De aici începe aventura noastră în Seychelles. Insula Praslin

TIPĂREȘTE

"Nu primim înțelepciunea mura în gură; trebuie să o descoperim noi înșine după o călătorie pe care nimeni nu o poate în locul nostru și de care nu ne poate scuti nimeni"- Marcel Proust

Mi-a trebuit ceva timp să pun mâna pe tastatură să mă apuc să scriu despre aventurile mele în adevăratul paradis și anume arhipeleagul de insule de mărgăritar aruncate prin Oceanul indian și care alcătuiesc Seychelles.

Am călatorit ceva la viața mea și am văzut multe plaje frumoase, mai mult sau mai puțin celebre, deasemenea am văzut multe locuri ce m-au dezamăgit. Ei bine strict din această cauză nu mai plec de acasă cu mari așteptări, las totul să mă surprindă, plăcut ori neplăcut după caz. Știți cum se spune, dacă nu ai mari așteptări, nici nu poți fi dezamăgit.

Ei bine așa am făcut si acuma când am plecat la drum spre Seychelles. Am zbura cu Turkish din Istanbul preț de opt ore și ceva. Am aterizat cu bine pe aeroportul din Mahe într-o frumoasă dimineață de februarie. Evident primul lucru pe care-l fac când ajung într-o destinatie exotică este să mă adaptez cât mai rapid așa că atrebuit să mă echipez rapid de vară. După formalitățile vamale, care au decurs destul de repede ne-am trezit cu bagajele în afara aeroportului. Aici 99% din turiști erau așteptați cu mașini pentru a li se asigura transferul către hotelurile rezervate. Nu și noi.

Întâi am schimbat ceva bănuți, la un curs de 100 usd= 1300 rupii seychelles. Apoi am achiziționat o cartelă de internet la prețul 40 usd, destul de piperat, dar chiar eram dependenți de net fiind pe cont propriu.

Acum trebuia să vedem cum ajungem în zona portuara. Am întrebat la băieții din zonă cât mă costă un drum până la ferry și cel mai ieftin era la 70 usd. Bă ești prost, bă ești nebun? Cum să dai atâția bani pentru câțiva kilometri. Cam așa e pe acolo toți vor să te jecmănească, dar eu nu mă las așa ușor. Așa că m-am dus la fata de la schimb valutar și am întrebat-o ce opțiuni mai am să ajung în port. Mi-a indicat o stație de autobuz local la vreo 100 de metri în stânga autobuzului.

Zis și făcut. Ne-am luat rucsacurile la spinare și am mers către stația de autobuz. Mare atenție la traversare pentru că aici se circulă pe partea opusă. Fata de la ghișeu m-a mai avertizat că șoferul o să vrea să mă păcălească. Ok! Am grijă.

Vine un mini autobuz, jumate liber. Ne trămbălăm cu toate bagajele în spate, pentru că nu există loc destinat acestora. Mă duc cu 100 de rupii la șofer să plătesc. Îi dau banii pentru trei bilete și nu primesc restul. Un pasager din autobuz îmi atrage atenția asupra acestui fapt. Îi spun șoferului și acesta spune că o să mi-l dea la sfârșitul călătoriei pentru că nu are rest. Ok!

Ajungem după vreun sfert de oră la capăt. Coborâm printre ultimii si șoferul se face că plouă. Insist și degeaba. Incredibil cel care mi-a atras atenția asupra restului, dar și un alt călător nu au coborât special și au început să se certe cu șoferul. Nu mi s-a mai întâmplat ca localnicii să țină cu turiștii. Ei bine nici io nu m-am lăsat până nu am primi cele 40 de rupii care mi se cuveneau. Erau doar vreo trei usd, dar nu trebuie încurajat furtul. Astfel până în zona portuară am mai plătit doar vreo 5 usd în loc de 70 usd cât cereau cei cu taxiul. E drept am mai avut ceva de mers pe jos pe un soare ucigător cu rucsacurile în spate, dar a meritat. Oricum aveam ferry abia la ora 16 și aveam ceva timp de pierdut.

Biletele de ferry Mahe Praslin le-am luat din țară și nu au fost deloc ieftine ci 60 usd de persoană. De asta este bine să fii foarte chibzuit în această destinație paradisiacă, să nu faci o gaură foarte mare la bugetul familiei.

Drumul până pe insula Praslin a fost efectuat cu un vas mare și modern, dar nu am fost scutiți de valuri. Eram avertizat asupra acestui lucru și am luat preventiv un Emetiral. Sincer nu am avut nicio problemă, dar erau mulți pe vas care se simțeau rău și vomitau. După aproximativ o oră și un sfert de navigație pe apele învolburate ale Oceanului Indian am ajuns la destinație pe insula Praslin.

Insula Praslin este a doua ca mărime din Seychelles și se află la 44 km de Mahe. Are o populație de aproape 8000 de suflete și o suprafață de doar 38 kmp. Distanțele sunt destul de mari între diversele puncte de atracție așa că de voie de nevoie trebuie să închiriezi o mașină. Există și varianta transportului public, dar pierzi mult timp și nu poți ajunge chiar unde vrei.

Astfel am fost nevoit să închiriez o mașină pentru cele trei zile petrecute pe această insulă. Am vorbit la hotel să ne recomande pe cineva pentru a nu mai plăti garanția de 1000 de euro. Ne-a aștepta în port o doamnă cu mașina. Am achitat 100 de euro, urmând ca diferența de 50 de euro să-i las la pensiunea unde eram cazați. După cum v-am precizat volanul era pe dreapta si se conduce pe partea stângă. Pentru mine a fost o adevărată premieră. Nu-mi făceam mari griji, lucru ce avea să se schimbe extrem de rapid.

Am primit o mașină micuță un Hyundai I 10, care din fericire avea cutie automată. Am purces rapid la drum spre spațiul de cazare achiziționat. Ce nu am luat eu în calcul erau drumurile extrem de înguste. Și asta nu era tot. În fără asfaltului impecabil era o adevărată prăpastie. În cele mai bune cazuri stricai doar mașina, dar în marea majoritate dacă scăpai în prăpastie erai cam pa. Drumuri foarte înguste, circulat pe parte opusă, hăuri în stânga dreapta nu mi-a trebuit mult până aproape să o comit. Am plecat eu val vârtej cu mașinuță din port, pe partea corectă da am uitat să-mi pun centura. Am încercat să o pun în mers cum sunt obișnuit acasă, mare greșeală mașina a ieșit un pic de pe drum și am scăpat o roată în afara carosabilului. Nici nu știu cum am redresat-o în mers, Dumnezeu e mare.

Ei bine de aici mi-a intrat adânc morcovul. Mai ales că soția aflată pe partea prăpastiei tot îmi spunea că risc să ies de pe carosabil. Nu ai bune reperele și fiind foarte îngust trebuie să fie cât mai aproape de axul central. Ei bine aici e problema că localnicii conduceau cu viteză și aveai tendința să- i ferești. A trebuit să mă țin tare și să încerc să nu cedez niciun centimetru dinspre axul central al străzii. Nervi tari și tupeu asta cu cea mai mică mașină de pe insulă. Sincer în prima zi mi-a fost tare greu și n-am dormit toată noapte de grijă, dar după aceea m-am învățat și nu am mai avut nicio problemă.

Noi am ales o cazare la un particular pe partea estică a insulei. Era o zonă mai puțin turistică în care erau plaje, dar nu atât de frumoase. Aici pe partea noastră era plaja Grand ANSE Beach foarte bună pentru amatorii de surf, doar că noi vroiam să ajungem la plajele renumite și pentru asta a trebuit să luăm micul gigant.

Cea mai frumoasă plaja pe care am văzut-o pe insula Praslin si despre care mi-a ramas în minte ca este și cea mai frumoasă din Seychelles a fost plaja Anse Lazio. Aceasta este situata în nord vestul insulei și a trebuit să ocolim prin sudul acesteia preț de câțiva zeci de kilometri. Drumul se termina la un moment dat si ultimele sute de metri se merge per pedes. Am fost avertizați de cea care ne-a închiriat mașina doar de două lucruri să nu o parcăm sub nucile de cocos, acestea putând să ne dea o gaură în buzunar și să nu o umplem de nisip. Amândouă lucrurile aparent banale, dar destul de greu de făcut.

În fine am dat peste plaja Anse Lazio. Incredibilul amestec de apă turcoaz, nisip auriu, palmieri înalți și formațiuni impozante de bolovani fac din aceasta una dintre cele mai frumoase plaje din lume, perfectă pentru fotografii, plajă, înot și snorkelling. De fapt, această gamă de activități este cea care face plaja deosebit de atrăgătoare pentru turiştii din Seychelles, deoarece plaja oferă câte ceva pentru toată lumea.

Anse Lazio este considerată pe bună dreptate una dintre cele mai frumoase plaje din lume. Este o plajă perfect instagramabilă, dacă se poate spune acest lucru. Apă ca-n Maldive, nisip ca-n Dominicană, vegetație luxuriantă ca-n Bali eu așa ceva nu am mai văzut. Pentru mine este plaja perfectă, nu ai absolut nimic de reproșat.

Este o plajă destul de sălbatică nu ai salvamar ori șezlonguri la plajă. Ai doar un beach bar cu fructe de cocos sau fructe naturale la preturi destul de piperate. În apropiere se afla și un hotel restaurant cu prețuri foarte mari firește.

Plaja este destul de liberă. Se mai aglomerează când vin turiștii aduși de agenții cu autocarele, doar să bifeze. Au cam o oră pentru asta, apoi pleacă mai departe. Chiar am întâlnit așa două grupuri de români unii veniți cu Pascu alții cu o agenție mai mică dar foarte ok!

Noi am stat toată ziua la această plajă superbă, am făcut multe poze și ne-am bălăcit în apele calde ale Oceanului Indian. Dat fiind preturile mari am ales să avem doar micul dejun la hotel și să mai avem o masă prânz-cină pe la ora 17-18. O masă la un restaurant local pentru două persoane și doar cu o apă minerală ajunge la vreo 50 usd. Foarte foarte scump. Include de exemplu o pizza și un fish&chips adică nu mare lucru. O bere locala la 280 ml este 3 usd la alimentară și poate ajunge la 7-8 usd la restaurant. Prețurile la magazinele locale sunt preturi de restaurant la noi. A trebuit să fim foarte chibzuiți ca să rezistăm în atari condiții.

Mașina am primit-o cu rezervorul gol. Am alimentat vreo 20 de litri și au mai rămas, ciubucul fetei de la închirieri asta cu toate că am alergat pe toată insula să vedem cât mai multe plaje. Zona de vest a insulei este zona mai animată cu mai multe terase și magazine. Aici este plaja foarte populată Grand Anse. Nu se compară ca frumusețe cu prima plajă este mult mai comercială.

Am mai vizitat cu tupeu plaja Anse Takamaka. Spun cu tupeu pentru că accesul la aceasta nu este liber aceasta aflându-se în interiorul unui resort foarte luxos și anume Raffles unde o cameră pe noapte ajunge la câte sute de dolari. De altfel ne-am convins rapid atât de frumusețea ei, cât și că nu este de noi!!!

Prin explorările noastre am luat-o și pe un drum secundar în sudul insulei, drum în mare parte doar de o mașină, drum pe care erau construite din loc în loc niște alveole atât de necesare dacă se întâlnesc cumva două mașini. Trafic nu este foarte mare, dar oricând te poți întâlni cu un localnic zănatic sau cu un turist speriat ca mine. Aici de un loc liniștit, unde erau câteva pensiuni drăguțe, dar unde nu aveai plaje pe gustul nostru.

Într-o zi am început explorarea pe partea noastră spre nord est. Pe acest drum am întâlnit foarte puțini turiști mai mult case ale localnicilor. La un moment dat după ce am trecut pe lângă încă un hotel exclusivist cu teren de golf ne-am trezit în vârful muntelui că drumul s-a terminat. Jos ne aștepta o altă plajă sălbatică, după unii cea mai frumoasă și anume Anse Georgette. Sincer nu am mai avut energie să mergem și la ea așa că am lăsat-o pe data viitoare.

Am petrecut trei zile foarte intense pe această adevărată insulă paradisiacă și ne-am simțit foarte bine. În afara faptului că avea niște peisaje senzaționale era și foarte sigură și foarte curată, semn că autoritățile locale chiar își fac treaba, iar banii câștigați din turism se văd unde sunt cheltuiți. Dacă mai ajungem vreodată prin zonă sigur vom sta mai mult pe această insulă.

La sfârșit să vă povestesc și despre rezervația naturală Valle del Mai aflată în patrimoniul Unesco. Această rezervație naturală este punctul maxim de atracție al insulei Praslin și este vizitată zilnic de sute de turiști. Vallée de Mai are numai 18 ha, dar este unică in lume, găzduind rămășițele unei păduri de palmieri care odinioară acopereau toată insula.

În cadrul parcului sunt 3 trasee de urmat cu o lungime de 1,2 si 3 km. Te poți plimba În voie singur sau poți apela la un ghid iar durata unui traseu lung este de cca 1.5-2 ore. Noi am ales varianta să mergem singuri și am făcut mare parte din cele trei trasee.

Sunt 6 specii de Palmieri endemice de Seychelles dar cei mai remarcabili sunt palmierii Coco-de-mer, considerați una dintre minunile lumii vegetale. Trunchiurile lor drepte și netede se ridică la 30-40 metri, încununate de evantaie mari de frunze și fructe uriașe, lungi de circa 50 cm şi cu o greutate care poate ajunge la 20 kg. Au cele mai mari semințe de pe Pămant. Arborii de sex bărbătesc și femeiesc cresc unul lângă altul, iar masculul, pare ca își protejează perechea. Aceste fructe sunt atât de celebre deoarece se spune că seamănă cu un fund de femeie și nu pot spune că nu-i așa. Copacul produce unul sau două buchete de nuci cu forme specifice de femeie în fiecare an. Germinarea și creșterea fiind foarte lente, palmierii coco-de-mer trăiesc sute de ani – cele mai vechi specimene au peste 800 de ani.

Peste 100 de specii de păsări zboară printre ramurile copacilor, inclusiv remarcabilul papagal negru, care trăiește doar aici. Pădurea adăpostește multe alte plante si copaci deosebiți și oferă adăpost pentru un mare număr de animale sălbatice. Cameleoni, șopârle gecko și șerpi se târăsc pe sub vegetația de pe jos, iar în cele două râuri care curg prin vale trăiesc crabi endemici de apă dulce, creveți mari și singurul pește endemic de apă dulce din Seychelles. Din nefericire noi n-am întâlnit în periplu nostru niciun animăluț.

Se spune că semințele celebrului palmier se vând și cu 600 euro bucata, deși teoretic, doar 1000 de semințe pot fi vândute legal anual. Se pare ca ele au anumite proprietăți afrodisiace remarcabile (sunt foarte apreciate de chinezi, ei fiind și principalii importatori) ! Cu rezervele de rigoare față de aceste informații, cert este ca pentru a scoate o asemenea sămânță din țară îți trebuie o licență guvernamentală care se obține foarte greu!

Cum spuneam anterior, noi am ales varianta mai ieftină și mai rapidă fără ghid și am mai tras cu urechea pe la explicațiile ghizilor de pe traseu, dar ne-am informat și de pe net. A fost o plimbare destul de obositoare prin pădurea luxuriantă, datorită căldurii și umidității excesive, dar a meritat o dată-n viață!

Cam aici se încheie cu adevărat aventura noastră de doar trei zile prin insula Praslin. Urmează insula La Digue!

zonă paradisiacă la propriu, nu la figurat.

relaxare de nota 10, distracție mai putin seara nu prea ai ce face, în afară de o masă la restaurant

---

VIZUALIZĂRI: 1470 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI