Pământul deocamdată

TIPĂREȘTE

Pământul deocamdată m-a inspirat Mircea Vintilă cu acest titlu

Citatul zilei-Călătoria este fatală prejudecății, bigotismului și îngustimii minții, și, din această pricină, mulți din oamenii noștri au mare nevoie de ea. Viziunile largi, generoase, caritabile despre oameni și lucruri nu pot fi obținute vegetând într-un mic ungher al pământului toată viața-Mark Twain

A trecut și Crăciunul cu al lui fii mai bun, a trecut și revelionul! M-am tot gândit dacă esta cazul, dar și momentul să scriu acest articol. Am mai scris cîteva articole cumva tangente cum este Acela cu diferența dintre un turist și un călător și Acela cu mal d Africa în care povesteam cum m-am îndrăgostit atât la propriu cât și la figurat de continentul negru.

Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine călătoritul a devenit ca un stil de viață. Acum nu-l mai văd ca pe o vacanță, ci mai mult ca un hobby în care mi-am pus toate resursele și financiare, dar și de energie. Un hobby ca altele ale mele cum ar fi scrisul aici sau tatuajele. Cum se mai spune fiecare cu nebunia lui.

Mulți de aici mă cunoașteți la propriu ori doar din povestiri. Știți că am trecut prin ceva încercări care momentan nu m-au doborât. Poate m-au făcut mai puternic așa cum spune vorba- ce nu te doboară, te face mai puternic. Sau poate nu, chiar nu știu.

Cert este un lucru după atâtea călătorii în care am cunoascut o mulțime de oameni de tot felul, am descoperit atâtea obiceiuri, atâtea culturi m-am schimbat cumva în interiorul meu. Am devenit mult mai tolerant din toate punctele de vedere atât religios nu mai am nici o problemă cu musulmanii, creștinii de tot felul, hindușii sau nu știu ce alte religii, dar nici cu diverse secte ori credințe în zei ori voodoo. Îi respect și îi înțeleg pe toți.

Deasemenea nu am nicio problemă de rasă fie el alb, negru, roșu sau galben. Toți suntem oameni toți avem aceleași preocupări, doar Dumnezeu ne-a creat într-un mod un pic diferit!

Deasemenea nu am nicio problemă de gen, masculin, feminin ori neutru, dar nici de orientarea sexuală a altora. Chiar am fost foarte trist la aceste alegeri în care mulți oameni de la care aveam oareșce pretenții mi-au declarat că nu votează un anumit candidat din pricina preferințelor LGBT. Pe bune? Nu mi-a venit să cred așa ceva. Parcă ne-am întors cumva în evul mediu pe vremea Inchiziției. Nu contează ce vrea să facă candidatul în viață pentru această țară, ci cu cine se culcă în dormitor! Mie personal mi se pare de Noaptea Minții. Sunt convins că acest articol va crea mult hate, dar îmi  asum. Așa cum mi-am asumat să renunț la unele prietenii de o viață.

Da am devenit tolerant cu multe chestii, dar cu unele am devenit mult mai intolerant. Cum este cazul extremei stânga care a generat comunismul, dar și a extremei dreapta ce a generat fascismul și legionarismul! Nu există în lume o societate perfecta, dar noi toată viața trebuie să luptăm pentru democrație și libertate. Libertatea se câștigă cu mari sacrificii și se pierde imediat. Iar istoria are perversul dar să se repete. Chiar am fost invitat la facultatea de geografie de o prietenă profesoară să le vorbesc studenților despre călătorii și nu m-am putut abține să nu le vorbesc și despre libertate. Le-am vorbit despre perioada dinainte de 89, despre Piața Universității și apoi le-am vorbit despre mitingul de la aceiași Universitate, miting al societății civile, unde au fost mai mult oameni de vârsta mea și mai puțin tineri și unde maestrul Victor Rebengiuc la cei 91 de ani mi-a dat o adevărată lecție de viață! Și unde am strigat după 35 de ani iar LIBERTATE!

Pierdem libertatea pierdem tot. Un om nu are nevoie numai de mâncare sau băutură, ci îi trebuie și hrană spirituală, dar și posibilitatea să se manifeste liber în ce direcție poftește, fără a deranja restul oamenilor.

Este clar fără libertate nu se mai poate călătorii. Fără călătorii eu sunt un om mort. Un mort viu ca un zombie în închisoare.

Iubesc mult țara noastră. Dar nu mai sunt nationalist. De când se poate călătorii în toată lumea aceasta parcă s-a condensat, a devenit mult mai mică. Acu beau cafeaua pe Calea Victoriei peste câteva ore pe Champ Elisee, iar mâine dimineață în Santiago de Chile.  Atât de mică este lumea în care trăim. Eu deja nu mă mai simt neapărat român, mă simt mai degrabă cetățean European. De câte ori vin spre casă dintr-o destinație exotică foarte îndepărtată, când ajung în Europa spun că am ajuns acasă. Din orice țară europeană ajung și pe jos acasă în România.

Vă povesteam când eram printr-o țară mai săracă și năvăleau diverși pe mine să le dau ceva, orice și eu le spuneam că nu vin dintr-o țară bogată și nu îi pot ajuta? Ei bine de la răspunsul unui localnic mai învățat, care mi-a replicat că dacă am ajuns până la ei înseamnă că sunt un om bogat, cel puțin în raport cu ei care nu au ieșit niciodată din satul lor, ceva s-a schimbat în mine. Acum de câte ori plec mă gândesc să am ceva în desagă și pentru cei nevoiași.

Am început cu bomboane, am continuat cu jucării și rechizite și acum am trecut la alt nivel. Nivel la care aș vrea să vă inspir și pe voi, cei care aveți empatia, generozitatea dar și posibilitatea să vă implicați activ. Ceea ce fac eu este doar o picătură într-un ocean. Există multă suferință în lume și cu puțin câte puțin se poate face mult bine. Eu am credința sinceră că toate faptele bune ori rele se întorc la un moment dat, fără să-ți dai seama.

Dar despre ce este vorba? Prin fundația Jeni Mandache am cunoscut o familie de oameni inimoși care conduc Asociația Inimifărăfrontiere și care sunt implicați în multe proiecte de suflet în România, Asia ori mai ales Africa.

Evident la Africa am intervenit și eu. Ei au construit case, școli sau clinici medicale au făcut aproape 300 de fântâni au ajutat copiii să meargă la școală. Ei bine cu o sumă modică poți ajuta un copil să aibă haine și rechizite și o masa caldă pentru a merge la școală. Asta este și singura condiție să vină la cursuri. Eu am două fetițe pe Kahinda din Congo din 2022 și pe Pamera din Uganda din 2024, cărora le asigur accesul la educație pentru numai 100 lei /lună/copil. Menționez că nu le cunosc personal și nu am ajuns încă în aceste țări, cu toate că tare mi-aș dori. Lunar primesc un raport de la asociație, despre cum s-au cheltuit banii.

Apa egal viață. Ceea ce pentru noi este la fel de firesc ca și aerul pe care îl respirăm, pentru mulți este un lux. Femeile și copiii care cărau bidoane cu apă pe cap de la zeci de kilometri prin Africa, m-au impresionat profund. Așa că am construit o fântână într-o zonă defavorizată din Uganda și am început construcția unei alte fântâni în Etiopia, o țară tare dragă mie.

Nu dau sfaturi. Nu spun nimănui ce să facă. Doar spun că faptele bune nu ar trebui lăsate doar de Crăciun, ci ar trebui făcute în fiecare zi, fie că este vorba de o vorbă bună care spusă la momentul potrivit face minuni, fie că este vorba de mult mai mult.

Dacă am reușit prin acest articol să inspir măcar o altă persoană, aș fi foarte fericit! Dacă am deranjat pe cineva cu opiniile mele din acest articol îmi cer scuze anticipat. Nu mai vreau polemici. Nu mai vreau să am dreptate. Vreau doar să fiu eu, cu bune și cu rele. Hai să fim sănătoși și să avem cu toți un an bun.

P. S. Pentru cei care vor să ajute le spun că o pot face foarte simplu direcționând o parte din impozitul pe salariu sau din cel pe firmă către o asociație caritabilă! Totul este să aveți foarte mare încredere în cei cărora le donați.

---

VIZUALIZĂRI: 483 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI