 31.01.19 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2018 Muzeul de Etnografie al Văii Teleajenului, Vălenii de Munte. O bogăție spirituală de necontestat. — scris în 16.01.19 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Jul.2011 Pe drumuri de poveste / Excursie de vis in comuna Batrani — scris în 22.08.11 de Oana Cristina din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2011 O zi la Valenii de Munte — scris în 13.06.11 de RobertCodescu din PLOIEŞTI - RECOMANDĂ
- Oct.2009 Festivalul Tuicii la Valenii de Munte — scris în 03.11.09 de cristinadumitru* din BUCURESTI - RECOMANDĂ