REZONABIL
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Evident, nu am ajuns la Rick' s Café împinși de foame, ci pe urmele celebrului film cu Humphrey Bogart și Ingrid Bergman. Faptul că s-a nimerit să și mâncăm bine a fost un bonus. Consider, însă, că Rick' s Café este un obiectiv turistic înainte de a fi un loc în care să iei masa.
Povestea e cunoscută, o reiau doar pe scurt. După ce Hitler a intrat în Paris în 1940, guvernul francez s-a refugiat la Vichy și a colaborat cu invadatorii germani. Marocul era protectorat francez la acea dată, așa că a intrat (indirect) sub controlul nemților. În 1942, generalul Eisenhower a debarcat în Maroc 25 000 de soldați, presupunând - în mod corect :) - că francezii nu se vor angaja în luptă contra americanilor. Astfel, în Casablanca au ajuns că coexiste comandamente militare franceze, germane și americane. Orașul a devenit un punct în care combatanții din Al Doilea Război Mondial se puteau întâlni pentru contacte diplomatice, un loc „gri” , în care a înflorit contabanda cu orice.
Acesta este fundalul pe care se desfășoară acțiunea clasicului hollywoodian din 1942. Cele mai multe evenimente din film se petrec în barul unui expat american, Rick Blaine. Care bar nu a existat niciodată în realitate, ci a fost special creat pe platourile de filmare. Nu a existat până în 2004, dar acum există :): un fost oficial al Ambasadei SUA în Maroc, Kathy Kriger, a luat decizia de a reconstrui decorul celebrei pelicule în locul în care ar fi trebuit să fie, în Casablanca.
A fost un pariu riscant: cu doar un an înainte, atacatori sinucigași au omorât 45 de persoane în hoteluri și cluburi occidentale din centrul orașului. Dar decizia doamnei Kriger fusese luată încă mai înainte, după atentatele din 11 septembrie 2001. „Am vrut să le reamintesc oamenilor că valorile americane chiar contează. Să nu uite că reprezint o țară în care oamenii sunt liberi să își asume riscuri, să muncească din greu pentru a-și realiza visurile. Cred că o femeie antreprenor care duce la capăt un astfel de proiect într-o țară arabă transmite un mesaj pozitiv.” Cu tot optimismul, la intrare patrulează poliția, iar portarii par a fi agenți acoperiți.
A fost achiziționat un riad situat chiar la marginea nordică a medinei, în imediata apropiere a portului. Acesta se prezenta, acum 20 de ani, într-o stare destul de precară. A fost dat pe mâna unui arhitect priceput, care a ținut seama de decorul filmului, dar și de tradiția marocană. Au fost folosite materiale de calitate, iar rezultatul este unul cu totul deosebit. Lucrările de restaurare sunt prezentate în holul care duce către toaletă (situată la subsol), a se vedea P14. Cei care doresc pot afla alte detalii de pe site-ul restaurantului rickscafe.ma sau de pe pagina Wikipedia dedicată en.wikipedia.org/wiki/Ric ... 3%A9_Casablanca. De asemenea, există o pagină pe FB; aici, pe 2 martie, s-au aniversat cei 19 ani pe care i-a împlinit „stabilimentul” .
A, de spus: conform filmului, aici ar trebui să fie și cazinou. În ziua de azi, în Maroc sunt interzise jocurile de noroc, așa că e doar restaurant.
Programul acestuia este 12-15,18:30-00:30. Nu se poate intra fără rezervare, iar aceasta se poate face telefonic (doar de pe un număr alocat în Maroc) sau prin mail. Atât telefonul, cât și mailul sunt prezente pe site sau pe pagina Fb. Am folosit mail-ul în chiar seara precedentă rezervării, și a trebuit să precizăm unde suntem cazați. Am spus că venim din Marrakesh și au revenit imediat cu întrebări suplimentare, interesându-se de modalitatea prin care sosim în Casa. Oameni precauți :).
(Pe de altă parte, o pereche a ajuns pe la ora 14, către finalul programului de prănz. Întâmplător, tocmai se eliberase o masă, chiar una bună, centrală, lângă pian, de patru persoane. Imediat le-a fost oferită. Așa că nu strică niciodată o încercare, în caz că nu ați fost prudenți și nu ați făcut rezervare.)
Iarăși, important: există cod vestimentar. Destul de strict, fără pantofi sport, fără fustă scurtă - nici nu se pune problema de șlapi sau tricou. Am asistat, la plecare, la o scenă în care unor doritori nu li se permitea accesul. Bine, era trecut de 14, nu cred că aveau rezervare, dar probabil mai importantă a fost ținuta cam neglijentă a acestora. Emoții am avut și noi: am venit pe jos din Piața Națiunilor Unite, cam 800 de metri, prin ploaie. Încălțările nu arătau prea bine, dar am zâmbit și am găsit înțelegere.
Prețuri mari, după cum e de așteptat, dar nu ieșite din comun. Cam orice băutură costă începând cu 100 de dirhami (circa 9 euro). O bere mică 100, un cocktail 120. Un fel principal pleacă de la 200, dar asta include și garniturile. Pește cu cartofi 220, mușchi de vită cu spanac 250, un bol cu pilaf și unul cu legume sotate aduse pur și simplu pe masă. Nu am mai ajuns la desert și cafea, care erau pe o listă separată, am să povestesc mai jos motivul. Am lăsat acolo cam 70 de euro, dar am mâncat bine și gustos.
Orchestra nu se produce la amiază, ci doar în sesiunea de seară. Se cântă, evident, preponderent muzica din film. Așa că, dacă se poate, rog youtu.be/5jOTeLjzFBA.
despre SERVICII
Servirea a fost promptă, totul se întâmplă cu eficiență maximă. S-au adus repede băuturile și, odată cu ele, chifle fierbinți și un bol cu unt excelent. Nu l-am iertat - deja ne puteam ridica de la masă :). Felul principal a venit, și el, la timp, cald și însoțit de garnituri din partea casei.
Masa repartizată a fost la parter, în partea opusă pianului. Dacă aveam locul ăsta seara, era perfect. Ideea e că, urcând la etaj, am constatat că acolo era o atmosferă mai plăcută: la un televizor rula filmul, pe ferestre putea fi admirat portul, se vedea frumos și către parter. În plus, nu (mai) era deloc aglomerat. Am solicitat să luăm acolo desertul. În primă instanță s-a spus da, apoi am fost refuzați. Mă gândesc, acum, că așteptau să fie impulsionați cu un bacșiș și nu am fost pe fază.
Cert e că, în acel moment, am cerut nota și am plecat. Și am constatat că nu avem pe bon untul sau garniturile, dar mai aveam o apă la 80 de dirhami, pe care nu o ceruserăm și pe care nu am consumat-o (evident, am plătit-o, nu merita să facem scene acolo).
GASTRONOMIE (BUC & MASĂ)
Nu ne așteptam să mâncăm cine știe ce, dar a fost bine, chiar foarte bine. Recomand!
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
Am atașat un număr de poze. Este frumos și emoționant pentru cei de o anumită vârstă. Nu știu în ce măsură ar fi impresionat un tânăr, dar noi am primit ceea ce ne așteptam să primim, am văzut ce ne așteptam să vedem.
Trimis de adso in 17.03.23 00:40:41
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MAROC.
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adso); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Unde mâncăm în Casablanca? , CASABLANCA" (deja existentă pe sait)
-
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
@adso: Frumos descris!
Iată că, citind articolul tău, am mai vizitat o dată Rick' s Cafe. Mulțumesc pentru frumoasa aducere aminte! Am fost acolo, am fost la Casablanca în 2009 în cadrul unui lung circuit cu autocarul (26 de zile) incluzând și 7 zile de Maroc. Deși cu ciudățeniile ei, această țară are locuri fascinante și multe de povestit celor ce se hotărăsc să o viziteze.
Călătorii frumoase oriunde și oricând!
@adso: Nu mai știu de câte ori am revăzut "Casablanca" -filmul, nu orașul. Și de fiecare dată m-a impresionat enorm.
Filmele, cărțile, picturile pot fi surse de inspirație pentru călători, așa după cum o dovedește și excursia ta. Felicitări pentru idee, review și poze.
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
— (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii din anul curent sau anul trecut ;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
===
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@adso: Am fost în Maroc în 2005 cu ocazia unui circuit de 10 zile în marile orase şi impresia a fost atât de puternică încât în 2010 după ce m-am înscris în AFA am postat câteva reviewuri, într-unul cu vizita noastră la Rickś Cafe. (vezi impresii)
Îmi permit să ataşez poze cu mine sub fotografia lui Humphrey Bogart — amfostacolo.ro/user-foto. ... lanca&hid=27952. Din pozele tale reiese că interiorul a fost mult modificat faţă de acum 18 ani.
Reviewul tău mi-a produs o imensă plăcere şi a venit cu completări despre care nu ştiam.
@iulianic: Vă mulțumesc pentru aprecieri și pentru urări!
Citisem articolul dvs chiar înainte de plecare. Am reținut că v-au impresionat Oceanul și Moscheea Hassan II. Sincer, în primul rând cu asta am rămas și eu din Casablanca.
Am ajuns în oraș de două ori, venind cu trenul din Marrakesh, în intervalele orare 12:30-19:30. Insuficient pentru un oraș atât de întins. Una dintre zile am dedicat-o oceanului, pe cea de-a doua orașului: Rick' s, Moscheea, biserici, piețe. Nu știu dacă îmi voi găsi timp și motivație pentru a povesti mai multe...
În articol spuneați că nu v-a dat pe spate reconstrucția Rick' s Cafe. Ei bine, pe mine da. O fi romantismul specific vârstei 
, or fi evenimentele din ultimul timp din viața personală, habar n-am, dar mie mi-a plăcut și recomand și altora să-i calce pragul.
@Carmen Ion: Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase!
Dacă vă uitați pe recenziile despre Casablanca de pe acest site (sau de aiurea), veți vedea că nu e niciuna care să nu facă referire la film și la Rick' s Cafe . Cu toate astea, puțină lume a vizitat restaurantul pe dinăuntru. Și e păcat, pentru că - deși fake - e unul asumat și realizat cu bun gust. În plus, chiar se mănâncă bine (deși cam scump).
„ Nu mai știu de câte ori am revăzut "Casablanca" -filmul, nu orașul. Și de fiecare dată m-a impresionat enorm. ”
E bine că ați ales să vedeți filmul. Orașul nu v-ar impresiona la fel de mult .
@Michi: Mă bucur mult că v-au plăcut rândurile mele!
Mai înainte v-am citit și eu articolul și m-am uitat la poze. Da, se pare că interiorul s-a modificat destul de mult. Fotografiile dvs sunt realizate la etaj?
Acum, la parter e spațiul orchestrei, un bar unde chelnerii plasează comenzile către bucătărie, iar în rest doar mese, atât în spațiul deschis, cât și pe lângă pereți (noi am stat lângă un perete). La etaj e mai interesant, sunt separeuri amenajate în stiluri diferite. Cel mai mare conține barul propriu-zis (P19), locul unde seara se pot comanda cocktail-uri (cred că se poate și la barul de la parter, dar nu sunt sigur), precum și un televizor unde filmul rulează în buclă (P16-P18). Altul are șemineu, altul ferestre către port etc.
Însă cea mai mare schimbare e alta. Când ați fost dvs, restaurantul era abia deschis și se promova agresiv. Primea grupuri de turiști aduși de agenții!
Așa ceva nu se mai întâmplă în ziua de azi. Noi am avut mare noroc să ne putem programa cu doar o zi înainte. Dacă doream la cină, nu am fi găsit loc - la prânz e mai lejer. Mai mult, restaurantul își permite să refuze clienți pe motive de ținută neconformă cu standardele lor. Nu primesc pe nimeni abia dat jos dintr-un autocar.
Alte vremuri! De fapt, față de ce am citit pe acest site, eu am găsit la fața locului un alt Maroc.
@adso:
O alegere super şi un articol sincer şi util!
„Acesta este fundalul pe care se desfășoară acțiunea clasicului hollywoodian din 1942. Cele mai multe evenimente din film se petrec în barul unui expat american, Rick Blaine. Care bar nu a existat niciodată în realitate, ci a fost special creat pe platourile de filmare. ”
Şi uite aşa am aflat eu ceva nou .
Am văzut şi revăzut filmul de câteva ori, l-aş revedea oricând cu aceeaşi emoţie ca prima dată, dar nu am ştiut că barul lui Rick era doar parte a scenariului, fără corespondent în realitate, până în 2004, desigur.
Însă, chiar dacă acum ştiu cum stau lucrurile, tot mi-aş dori să vizitez acest local celebru, să simt atmosfera acelor vremuri, iar pontul cu rezervarea prealabilă este cu atât mai util. La fel de utilă este şi informaţia legată de codul vestimentar obligatoriu.
„Am lăsat acolo cam 70 de euro, dar am mâncat bine și gustos... Și am constatat că nu avem pe bon untul sau garniturile, dar aveam o apă la 80 de dirhami, pe care nu o ceruserăm și pe care nu am consumat-o. ”
Important este că mâncarea a fost gustoasă şi frumos prezentată. Nu a fost ieftin, dar nici nu mi se pare aşa scump având în vedere faima localului. Nu mi se pare OK încărcarea notei de plată, dar nici nu sunt surprinsă prea tare.
@nicole33: Ca de obicei, mulțumesc pentru atenție .
Despre Rick' s Café s-a mai tot scris pe aici. Cam toate cele 19 articole din rubrica Descoperă Casablanca îl pomenesc, dar se pare că i-au călcat pragul Mama Michi (este link într-un ecou anterior) și @glcitizen, care descrie experiența sa mult mai frumos decât mine, aici vezi impresii și în articolul anterior acestuia (unde povestește filmul).
Eu am fost mai tehnic, așa cum sunt de obicei. Spunea @piti azi: gusturile oamenilor diferă și nu se discută. Rolul acestor review-uri (părerea mea) este de a-i ajuta pe ceilalți să își facă o imagine justă despre ceea ce îi așteaptă într-o destinație sau alta, pentru a putea alege în cunoștință de cauză, ținând seama de propriul gust, dacă îi interesează sau nu.
Și, celor care aleg să vină, să le dea unele ponturi, pentru a putea să își maximizeze satisfacția pe care respectivul obiectiv le-o poate oferi.
„ Nu a fost ieftin, dar nici nu mi se pare aşa scump având în vedere faima localului. ”
De acord cu dvs, nici mie nu mi s-a părut exagerat și cred că am spus asta în articol, la un moment dat. Nu am luat vin (ci bere și un cocktail), nici cafea sau desert (o revoltă spontană, mai mult sau mai puțin justificată) - altfel nota ar fi fost mai consistentă. Dacă voi reuși să spun povestea de la Hotel Mamounia din Marrakesh, veți vedea acolo cum se pune problema prețurilor .
Dar mi se pare că este esențial să ai informații exacte despre ce costuri te așteaptă undeva. Altfel riști momente penibile și/sau regrete ulterioare.
@adso:
„Eu am fost mai tehnic, așa cum sunt de obicei. ”
Personal prefer un stil mai "tehnic" unuia excesiv de romanţat, chiar dacă, uneori, adăugarea poveştii/legendei locului face articolul mai plăcut de citit, iar aici chiar aveai despre ce scrie.
„Spunea @piti azi: gusturile oamenilor diferă și nu se discută. ”
Perfect adevărat. Din acest motiv, foarte rar am comentat în contradictoriu la articole despre restaurante şi doar atunci când am fost şi eu acolo şi am avut o experienţă diferită sau când pozele postate chiar de către autor contraziceau flagrant cele povestite în textul articolului.
„Nu am luat vin (ci bere și un cocktail), nici cafea sau desert... altfel nota ar fi fost mai consistentă. ”
La cafea nu cred că aş fi renunţat, dar la vin da.
I-am povestit mai devreme soţului meu experienţa voastră de la Rick' s Cafe şi marea lui mirare a fost legată de faptul că aţi putut comanda alcool. Şi-a amintit şi mi-am amintit şi eu cum în Tanger ne-am dorit să bem o bere rece, dar acest lucru nu a fost posibil, potolindu-ne setea doar cu băuturi răcoritoare şi apă rece. Inclusiv pe ferry au scos brusc berea de la vânzare atunci când ne-am apropiat de ţărmul Africii.
„Dacă voi reuși să spun povestea de la Hotel Mamounia din Marrakesh, veți vedea acolo cum se pune problema prețurilor”
Îmi doresc să reuşeşti să scrii despre el.
Îţi dai seama că interesul pentru un hotel atât de elegant şi cu o istorie de un secol în spate nu poate fi decât maxim. Sunt convinsă că şi preţurile au fost pe măsură.
@nicole33: Am spus de ce am renunțat la cafea. Forță majoră .
În privința alcoolului, acesta e singurul loc unde l-am găsit în ofertă. Probabil că restaurantul se bucură de un regim preferențial în raport cu altele, habar n-am. Oricum, nu am zărit prea mulți marocani înăuntru. Europeni, americani din nord și din sud (mulți brazilieni fac turism în Maroc!), apoi japonezi, desigur. S-ar justifica un tratament separat din partea autorităților.
Dar... eu nu am dus acolo dorul berii. Am descoperit singurul (cred) magazin din Marrakesh unde se vinde alcool, iar asta chiar din prima zi. Prețuri mari, desigur (berea de la 40 de dirhami doza în sus, vinul de la 200 sticla). Parcă am văzut acolo și spirtoase, dar nu mă pasionează subiectul.
Despre Hotelul Mamounia, dacă voi reuși, voi spune câte ceva. Nu l-am găsit descris pe nicăieri în română, și se pare că chiar printre cei de alte nații sunt puțini cei care au auzit despre el ca obiectiv turistic.
@adso: Cred ca atunci cand citim "Casablanca", gandurile multora dintre noi se indreapta spre acel film, si la fel ca si @Carmen Ion si eu am vazut acest film de cateva ori, si daca m-as afla prin acele locuri si eu mi-as dori sa ajung la acel resturant, cu toata istoria lui creata, si sa am parte de o experienta culinara, sa ma bucur de atmosfera.
Iar pretul platit este unul mic fata de amintirile create. Felicitari, votat cu mare drag.
@mishu: Sărut mâna, mulțumesc de atenție!
Da, a fost o experiență pe care ne-am dorit să o trăim, de care ne-am declarat mulțumiți și pe care o recomand oricui!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2021 Restaurant Tropicana Terrasse - Casablanca — scris în 13.04.23 de ile57b din ŢăNDăREI [IL] - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată