Biserica din Sântămăria-Orlea

TIPĂREȘTE

Biserica din Sântămăria-Orea este obiectivul turistic care pe mine m-a impresionat cel mai mult în Țara Hațegului, depășind Biserica din Densuș, cetăți și mânăstiri, muzee ±dinozauri și chiar Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Povestea acestei biserici coboară adânc în istorie pe un fir plin de semnificații subtile care, pentru mine, au pus într-o lumină nouă povestea formării poporului român. Această cunoaștere nu ar fi fost posibilă fără explicațiile și dicuțiile purtate cu Dl. Nicu, custodele bisericii din Sântămăria-Orlea.

Date generale privind biserica din Sântămăria-Orlea

Biserica este situată în centrul comunei Sântămăria-Orlea, la 3 km de orașul Hațeg (județul Hunedoara), pe drumul (DN66) spre Petroșani. Lăcașul de cult se remarcă prin vechimea sa, concurând la titlurile de cea mai veche biserică activă și cea mai veche pictură din România. Are o istorie complexă care ascunde încă multe semne de întrebare în special în ceea ce privește perioada timpurie de existență. Este o clădire impunătoare, construită din piatră în secolul XIII pe ruinele unei construcții romane. Se prezintă sub forma unei nave dreptunghiulare având la vest un turn-clopotniță pătrat, cu 5 nivele. Este realizată în stil romanic târziu cu trecere la gotic timpuriu, așa-numitul stil burgund răspândit de călugării Ordinului Cistercian în cea de a doua jumătate a secolului XIII. În interior, pe latura estică este un altar dreptunghiular, iar pe cea de vest o tribună ridicată pe stâlpi zidiți. Referitor la cei care au ctitorit biserica, sunt două variante. În prima variantă, ar fi fost construită în perioada 1270-1280 de coloniști maghiari catolici stabiliți în zonă la sfârșitul secolului XIII (perioada în care zona Hațegului a fost integrată Regatului Ungar), având rolul de a servi parohia catolică. Argumente sunt stilul arhitectural romano-gotic, pisania în limba latină, precum și prezența crucilor de consacrare pictate sub pictura bizantină a bisericii. În a doua variantă, biserica a fost construită de credincioșii ortodocși locali înainte de colonizarea maghiară, argumentând cu date istorice, cu pictura în stil bizantin-ortodox (dar acceptabilă și pentru occidentali) terminată în 1311, cu literele chirilice și cu proscomidiarul (nișa) astupat. În anul 1447, Ioan (Iancu) de Hunedoara, voievod al Transilvaniei (și guvernator al Ungariei) dăruiește domeniul Sântămăria-Orlea (inclusiv biserica) familiei cnezilor Cândea, localnici ortodocși. Ei completează pictura din altar, construiesc balconul de pe latura vestică (cu pictura adiacentă) și transformă lăcașul din biserică parohială în capelă de curte. Cum împrejurările istorice i-au forțat să treacă la catolicism și să ia numele de Kendeffy, și biserica a devenit catolică. După 1555, odată cu reforma religioasă, biserica devine Reformat-Calvină. Din 1613 românii (ortodocși) au fost privați de această biserică. În perioada 1642-1869, conform canoanelor Cultului Reformat, pictura bisericii a fost acoperită cu var. În curtea bisericii se găsesc vechi morminte ale familiei cnezilor Cândea ce au stăpânit zona, în dreapta cele din perioada ortodoxă, iar în stanga, după ce au trecut la catolicism și s-au numit Kendeffy. Pictura murală a bisericii este deosebit de valoroasă și interesantă. A fost realizată în 3 etape succesive. Primul strat cu crucile de consacrare aparține fazei de construire a bisericii. Al doilea strat, frescele bizantine cu influențe romano-gotice acoperă pereții naosului pe laturile nordică și sudică, îmbină stilurile bizantin și italian (meșterul provenea probabil din zona sârbo-dalmată), fiind datat printr-o înscripție în anul 1311. Dintre picturi se remarcă scenele din viața Fecioarei Maria (latura N), Înălțarea Sfintei Cruci (cu detalii inedite), Sfântul Ierarh Nicolae, Judecata de Apoi (latura S). În cea de a treia etapă au fost realizate picturile de pe laturile estică–altar după 1447 de câtre familia cnejilor Cândea (Cortegiul Apostolilor, în stil bizantin târziu) și vestică (sub balcon, în stil gotic, una din scene înfățișând-o pe Sfânta Elisabeta a Ungariei îngrijind leproșii). Și în prezent biserica aparține Cultului Reformat, dar de fapt este o biserică multiconfesională, fiind loc de rugăciune și pentru credincioșii calvini, catolici, greco-catolici, ortodocși și neoprotestanți.

Vizitând biserica din Sântămăria-Orlea

În momentul sosirii noastre, biserica era închisă, dar în scurt timp apare Dl. Nicu, custodele bisericii, cel care avea să fie ghidul nostru în istorie. Din câte am dedus, Dl. Nicu nu are studii în istorie, dar din cele auzite și discutate este un împătimit al istoriei, autodidact și cu multe contribuții și puncte de vedere personale. Cele ce vă spun în continuare, chiar dacă reiau unele informații prezentate la începutul articolului, pun într-o nouă lumină istoria veche a țării noastre.

Acest lăcaș de cult, anterior ortodox și catolic, acum reformat, se remarcă prin vechimea sa. Concurează la titlul de cea mai veche biserică activă și cu cea mai veche pictură din România. Nava dreptunghiulară are la est un altar dreptunghiular, iar la vest turnul-clopotniță, pătrat, cu 5 nivele. Biserica este realizată în stil romanic târziu cu trecere la gotic timpuriu, așa-numitul stil burgund, răspândit de călugării Ordinului Cistercian în a doua jumătate a secolului XIII.

Perioada de început a bisericii, din secolul XIII, ridică semne de întrebare privind ctitorii și cultul inițial:

1. Posibil să fi fost ortodoxă, construită de credincioșii ortodocși locali, înainte de venirea ungurilor catolici. Argumente: date istorice, pictura în stil bizantin-ortodox, literele chirilice și proscomidiarul (nișa) astupat

2. În altă variantă, ar fi fost construită de coloniști maghiari catolici stabiliți în zonă la sfârșitul secolului XIII. Argumente: stilul arhitectural romano-gotic, pisania în limba latină, crucile de consacrare aparținând picturii inițiale. Ipoteza ctitoriei de către coloniștii unguri catolici, admite construcția bisericii în perioada 1270-1280. Dl. Nicu însă menționează că ”Biserica este găsită (datată) ca funcțională în 1243”, deci exista înainte de sosirea coloniștilor unguri catolici...

”Biserica este construită pe un vechi castru roman de acum 2000 ani. Pavajul este de interior roman. Din loc în loc, pe unele cărămizi se recunoaște «laba de lup» a Legiunii a XIII-a romană Gemina. Această emblemă era și pe steagul lor de luptă”. Dl. Nicu ne arată o cărămidă din pavaj pe care laba de lup se vede perfect (video). ”La subsol există foarte multe pietre romane (provenind) de la castrul roman. Mai sunt două sicrie și ceva mobilier. Sicriile respective sunt sigilate cu plumb și poansonul lor, ca an, este ori 1150, ori 1050. Din punct de vedere arheologic, biserica nu a fost cercetată absolut deloc”

”Primul rând de pictură constă în această draperie de jos, de jur-împrejur”, iar eu remarc că acceași draperie pictată am văzut-o la Capela Sixtină (Vatican). De asemenea, din primul rând de pictură fac parte ”și cele 12 semne, cercul și crucea”, reprezentând pe cei 12 apostoli. ”Sunt crucile de consacrare ale bisericilor (vechi) creștine... prima dată și prima dată când au apărut bisericile”, cu alte cuvinte, simboluri care erau folosite înainte de Marea Schismă (1054) când s-au separat și porcăit bisericile catolică și ortodoxă.

La începutul secolului XIV este realizat stratul 2 de pictură și anume pictura bizantină cu scene biblice care acoperă naosul. Lucrarea s-a terminat undeva pe la 1311. În această perioadă biserica fost (probabil) ortodoxă. ”Pictorul respectiv se trage din Dalmația, Croația de astăzi, (pictând în stilul învățat) la școală venețiană”. ”Pigmentul picturilor este din sudul Italiei din plante uleioase” la care se adaugă un pigment mineral. ”Fiind pictură uleioasă, varul (dat în perioada Reformată a bisericii) a căzut și a reapărut pictura”.

”La al doilea rând de pictură, fondul din această biserică este totul cărămiziu. Biserica din Densuș, situată în apropiere, este pe acel (fond) bleu mai închis și mai deschis. Adică este nuanța acelui «Albastru de Voroneț»”. Cu alte cuvinte, vestitul «Albastru de Voroneț» a fost descoperit și folosit înainte de Voroneț, atât la Denuș, cît și Sântămăria-Orlea.

Dl. Nicu ne atrage atenția că ”Această pictură nu e o pictură normală, este punctată și trasă, adică ea se poate vedea în relief” și ne arată câteva detalii cu pictură în relief. Eu mă apropii de peretele pictat, lipesc obrazul de perete și privesc tangent pictura. Da, așa este, văd fără probleme acele ”bobițe” care sunt, de fapt, un fel de mărgele aplicate.

Dl. Nicu ne atrage atenția și asupra altui elemnt de senzație privind pictura, stratul 2. Pictura cu cavalerii de ”aici și brâul (de aici) cu romburi, de la arcadă, se pot vedea tridimensional! (Aceasta) ”este unicat la (anul) 1311, nu numai în biserica aceasta, ci și în toată Țara Hațegului”. ”... acești cavaleri (prezentați înainte, apar tridimensional) fiind mult unul în spatele celuilalt”. Cu alte cuvinte, cred dumnealui vrea să spună că spre deosebire de pictura bizantină clasică, unde figurile sunt toate de aceeași mărime, aici au proporții diferite în funcție de distanță.

Și încă un lucru deosebit care îl deduc chiar niște tineri veniți atunci în vizită. Este vorba de brâul (modelul) cu romburi pictat pe arcada dintre naos și altar. ”Dacă ridicăm vertical brâul de la arcadă putem vedea un (monument de la) Târgu Jiu”. ”Mai precis «Coloana Infinitului»”, lucrare a genialului sculptor român Constatin Brâncuși.

Dl. Nicu ne prezintă elementele picturii din naos. ”Cea mai semnificativă pictură o vedem aici”, o variantă a Judecății de Apoi. ”Pictorul îl reprezintă pe Sfântul Petru care este la împărțitul lumii”. Este însoțit de ”doi reprezentatanți, al Raiului (în stânga) și al Iadului (în dreapta)... prin acest înger înaripat care ia oamenii respectivi și îi duce undeva în sus la Poarta Raiului. Aici îl vedem pe Lucifer - Satana care are o frânghie și alți oameni, goi, pe care îi duce undeva în Focul Iadului. Dar tot în linia Iadului vedem un înger care încearcă să salveze un prunc din mulțimea respectivă. Acest ansamblu care reprezintă Iadul, adică și partea de jos și cea de sus, nu se regăsește într-o biserică ortodoxă”. Bănuiesc că e vorba de niște detalii privind interpretarea și realizarea picturilor cu Judecata de Apoi, detalii care mie îmi scapă.

În anul 1447, Iancu (Ioan) de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, dăruiește cnezilor Cândea, satul Sântămăria (inclusiv biserica). Ei vor completa absida altarului cu al treilea strat de pictură (în stil bizantin cu litere chirilice). De asemenea, în timpul lor se construiește balconul de pe latura vestică și se completează pictura din zona balconului. Din biserică parohială ortodoxă, aceasta devine capelă de curte (biserica cnezilor Cândea). Ulterior, cu maghiarizarea forțată și schimbarea numelui cnezilor din Cândea în Kendeffy și biserica devine catolică. După 1555, odată cu reforma religioasă, biserica devine Reformată, iar în perioada 1642-1869 pictura bisericii a fost acoperită cu var

În altarul bisericii vedem blazonul familei catolicizate ”Kendeffy” (Kendeffi). Familia ortodoxă a cnezilor Cândea (redenumiți ulterior Kendeffy prin maghiarizare și catolicizare) apare evidentă în partea internă a stemei (blazonului). În jurul acestei steme vechi, de la anii 1300 au pus ”înflorituri”, realizându-se astfel şi "noul" blazon catolico-unguresc. Speculaţiile domnului Nicu merg şi mai departe în privinţa acestei transformări: ”Kendeffi = Cândea cu fii lui”, deci Kendeffy este doar o simplă aliteraţie a vechiului nume românesc.

Divagând puţin de la subiectul strict al acestei biserici, cu ajutorul D-lui Nicu, mi s-au limpezit unele probleme istorice de-ale mele şi care au o mare importanţă asupra relaţiilor dintre "românii" de o parte şi de alta a Carpaţilor. Astfel, nu înţelegeam cum a fost posibil, ca după ce Mateia Corvin, în calitate de rege al Ungariei a invadat Moldova ca să-l izgonească pe Ştefan cel Mare (care în "treacăt" find zis, îi luase Cetatea Chilia şi îi făcuse şi alte necazuri), fiind bătut măr de Ştefan în bătălia de la Baia (14-15 decembrie 1467) de-i sunase apa în cap, oastea maghiară fiind decimată şi însuşi regele Mateia Corvin scăpând cu greu, rănit fiind, cei doi au ajuns ulterior prieteni la cataramă, Ştefan devenind chiar vasalul lui Corvin. Se vede că politica acelor vremuri nu era mai puţin complicată decât în prezent, ideea fiind însă că nobilii "români" din familia Cândea-Kendeffy au jucat un mare rol în salvarea regelui Mateia Corvin în lupta de la Baia şi în "împrietenirea" celor doi atleţi ai istoriei.

În continuare Dl. Nicu ne prezintă și alte informații rezultate din cercetările domniei sale. Ne prezintă un tablou care redă o succesiune genealogică având originea în nobilii Kendeffy şi care se termină în ziua de azi, pe o ramură fiind chiar prinţul Charles (moştenitor al tronului Marii Britanii). Cu alte cuvinte, printre strămoşii prinţului Charles se regăsesc nobili români din Ţara Haţegului.

De asemenea, este analizată filiația baronului local Franz Nopcsa (1877-1933), familia având rădăcini românești (Nopchia). El a fost un mare aventurier (pretendent la tronul Albaniei în 1912) și mare paleontolog (a descoperit dinozaurii pitici din Hațeg).

Vizita noastră se termină cu turul exterior al bisericii. Nu mai reţin exact, dar în jurul acesteia este posibil ca membrii familei Cândea să fie îngropaţi într-o parte, iar Kendeffy în altă parte. Mi-a atras atenţia un monument (funerar?) având în vârf un braţ cu un buzdugan, nu sunt sigur, dar acesta fiind un simbol al familiei Cândea.

"Filmul" vizitei noastre la biserica din Sântămăria-Orlea este redat în acest videoclip realizat de mine: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2156 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI