Tradiții populare și natură: Muzeul Astra

TIPĂREȘTE

Orice turist aflat în Sibiu va fi îndemnat de localnici să renunțe pentru câteva ore la vizitarea muzeelor, a zidurilor de apărare și bisericilor medievale și la plimbările pe vechile străduțe pietruite pentru a merge să respire aerul curat de pădure și să își bucure ochii și inima cu frumusețile naturale și construcțiile țărănești ingenioase și autentice de la Muzeul Astra.

Și dacă va da curs invitației, nu va fi dezamăgit: cea mai importantă instituție etnomuzeală din țara noastră și cel mai mare muzeu în aer liber din Europa e locul perfect pentru a descoperi tradițiile și cultura rurală românească din era preindustrială.

Muzeul Astra este situat în rezervația naturală Dumbrava, imediat la sud de Sibiu, pe șoseaua de legătură dintre oraș și satul Rășinari. Așa cum precizam în reviewul dedicat acestuia din urmă vezi impresii, între cele două localități a funcționat între 1947-2012 un tramvai ale cărui șine se văd și astăzi și par în regulă, deși nu au mai fost folosite de ceva vreme. Între timp, a apărut însă o pistă de biciclete.

Autocarul ne-a lăsat pe șosea, vizavi de intrarea în muzeu, șoferul considerând probabil că parcarea nu era suficient de mare. De acolo am traversat, și iată-ne ajunși în fața clădirii administrative.

Așteptasem cu interes această vizită, dar primul impact nu a fost prea grozav: dincolo de poarta maramureșeană din lemn sculptat și de parcare, construcția care adăpostește Pavilionul Muzeal Multicultural, cu birourile diverselor departamente, un centru de informare turistică și magazin, mi s-a părut prea impunătoare și modernistă, în contrast cu specificul unui muzeu al satului. În plus, era placată cu un material care semăna cu foile alimentare din aluminiu, care sclipea atât de tare în lumina soarelui, încât te orbea.

Și în alte orașe din Europa am remarcat „moda” aceasta de creare de spații cu tentă futuristă pentru expunerea de artefacte vechi, și sincer – m-a deranjat.

Dar nu pentru a vedea clădiriri administrative mă aflam acolo, așa că, după achiziționarea biletului (exclusiv cu cardul, la niște panouri care au dat ceva dureri de cap unor colegi de excursie), am coborât treptele și am pătruns cu nerăbdare în zona expozițională.

Și am sesizat imediat diferența enormă față de Muzeul satului din București. Astra ocupă o suprafață mult mai generoasă (96 de hectare) și cele 400 de construcții sunt amplasate la distanță între ele, răsfirate pe movilele de pământ și prin poienile dumbrăvii și integrate armonios în peisajul natural.

Plimbându-te de-a lungul celor 10 km de alei nu doar că afli lucruri interesante despre civilizația rurală românească, dar poți respira aer curat, te poți așeza pe o bancă din lemn la umbra unui copac bătrân ori savura o cafea, o băutură răcoritoare sau o gustare la unul din cele două restaurante cu terasă – ceea ce am și făcut. O parte din traseu l-am parcurs singură, apoi în tovărășia lui Mădălin, ghidul nostru, alături de care am poposit la un moment dat pentru o delicioasă plăcintă cu brânză și un suc.

Ce pot admira vizitatorii în acest muzeu în aer liber?

⁕ căruțe, scrâncioburi și case țărănești cu mobilier tradițional din lemn și obiecte decorative și religioase din ceramică, materiale textile ori sticlă

⁕ ateliere meșteșugărești de țesut, împletit, cojocărit, pielărie, minerit, fierărit, dulgherit, rotărit, dogărit, confecționare de instrumente muzicale și măști, lumânărit, rogojinărit

⁕ monumente de tehnică populară și instalații tehnice: mori de vânt și de apă, teascuri, cuptoare, vâltori, fierăstraie hidraulice, pive de postav

⁕ monumente de utilitate publică și socială: două biserici, o școală, două hanuri, o cârciumă, două pavilioane de joc și un „loc de popas” , o popicărie, două remize de pompieri, o „casă de vrăjitoare”

Extraordinară mi s-a părut acoperirea teritorială a exponatelor: practic, România în integralitatea regiunilor sale este reprezentată în acest muzeu. Și totul, de la podețele din lemn la gardurile din șipci împletite și acoperișurile din șindrile sau paie, a fost adus și restaurat sau recreat cu cea mai mare grijă și atenție la detalii.

Un amănunt poate nu lipsit de interes: pe o parcelă, angajații muzeului cultivă legume, porumb și grâu. Și asta nu face decât să sporească sentimentul că te afli într-un loc viu, dinamic, aflat într-un proces continuu de dezvoltare și reinventare.

Și aici este, fără îndoială, cazul să menționez că Muzeul Astra a fost recent premiat la Bruxelles cu prestigiosul European Heritage Awards/Europa Nostra 2025 pentru proiectul „Casa Artelor” , prin care o clădire monument istoric din secolul al XIV-lea a fost transformată într-o școală de meșteșugărit. După satul Rimetea în 1999 vezi impresii, este pentru a doua oară când România primește această distincție oferită de Europa Nostra, federația europeană a patrimoniului cultural, și cofinanțată de Uniunea Europeană.

La finalul turului aveam să am parte de o surpriză: nu reținusem din reviewurile de pe AFA că muzeul cuprinde și un lac cu o așezare pitorească, pe malul căruia am zărit mori de vânt dobrogene și colibe de pescari din Delta Dunării. Am văzut că în față era amenajată o mică scenă cu bănci din piatră, semn că aici au loc diverse spectacole.

De altfel, muzeul găzduiește evenimente tot timpul anului, și nu amintesc aici decât câteva: târgul de ecoturism, olimpiada meșteșugurilor artistice tradiționale, ziua universală a iei, târgul creatorilor populari, ziua recoltei, vinfest, festivalul tomatelor, târgul de jucării, Astra Film Festival și Astra Film Junior. Iar copiii (și nu numai ei) pot lua parte la ateliere meșteșugărești ori gastronomice, școli de dansuri populare etc.

Nu pot încheia acest review fără a puncta principalele repere din istoria de peste 100 de ani a muzeului.

Începuturile sale se leagă de fondarea, în 1861, a Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, Astra, una dintre prioritățile acesteia fiind crearea unui muzeu reprezentativ pentru cultura românească în contextul de după Mica Unire din 1859. Rolul său era acela de a face cunoscute tradițiile, obiceiurile și ocupațiile satului românesc în cadrul mai larg al afirmării și promovării idealurilor naționale. După decenii de eforturi susținute, prima expoziție a muzeului a avut loc în 1905.

Muzeul Tehnicii Populare, organizat în aer liber, a fost înființat în 1963 și s-a deschis publicului în 1967. Și-a propus un scop ambițios ‒ acela de a ilustra întreaga creație tehnică populară tradițională din România prin patru sectoare tematice, după cum sună informațiile de pe site-ul muzeului: „producerea și prelucrarea produselor agro-alimentare; extragerea și prelucrarea minereurilor și materiilor prime; prelucrarea pieilor, blănurilor și fibrelor textile; transporturile tradiționale.”

În 1971 s-a început adăugarea de gospodării țărănești și ateliere meșteșugărești, astfel încât, pe parcursul existenței sale (1963-1989), Muzeul Tehnicii Populare a adunat cea mai complexă colecție de monumente de arhitectură și tehnică populară din România, precum și o vastă arhivă documentară și științifică despre universul creației tehnice rurale preindustriale din țară.

În anul 1990 a apărut un sector nou, cel al monumentelor de utilitate publică și socială, și denumirea instituției s-a schimbat în Muzeul Civilizației Populare Tradiționale Astra. În fine, în 2001, acesta s-a transformat în Complexul Național Muzeal Astra, care cuprinde, în afara muzeului în aer liber, și colecția Muzeului Civilizației Transilvane, cea de Etnografie Săsească „Emil Sigerus” și cea de Etnografie Universală „Franz Binder” .

Un parcurs ascendent meritoriu! La care a contribuit în ultimii ani utilizarea de practici moderne de voluntariat, intervenție punctuală în comunitățile rurale și participare activă la viața orașului Sibiu.

Și un exemplu lăudabil care confirmă vechea zicală că „omul sfințește locul” .

Am părăsit muzeul (nu înainte de un scurt popas în magazinul de suvenire) cu o impresie excelentă despre organizarea impecabilă și cadrul natural, care pune și mai mult în valoare exponatele.

A fost o incursiune minunată în lumea civilizației rurale din țara mea.

Recomand!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 356 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI