Sun, Sand and Sea in January – o vacanţă de neuitat la Xanadu Makadi Bay

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 14 – 21 ianuarie 2023

Alegerea destinaţiei şi a hotelului

A șasea vacanță în Egipt a fost una exclusiv de relaxare și pentru încărcarea bateriilor. Nu mai avusesem parte de un concediu adevărat de anul trecut din iunie când mă întorsesem dintr-un un sejur superb petrecut, coincidență! , tot în Egipt ????. În ultimele luni prioritățile mele s-au schimbat mult, am început o luptă cu timpul, vreau să câștig timp! , iar toate planurile mele sunt doar pe termen scurt. Vremurile în care îmi planificam vacanțele cu multe luni înainte, profitând de reducerile consistente de early booking, au devenit amintire. Nu mai îndrăznesc nici să visez măcar la ce va fi peste X luni.

Chiar dacă pentru mine atât sfârşitul, cât şi începutul de an sunt perioade foarte aglomerate la serviciu, anul acesta am riscat şi mi-am planificat cinci zile de concediu la mijloc de ianuarie. Departe de mine era gândul de a căuta vreo destinaţie de schi sau ceva similar, pentru că eu sunt născută vara şi îmi place căldura, astfel că trebuia să găsesc ceva cu plajă şi mare caldă în plină iarnă. Destinaţiile exotice la care visam cândva erau acum excluse din cauza duratei mari a zborului până acolo, precum şi a bugetului meu tot mai „subţire” . Îmi rămăseseră doar două variante: Emirate sau Egipt. În Dubai şi Abu Dhabi mai fusesem în urmă cu şapte ani şi chiar dacă mai aveam destule de văzut, parcă aş fi fost tentată să aleg acum un alt emirat, însă, la o căutare mai degrabă sumară, nu am găsit nimic care să corespundă cerinţelor mele, aşa că am abandonat repede ideea şi m-am reorientat spre Egipt, unde era şi mai ieftin şi zborul mai scurt, pentru noi diferenţa dintre un zbor de aproximativ trei ore faţă de unul de patru ore jumătate spre cinci ore chiar conta, şi mergeam şi la sigur, fără nicio surpriză.

Înainte de Crăciun am apelat la Cristi de la AFA Travel, i-am spus ce vreau şi el mi-a făcut o ofertă bună pentru hotelul dorit de mine, de cinci stele, cu ultra all inclusive, zbor şi transferuri incluse. Accept imediat oferta şi rezerv. Primesc confirmarea rezervării şi virez online întreaga sumă, deoarece aveam mai puţin de o lună până la data plecării, fac şi asigurări storno plus medicale şi încep să visez la vacanţă. Tot Cristi a fost cel care m-a trezit câteva ore mai târziu din visare dându-mi vestea proastă că touroperatorul a fost nevoit să anuleze cursa charter spre Sharm el Sheikh din cauza slabei ocupări a locurilor la avion. Pfff... la asta chiar nu mă aşteptam ☹. Şi eu care mă grăbisem să rezerv tocmai de teamă că s-ar putea epuiza locurile la avion, ştiind că mai multe agenţii de la noi se cuplaseră împărţindu-şi locurile dintr-un singur avion, pentru că hotelul dorit de mine avea camere destule :D, peste 800 şi nu-mi făceam griji în sensul acesta.

M-am văzut nevoită să schimb pe loc destinaţia, Hurghada în loc de Sharm, şi să aleg pe repede înainte un alt hotel dintre cele câteva care corespundeau cerinţelor mele, dar şi bugetului estimat. Din cele câteva variante propuse, două se încadrau în buget, ambele hoteluri foarte noi şi cu recenzii puţine şi puţin relevante, astfel că, după studierea rapidă, dar atentă a conceptelor UAI, câştigător a ieşit Xanadu Makadi Bay, cu un concept clar mai cuprinzător decât celălalt şi mai ieftin cu vreo 200 euro datorită reducerii de early booking mai generoase. Pentru mine însă hotărâtoare în alegere au fost feeling-ul propriu, precum și apartenenţa hotelului la un lanţ turcesc, ale cărui alte două hoteluri fuseseră studiate şi parastudiate de mine în anii anteriori, oricum o garanţie suficientă că hotelul va fi pe gustul meu şi nu m-am înşelat deloc ????.

Voi face aici o mică paranteză referitoare la preţuri şi stele. Pe fondul creşterii vizibile a preţurilor vacanţelor în Egipt, dar mai ales în Turcia, tot mai mulţi se reorientează către hoteluri mai ieftine, mai accesibile din punct de vedere financiar, decizie perfect justificată, însă simpla clasificare la cinci stele a hotelului, nu garantează nicidecum primirea unor servicii bune sau foarte bune, ci doar a unora proporționale cu prețul plătit. Şi eu aş fi putut alege hoteluri de cinci stele la jumătate din banii pe care i-am dat la Xanadu, dar eram perfect conştientă că voi primi servicii la un nivel chiar mai redus, deoarece costul avionului este acelaşi indiferent de hotelul ales. Am ţinut cont şi de faptul că este posibil să fie singura mea vacanţă din acest an şi atunci chiar nu doream să fac niciun fel de compromis, voiam ca nimic să nu-mi umbrească bucuria acestei vacanţe mult aşteptate, aşa că am plătit mai mult fără să clipesc. O întâmplare fericită a făcut ca, în final, să primesc mult mai mult decât am plătit şi chiar mult mai mult decât aş fi avut nevoie, însă asta nu a depins de mine şi nu puteam măcar prevedea la momentul rezervării.

Analizând pe hartă poziţionarea hotelului, nu puteam să nu remarc suprafaţa extrem de generoasă a acestuia, dar şi distanţa destul de mare dintre clădirea principală şi plaja proprie, astfel că alegerea cazării îmi ridica alte probleme. Dacă alegeam să mă cazez în clădirea principală, aş fi fost foarte aproape de restaurantul principal, putând ajunge imediat la masă cu liftul, dar aş fi avut de parcurs un drum luuung până la plajă. La acelaşi preţ, puteam alege o cameră în secţiunea de căsuţe Dune, o zonă aflată cam la mijlocul resortului, cu distanţe mai scurte de parcurs atât până la plajă, cât şi până la restaurant. Chiar dacă poate părea greu de crezut, am considerat că plaja este mai importantă decât mâncarea :D, iar un drum mai lung până la restaurant poate contribui atât la creşterea poftei de mâncare, care oricum nu mi-a lipsit vreodată, cât şi la arderea caloriilor după mese prea copioase şi așa am ales o cameră superioară Dune.

După alegerea tipului de cameră dorit, a urmat alegerea touroperatorului dintre cei doi care aveau cele mai bune două oferte. Nu l-am ales pe cel cu preţul cel mai mic, ci am plătit 20 euro în plus pentru următoarea ofertă a unui touroperator cu care mai fusesem în Hurghada, fusesem mulţumită de serviciile acestuia şi oricum aveam mai multă încredere în seriozitatea acestuia decât în a celuilalt. Orarul de zbor era acelaşi în cazul ambilor, deci nu exista vreun avantaj suplimentar care să-mi influenţeze alegerea.

Toată „distracţia” a costat 1590 euro, cu cea mai ieftină cameră de la Xanadu Makadi Bay 5* high class all inclusive pentru şapte nopţi, zbor şi transfer incluse.

Cum am ajuns acolo?

Am ajuns în Hurghada cu o cursă charter operată de moldovenii de la HiSky, un zbor plăcut și fără întârziere. Tot cu HiSky m-am întors anul trecut din Sharm și dacă atunci am fost puțin nemulțumită pentru că am primit pe timpul zborului doar o sticlă de apă plată de 0,5l, anul acesta s-a rezolvat problema: catering-ul a fost sublim, dar a lipsit cu desăvârșire :D, mai exact nu a mai fost nimic gratuit, ci totul contra cost. Orarul de zbor a fost acceptabil, Bucureşti – Hurghada 06.40 – 09.30 și la întoarcere 10.30 – 13.40, la fel, fără întârziere. Practic am „câștigat” prima zi, dar am pierdut-o integral pe ultima.

Pe aeroport procedurile au fost cele deja ştiute, am plătit taxa de viză de 25 USD de persoană direct la ghişeul oficial, pentru că nu doresc să încurajez touroperatorii speculanţi :D, am completat cartonaşele de intrare în ţară, am căutat reprezentantul touroperatorului, mi-am cumpărat ţigări ieftine din Duty Free și am cumpărat și o cartelă locală de internet, dar pe care nu am prea folosit-o, deoarece am beneficiat de net foarte bun pe tot teritoriul resortului, inclusiv la plajă.

Hotelul

Hotelul face parte dintr-un lanţ turcesc cunoscut iubitorilor vacanțelor turcești, cu alte două hoteluri mai vechi, unul în Bodrum şi altul în Belek.

Este un hotel foarte nou, a cărui inaugurare parţială a avut loc în aprilie 2022, dar nici acum în ianuarie 2023 resortul nu este finalizat în totalitate.

Urmăream deschiderea acestui hotel încă din toamna anului 2019, când se zvonea că va fi un hotel Rixos, apoi a venit pandemia şi nici vorbă să-l mai deschidă în 2020, iar în mai 2021, aflată la un alt hotel Rixos în Sharm el Sheikh, am văzut că încă era promovat în interiorul resortului ca viitorul Rixos Makadi Bay pe nişte bannere, care au dispărut, surprinzător, un an mai târziu.

Xanadu Makadi Bay dispune de un teritoriu impresionant de 500.000 metri pătraţi, generos chiar şi pentru un resort din Egipt, are 815 camere de mai multe tipuri şi o capacitate maximă de cazare de 2000 de persoane. Există posibilitatea cazării în clădirea principală, o clădire cu două etaje, ca un pieptene, cu patru corpuri perpendiculare pe mare, din care în ianuarie 2023 primul şi ultimul încă nu erau complet terminate, în camere superioare cu vedere la grădină, laterală la mare, directă la mare şi cu acces direct la piscină. În secţiunea de căsuţe Dune, cu nişte cupole simpatice, zonă aflată cam la mijlocul resortului există camere superioare cu vedere la grădină sau cu acces direct la piscină. În secţiunea Lagoon, cea mai apropiată de plajă, sunt cazări mai luxoase în apartamente cu două camere cu vedere la grădină sau cu acces direct la piscină, precum şi apartamente duplex (P+1). Tot în secţiunea Lagoon se află şi câteva vile mai „şmechere” pentru turiştii mai pretenţioşi şi mai cu dare de mână. La data sejurului meu, gradul de ocupare era foarte redus, cred că maxim 100 camere erau ocupate, fapt care mi-a adus şi unele avantaje importante, după cum voi detalia în continuare.

Resortul se află pe malul Mării Roşii în Makadi Bay, o staţiune mai nouă construită la sud de Hurghada. Distanţa faţă de aeroportul din Hurghada este de 33 kilometri, transferul durând aproximativ treizeci de minute în funcţie de trafic şi de numărul opririlor. Transferul meu s-a făcut cu un microbuz al touroperatorului, în care am urcat doar două cupluri, primul cuplu fiind debarcat rapid la AlDau Beach, aflat foarte aproape de aeroport, iar noi ne-am continuat singuri drumul până în Makadi. La întoarcere am fost singuri în microbuz şi am ajuns poate prea repede la aeroport.

Check in

Am ajuns la hotel puţin înainte de ora 11 dimineaţa. Bagajele au fost debarcate din microbuz de către bagajişti şi depozitate în zona intrării în hotel. Noi am intrat trecând prin poarta detectoare de metale, ca la aeroport, şi ne-am îndreptat spre recepţie pentru începerea formalităţilor de cazare, chiar dacă mai era destul timp până la ora oficială de check in.

Am dat paşapoartele şi voucherul unuia din cei doi recepţioneri aflaţi la datorie, mi-a fost găsită imediat rezervarea în sistem şi am primit pe loc brăţările cu numele hotelului. La scurt timp după completarea formularului de cazare am primit şi câte două carduri de acces în cameră şi alte două carduri pentru prosoapele de plajă, o hartă a resortului, programul de divertisment din ziua respectivă, precum şi un rezumat al conceptului ultra all inclusive, numit aici, ca şi la celelalte hoteluri ale lanţului Xanadu, high class all inclusive, un concept care s-a dovedit suficient de „high class” pentru pretenţiile şi aşteptările mele ????.

Conform obiceiului, evident că NU am pus nimic în paşaport, resortul era foarte nou şi toate camerele nu puteau fi decât foarte bune, ştiam exact ce plătisem şi nu prea avea ce să nu fie OK. În cel mai rău caz, puteam primi o cameră cu câteva zeci de metri mai departe de plajă, dar aş fi fost mai aproape de restaurant, deci, nu prea conta.

În stilul caracteristic egiptenilor, recepţionerul începe cu „vrăjeala” că, only for me, desigur :D, îmi va face upgrade gratuit la o cameră superioară celei plătite, care, în mod normal ar costa cu nouăzeci de dolari mai mult pe noapte, bla, bla, bla. Eu însă ştiam dinainte de a rezerva că diferenţa de preţ dintre cele două tipuri de camere era, prin agenţie, de 200 maxim 250 euro pe întreg sejurul şi deja mă gândeam să-i dau o atenţie de vreo 50 euro DUPĂ check in şi doar DACĂ îmi plăcea camera primită, pentru că o cameră swim up mie nu-mi era de mare folos, apa din piscină nefiind încălzită şi eu nici nu sunt fan piscină.

M-am lămurit repede că tipul nu-mi făcea niciun favor mie în mod special, ci era vorba de politica hotelului de a face nişte upgrade-uri gratuite pentru creşterea gradului de satisfacţie a turiştilor, dacă tot aveau un grad de ocupare atât de redus, un gest frumos şi o bună promovare a acestui resort nou nouţ, atunci când am fost pusă să semnez o hârtie, pregătită dinainte, cum că accept să primesc o cameră mai scumpă decât cea rezervată. Totul era absolut oficial, deci nu-i datoram nimic recepţionerului. Cu toate acestea, când am revenit la recepţie pentru că nu reuşeam să-mi conectez telefoanele la internetul lor, i-am oferit 20 euro când nici nu mai spera să vadă ceva de la mine, dar nu-mi pare rău.

Camera Melia 6704

Voi povesti mai întâi despre prima cameră primită, o cameră superioară în zona Dune, având în plus faţă de ce am plătit eu acces direct la o piscină comună pentru cele şase camere din corpul respectiv, din care doar încă una mai era ocupată. La 11.20 eram deja cazată, ajungând de la recepţie cu o maşinuţă electrică condusă de bell boy-ul care încărcase şi bagajele noastre în mașină. Am petrecut în această cameră aproape două zile, înainte de cina din ziua următoare mutându-mă într-un apartament ????.

O chestie tare deşteaptă pe care am observat-o la camerele din secţiunea Dune a fost în legătură cu camerele family. S-a renunţat la stupiditatea aia colosală cu camerele interconectate, pe care am văzut-o la multe alte hoteluri, acestea fiind practice doar în cazul în care ambele camere sunt locuite de membrii aceleiaşi familii şi uşa de conexiune este deschisă, altfel existând un disconfort major pentru ocupanţii ambelor camere, deoarece izolarea fonică şi intimitatea sunt ca şi inexistente, prin uşa respectivă, chiar închisă, auzindu-se tot ce se întâmplă în camera alăturată. Aici s-a mers pe ideea de module de câte două camere , una puţin mai mare cu pat matrimonial şi alta puţin mai mică, cu paturi twin, existând o uşă exterioară comună care dă într-un mic hol comun, dotat cu o canapea, din care se face accesul în fiecare din cele două camere. Dacă o familie ia ambele camere, poate ţine deschise uşile interioare, închizând doar uşa exterioară. Dacă modulul este împărţit între persoane fără vreo legătură de rudenie sau prietenie, fiecare intră în holul comun şi apoi în propria cameră.

Eu am primit în cadrul unui asemenea modul camera mai mare, cea cu pat matrimonial, iar camera alăturată nu a fost ocupată, astfel că nimeni nu mi-a tulburat liniştea. Din holul comun intram în camera mea folosind cardurile de acces primite la momentul cazării.

În holul camerei mele era un dulap mare cu două uşi glisante, o parte cu rafturi, unde se afla şi seiful digital, laptopsize ????, cu utilizare gratuită, cealaltă parte cu bară pentru umeraşe, cu multe umeraşe de tot felul, aici găsind şi papucii de unică folosinţă, precum şi halatele de baie, ambele o măsură prea mică pentru a le putea folosi ☹, dar nici nu m-am ostenit să cer cameristului altele mai mari. În continuare, pe aceeaşi parte se afla un corp în care era minibarul gratuit şi deasupra căruia se afla setul pentru prepararea ceaiului şi cafelei, cu cană electrică, două sticle de apă plată, cafea instant, zahăr alb şi brun, felurile pliculeţe de ceai. Minibarul conţinea două doze de bere locală Stella, două doze de Coca Cola, câte o doză de Cola Zero, Fanta, Sprite, o sticlă de apă minerală și două de apă plată, două cutiuţe de carton cu suc de fructe și una cu lapte. Zilnic erau completate cele consumate.

Accesul în baie se face din holul de la intrarea în cameră. Baia este foarte spaţioasă şi curată şi foarte modernă totodată. Este dotată doar cu cabină de duş de tip walk in foarte spaţioasă şi asigurând o etanşare bună, singurul minus constituindu-l însă duş fix ☹, toaletă, chiuvetă cu un blat de marmură generos, o oglindă foarte mare pe tot peretele de deasupra chiuvetei, cosmetice de foarte bună calitate completate zilnic, uscător de păr performant şi o oglindă de machiaj cu iluminare. Mi-au plăcut prosoapele albe şi pufoase, ca noi. Sub chiuvetă exista un cântar de persoane, desigur ignorat de mine pe toată durata sejurului :D din motive evidente, precum şi un coş de rufe, fiind informaţi că doar prosoapele din coş vor fi schimbate cu altele curate, nu şi celelelalte, folosite sau nu, dar aflate pe suporturile speciale de prosoape. În realitate, au fost schimbate zilnic toate prosoapele folosite, indiferent unde le lăsam.

În camera propriu-zisă, atrage imediat atenţia patul matrimonial, foarte lat, cu saltea foarte confortabilă şi cu lenjerie de foarte bună calitate, în care ne-am odihnit perfect. Patul este încadrat de două noptiere fixate în consolă de blatul patului. Tot pe blatul patului erau şi două aplice, precum şi două cu lămpi de citit, cu led şi braţ flexibil, reglabil după dorinţă.

Pe partea opusă patului se află un suport pentru bagaje, o comodă cu multe sertare, iar televizorul smart părea o continuare a oglinzii de pe perete.

Spre geam există o zonă de relaxare cu două fotolii confortabile, iar pe partea opusă se află o canapea, pe care ar putea dormi lejer un copil sau un adult nu foarte înalt.

Terasa mea frumoasă era comună celor şase camere din această clădire, iar surpriza plăcută pentru mine a constituit-o ieşirea directă la piscină. Era plăcut şi relaxant, chiar dacă nu intenţionam să fac şi baie în piscină. La ieşirea din cameră aveam o masă rotundă cu două scaune din lemn şi metal şi aici îmi beam cafeaua dimineaţa, iar seara mai stăteam la o ţigară. În faţa acestora aveam cele două şezlonguri alocate camerei mele, apoi piscina şi vedere la FancyLand-ul din imediata vecinătate. Şezlongurile erau albe, cu plasă, la fel cu cele de pe plajă. La vecini am văzut şi nişte baldachine drăguţe, cu perne confortabile. Mi-ar fi plăcut şi mie, însă am stat prea puţin în această cameră şi nu am apucat să cer.

Mobilierul din cameră părea absolut nou. Mi-a plăcut mult culoarea deschisă a mobilierului, în uşor contrast cu pardoseala din gresie maron, şi tot designul modern al camerei.

Aerul condiţionat părea a fi în sistem centralizat, cu panou de reglaj, dacă nu vedeam unităţile exterioare montate pe acoperişul căsuţelor. Important pentru mine a fost faptul că acesta a fost silenţios şi eficient, deoarece l-am folosit intensiv noaptea... pe cald :D.

Apartamentul Nerium 8501

Cum spuneam mai la început, am dorit să fie o vacanţă în care să mă odihnesc cât mai mult, astfel că somnul de dupăamiază a fost un must în fiecare zi, deci nici în cea de a doua zi petrecută acolo nu puteam să îl ratez. Trăgeam jaluzelele, apăsam butonul DND, opream telefonul mobil şi... somn de voie. Numai că în a doua zi de sejur sunt trezită de ţârâitul telefonului fix din cameră, pe care uitasem să-l deconectez. Era o tipă de la Guest Relations, care încerca să-mi explice că, din cauza unei probleme tehnice la piscina proprie, va trebui să schimb camera în seara respectivă sau cel târziu în cursul dimineţii zilei următoare. Nu-mi venea să cred ce aud, o pun să repete, încă nu mă dezmeticisem de tot, accept totuşi să mă întâlnesc cu ea jumătate de oră mai târziu pentru a viziona noua cameră oferită, mult lăudată de ea la telefon, chiar dacă eram convinsă că va fi super şi aşa a fost. Deschid telefonul şi găsesc şi mesajul trimis de tipă pe Whatsapp cu câteva ore înainte, prin care eram informată, politicos, dar imperativ, despre necesitatea mutării. Vizionarea a fost mai mult pentru a localiza vila respectivă pe teritoriul resortului şi a mai socializa cu Maria de la Guest Relations, care nu ştia ce să-mi mai ofere în compensare pentru disconfortul creat de această mutare intempestivă. Am refuzat orice rezervare pentru cină la oricare din restaurantele a la carte în pofida insistenţelor ei repetate, deoarece nu mă interesa specificul acestora, şi am acceptat doar rezervarea pentru micul dejun la restaurantul a la carte făcută pentru toate dimineţile care au urmat, gândindu-mă că nu mai pierd timpul, acesta aflându-se în drumul nostru spre plajă. Acum îmi pare rău că nu am cerut o maşină =)). Cine ştie, poate chiar o primeam :p.

Am decis să fac bagajele şi să mă mut chiar din acea seară, pentru a nu-mi strica ziua de plajă de a doua zi, aşa că am sunat-o pe Maria, care mi-a trimis imediat un bell boy cu o maşinuţă, dar şi cardurile pentru noua cameră, ocazie cu care am fost pusă să semnez o nouă hârtie care consfinţea acest upgrade la upgrade :D, motivat chipurile de „satisfacţia turistului” =)), deci, să fie primit! Chiar mă gândeam că, în ritmul acesta, până la sfârşitul săptămânii aş fi ajuns în vila prezidenţială :D. Mai greu era să tot fac şi desfac bagajele şi să am grijă să nu uit ceva prin sertare şi dulapuri.

Noul apartament se afla în secţiunea Lagoon, cea mai „cu ştaif” zonă din cadrul resortului şi cea mai apropiată de plajă şi de mare. Aici erau localizate vilele pentru premianţi, dar şi grupuri de câte şapte apartamente, practic nişte vile mai micuţe, majoritatea în jurul piscinei proprii, având separat şi propria piscină cu jacuzzi.

Intrarea se făcea direct în living. În living aveam o masă cu blat de marmură şi patru scaune, o canapea încadrată de două măsuţe rotunde, două fotolii în jurul unei măsuţe joase, un pat de o singură persoană, dar cu lăţimea de 120 cm, pe care nu l-am folosit, o comodă şi un televizor. Din living se intra într-o baie, cu toate dotările, tot cu cabină de duş walk in, însă mult mai mică decât cea avută în prima cameră. La fel, cu duş fix ☹, acelaşi sistem inconfortabil pentru mine. În faţă era ieşirea pe terasa dotată cu două scaune şi o masă rotundă. O altă uşă ducea într-un holişor de unde intram în dormitorul apartamentului, precum şi într-o a doua baie, similară primeia ca dimensiuni şi dotări, astfel că am avut fiecare baia lui ???? şi multe prosoape la dispoziţie.

Spre deosebire de camera standard care avea pardoseala din gresie, apartamentul avea pe jos parchet în ambele camere.

Mi-a plăcut mult dormitorul foarte spaţios, cu un mobilier mai sobru şi mai elegant decât cel din dotarea primei camere. Patul matrimonial era foarte lat, cu saltea comodă şi lenjerie de foarte bună calitate. Cele două noptiere care încadrau patul erau mai practice având şi câte un sertar. La fel, aveam aplice şi lămpi de citit, prize şi mai multe întrerupătoare în care ne tot încurcam când voiam să stingem toate luminile din apartament înainte de culcare, precum şi un panou, un touch screen, de control al afişajului electronic de la uşă, de aici putându-se activa indicatorul roşu Do Not Disturbe, care anula şi soneria, sau indicatorul verde prin care puteam solicita efectuarea curăţeniei în cameră.

Dulapul era şi aici foarte încăpător şi ocupa întreg peretele camerei, cu două uşi glisante, cu bară pentru umeraşe într-o parte, cu rafturi în partea alăturată, îngloba şi suportul pentru bagaje şi minibarul şi setul pentru prepararea ceaiului şi cafelei la celălalt capăt. Turiștii cazaţi în apartamente primeau în plus faţă de cei cazaţi în camere duble încă o doză de Fanta, Sprite şi Cola Zero şi două sticle de apă tonică Schweppes, preferata mea. Am avut, bineînţeles, şi aici papuci de unică folosinţă pe care nu i-am folosit niciodată :D, halate de baie albe, ca noi, de această dată având norocul să găsesc halate potrivite ca măsură, utile în serile răcoroase când stăteam până mai târziu pe terasa proprie la un ceai sau o bere.

Două fotolii şi o măsuţă completau zona de relaxare din dormitor.

Pe partea opusă patului se afla un corp gen birou cu sertare având deasupra o oglindă nu atât de mare pe cât aş fi dorit şi o comodă cu uşi pe care era amplasat un televizor, tot smart, cu diagonală foarte mare.

Dormitorul avea ieşire pe o a doua terasă, mai mare decât cea de la living, dotată cu tot cu o măsuţă şi două scaune, un balansoar tip coş şi având în faţă cele două şezlonguri, din lemn şi cu salteluţe confortabile şi apoi piscina proprie ????.

Politica hotelului, cu respect pentru protecţia mediului, prevedea schimbarea prosoapelor folosite oridecâteori acestea erau lăsate în coşurile pentru rufe din fiecare baie şi a lenjeriei de pat atunci când era plasat pe pat un cartonaş special. Deşi nu am solicitat niciodată, nu am apucat să solicit :D, lenjeria mi-a fost schimbată în fiecare zi. La fel, tot zilnic, mi-au fost schimbate şi toate prosoapele pe care le folosisem, inclusiv cele lăsate pe scaunele de pe terasă să se usuce la soare.

Nu am avut şi mi-ar fi fost util un uscător pentru costumele de baie, fiind nevoită să le usuc pe scaunele de pe terasă sau pe şezlonguri la soare. Am văzut doar câteva, foarte puţine, la unele camere din resort, eu nu am încercat să cer, deoarece nu prea mi-au plăcut, fiind din acelea mari, cu lateralele batante, cam inestetice.

Curăţenie s-a făcut în fiecare zi cu simţ de răspundere, fără reproş, cu atât mai de apreciat cu cât vorbim de un bărbat care făcea curat, ca în toate hotelurile din Egipt vizitate de mine până în prezent. Mi s-a părut amuzant faptul că acesta parcă ne pândea când părăseam apartamentul dimineaţa pentru a merge la micul dejun şi imediat se apuca de curăţenie, terminându-şi treburile până ne întorceam noi de la restaurant, dar am fost mulţumită să găsesc apartamentul lună şi minibarul completat înainte de ora 9 dimineaţa. Am lăsat în fiecare zi câte un dolar pentru camerist, cam puţin pentru un apartament, dar cam epuizasem rezerva de dolari mărunţi, pentru că aşa am vrut eu şi pentru că am considerat că acesta merită.

Fiecare cameră avea sistemul propriu de climatizare, tot aşa cu unităţile exterioare amplasate pe acoperiş şi l-am folosit seara înainte de culcare, pentru a mai încălzi atmosfera din dormitor.

Restaurante şi baruri

Cele mai multe mese le-am luat la restaurantul principal Otia din clădirea principală, având următorul program: mic dejun 7.00-11.00; prânz 12.30-15.00 şi cină 18.30-22.00. Am mâncat mereu în interior, chiar dacă dimineaţa şi la prânz era suficient de cald şi soare pentru a putea sta pe terasă. Băuturile erau comandate şi aduse la masă de către ospătari, cu destulă promptitudine şi amabilitate în majoritatea cazurilor.

Am fost mulţumită de varietatea sortimentală găsită la fiecare masă luată în restaurantul principal şi de mâncarea gustoasă, cu atât mai mult cu cât hotelul avea un grad de ocupare redus. Chiar dacă iniţial am fost surprinsă la vederea cantităţilor mici din fiecare fel de mâncare oferit turiştilor, nu mai văzusem aşa ceva până aici, ulterior am apreciat această metodă prin care era evitată risipa, tăvile şi castroanele fiind completate înainte de a fi complet golite. Totuşi era puţin ciudat să vezi un castron cu mâncare ocupând doar o treime din volumul tăvii în care era ţinut cald.

Chiar dacă au fost mai puţine feluri de mâncare ca la Steigenberger AlDau Beach, perfect normal pentru un hotel cu puţini turişti faţă de unul plin la capacitate, mie mi-a plăcut tot ce am ales să mănânc şi am mâncat mai bine ca la Tropitel Sahl Hasheesh şi mult mai bine ca la Sunrise Diamond Beach din Sharm, însă nu încape comparaţie cu Rixos Sharm el Sheikh sau Rixos Seagate, unde mâncarea era cu cel puţin o clasă peste toate acestea. Am fost impresionată de varietatea sortimentală extrem de bogată şi de calitatea deosebită a prăjiturilor şi celorlalte dulciuri oferite la fiecare masă, la acest capitol Xanadu putând concura cu succes cu multe hoteluri turceşti peste medie.

De prânz am mai mâncat şi la Agora, snack restaurantul din apropierea plajei, cu program non stop, în sistem a la carte în sensul că puteam comanda dintr-un meniu felurile de mâncare dorite, doar îngheţata şi fructele fiind în sistem open buffet, atunci când nu voiam să ne deplasăm până la restaurantul principal. Aici impresiile sunt amestecate. Prima dată a fost foarte bine, chiar dacă nu a fost disponibilă prima opţiune dorită de noi, vită la grătar, însă au fost bune şi şniţelele de vită, completate cu un burger Xanadu şi cartofi prăjiţi. Ziua următoare a fost cam dezamăgitoare, mai multe feluri nu erau disponibile, iar burgerul Xanadu nu a semănat cu cel mâncat anterior, chifteaua fiind plină de piper, de nemâncat. Nedorind să ne enervăm şi nici să mâncăm toate aiurelile, în zilele următoare am luat prânzul în restaurantul principal, unde aveam mult mai multe variante din care puteam alege. Am revenit la Agora în ultima zi şi a fost din nou foarte bine, alegând un sandviş cu somon şi friptură de vită cu cartofi prăjiţi, ambele OK.

Puteam rezerva gratuit pentru cină restaurantele cu specific: Dolce Vita (italian), Ariel (fructe de mare) şi La Cascade (franţuzesc), dar nu m-a interesat bucătăria acestora. Spre dezamăgirea mea, restaurantul a la carte cu specific turcesc, despre care citisem acasă înainte de plecare, nu exista încă.

În plus faţă de acestea, am avut rezervare pentru a lua gratuit micul dejun în sistem a la carte în şase din cele şapte dimineţi petrecute acolo, la restaurantul Dolce Vita, în intervalul 07.00-11.00, acesta fiind foarte aproape de apartamentul nostru şi în drumul spre plajă. Am fost într-o singură dimineaţă şi nu am revenit. Mâncarea comandată a fost excelentă, bine preparată şi frumos prezentată. Eram singurii turişti din restaurant, toţi ospătarii roiau în jurul nostru, destul de obositor. Am comandat ouă Benedict şi ne-au adus câte trei la fiecare, corect făcute, dar prea mult şi prea greu pentru ficatul meu obosit. Somonul afumat pe pat de verdeaţă a fost superb, exact pe gustul meu ????. De băut am luat fresh de portocale, ceai şi cappuccino, la fel ca în restaurantul principal. Pe lângă acestea, din proprie iniţiativă, ne-au umplut masa cu pâine de mai multe feluri, pe alese, cu croissante şi alte chestii dulci, cu miere şi gemuri felurite la borcănele. Bonus a fost faptul că mi-au permis să fumez la masă acolo în interior spre disperarea soţului meu :D. Desigur, toate aceste servicii şi amabilitatea chiar excesivă a ospătarilor au fost recompensate pe merit.

Alte „ispite” dulci mai erau disponibile la patiseria de la Lagoon Lounge, cu program 11.00-23.00, şi la Lobby Bar. Acestea constau din mai multe sortimente de îngheţată şi dintr-o vitrină cu prăjituri. Eu le-am ocolit cât am putut, încercând să ignor prezenţa acestora, deoarece chiar şi simpla vedere a prăjiturilor îmi urca brusc glicemia peste limita admisă :D.

Există mai multe baruri în resort, dar doar patru dintre acestea au fost deschise în această perioadă. Mi-a plăcut faptul că existau trei baruri cu program non stop, Lobby Barul din clădirea principală, Lagoon Lounge & Bar – aflat lângă piscina Lagoon şi Agora Bar – aflat aproape de plajă, chiar dacă noi niciodată nu am stat mai târziu de miezul nopţii, în unele seri retrăgându-ne în cameră chiar mai devreme.

Un alt aspect important pentru mulţi îl constituie disponibilitatea băuturilor de import incluse în concept la TOATE barurile, ştiut fiind faptul că băuturile alcoolice locale egiptene sunt prea dulci şi de slabă calitate. Totuşi nu pot să nu remarc o ciudăţenie legată de băuturile străine, acestea nefiind expuse, ci mai degrabă pitite, însă, oridecâteori am cerut un cocktail specificând clar ingredientul de import dorit, am fost servită imediat, fără nicio problemă. În final, secretul succesului consta în a şti ce să ceri şi primeai cu siguranţă ????.

Cafeaua şi specialităţile de cafea băute oriunde pe teritoriul resortului au fost excelente. Mi-a plăcut faptul că nu au făcut economie şi niciun rabat la calitate, neîncercând să înlocuiască espressoarele de cafea cu acele „tonomate” pe bază de cafea instant, cum am păţit în alte hoteluri poate mai cu pretenţii ca acesta.

Barul de la plajă ne-a surprins plăcut atât prin programul său, de la 08.00 dimineaţa şi până la apus, cât şi prin amabilitatea personalului. Nici în Turcia nu am găsit beach bar care să deschidă atât de devreme dimineaţa. Aici există o terasă cu câteva mese, însă activitatea principală o constituie servirea la șezlong a turiștilor de pe plajă. Poţi merge la bar şi singur pentru a comanda cele dorite, însă, în cele mai multe cazuri nu vei fi lăsat să-ţi cari singur cele dorite, ci îţi vor fi aduse la şezlong într-un timp scurt. Barul acesta se află în imediata vecinătate a plajei, în spate barului se află amfiteatrul pentru spectacolele de seară. În ianuarie amfiteatrul nu a funcţionat, deşi părea finalizat, cel mai probabil din cauza temperaturilor prea reduse seara pentru o şedere confortabilă, dar în sezon acest bar ar putea deservi foarte bine şi amfiteatrul.

Lobby barul este barul din zona recepţiei, dotat şi cu o terasă generoasă cu vedere la mare. Angajaţii de aici aveau cel mai mult de lucru, mai ales seara, deoarece în lobby se concentrau principalele activităţi, minidisco urmat de spectacolele de seară. Aici am băut şi cele mai reuşite cocktailuri preparate de cei mai pricepuţi barmani. Amabili erau toţi, dar nu tuturor le şi ieşea. Serile de ianuarie au fost mai răcoroase decât m-am aşteptat, la fumat nu am renunţat şi am stat mai mult pe terasă, astfel că încălzitoarele cu gaz aduse lângă masă şi păturicile oferite cu amabilitate au fost mai mult decât binevenite pentru noi.

Lagoon Lounge & Bar mie mi-a plăcut aproape la fel de mult ca barul din recepţie. Se află lângă piscina Lagoon, având o poziţie avantajoasă pentru cei cazaţi în secţiunea Lagoon a resortului. Era cel mai apropiat bar de apartamentul nostru. Seara ne mai opream aici pentru un pahar de ceva şi o cafea sau luam în cameră câte o băutură şi, obligatoriu, cafeaua mea pentru a doua zi dimineaţa.

Aproape de finalizare era un al doilea bar în clădirea principală, pe terasa de la ultimul etaj, cu o vedere frumoasă asupra întregului resort şi a mării.

Nici barul de la piscina principală nu a fost deschis, deşi, luând în considerare imensitatea piscinei, nu cred că un singur bar ar putea acoperi cererea turiştilor.

Piscine

Hotelul dispune de mai multe piscine, remarcându-se de departe piscina principală, IMENSĂ, cu o suprafaţă de 14.000 metri pătraţi, cu o formă interesantă şi adâncime în creştere progresivă. Teoretic, aceasta trebuia să fie încălzită, însă apa din această piscină a fost rece, mai rece ca apa mării. Şezlongurile din apă sau cele de pe platforme în mijlocul piscinei mi s-au părut de mare efect şi de interes. Există şi două secţiuni pentru copii.

În perioada sejurul meu, singura piscină 100% funcţională a fost piscina Lagoon, cu o suprafaţă de 850 metri pătraţi şi o adâncime de 140 cm. Apa din această piscină avea o temperatură de 29 grade, perfectă şi pentru cei mai sensibili şi pretenţioşi turişti. Aici se desfăşurau şi o parte din activităţile cu animatorii de peste zi.

Poate ar trebui trecute în revistă la acest capitol și piscinele proprii ale vilelor, apartamentelor și duplexurilor din secțiunea Lagoon, inclusiv cu jacuzzi, piscinele camerelor din secțiunea Dune sau piscinele aferente camerelor situate la parterul clădirii principale, însă acestea erau destinate doar celor cazați în camerele/vilele respective. Oricum în ianuarie nu cred că piscinele acestea au putut fi folosite de către altcineva în afara rușilor mult mai căliți decât noi, apa din piscine nefiind încălzită, dar chiar și rușii cred că trebuiau să-și facă puțin „curaj” , a se citi alcool :D, înainte de a intra în piscină.

Prosoapele de plajă sunt disponibile la chioşcurile de prosoape, cu program 08.00-18.00, pe baza cardurilor pentru prosoape primite la cazare. Eu am identificat trei asemenea chioşcuri, la piscina principală, la piscina Lagoon şi la plajă în capătul dinspre Tia, însă este posibil să fie mai multe deschise atunci când hotelul va funcţiona la capacitate.

Plaja

Plaja proprie de la Xanadu are o lungime de 250 metri şi este şi suficient de lată şi frumoasă. Mi-a plăcut că am găsit pe plajă nisip chiar fin pentru o plajă din Egipt, curăţenie în permanenţă şi un număr mare de şezlonguri şi umbrele. Noi am avut şi avantajul de a sta în acest resort într-o perioadă în care gradul de ocupare a fost redus, astfel că şi plaja a fost puţin populată, existând posibilitatea de a găsi locuri libere la orice oră şi chiar în primul rând. Mi-au plăcut umbrelele din lemn, fixe, cu „pălării” generoase din şipci din lemn suficient de apropiate pentru a ne asigura umbra dorită. La fiecare umbrelă erau disponibile câte trei şezlonguri albe din plastic şi cu plasă, o măsuţă şi o scrumieră. Nu am văzut pe undeva saltele pentru şezlonguri şi, personal, nu le-am simţit lipsa, însă, cei mai sensibili, s-ar putea plânge că şezlongurile nu sunt cele mai confortabile posibil. Din loc în loc, erau amplasate şi câteva coşuri de gunoi.

Intrarea în mare este normală, nici lină, dar nici abruptă. Mie mi-a plăcut. Pe fundul mării am găsit doar nisip fin, foarte fin, fără vreo piatră, şi mai departe ceva iarbă, astfel că papucii de apă sunt total inutili aici. Apa mării a avut o temperatură de 22 de grade, cam ca la noi la mijloc de iunie, practic minimul suportabil pentru mine fără vreun risc. Pentru luna ianuarie eu am fost foarte mulţumită că am putut face baie în mare în fiecare zi.

Nici valuri prea mari nu se formează, marea fiind destul de liniştită în acest golf. Doar vântul poate crea disconfort.

Există duşuri şi robinete pentru îndepărtarea nisipului de pe picioare chiar la ieşirea de pe plajă, iar toaletele aflate aproape de plajă lângă beach bar sunt curate şi dotate cu toate consumabilele necesare.

Mi-a plăcut că exista şi o secţiune de plajă destinată exclusiv adulţilor, amenajată în partea stângă a plajei cum priveşti spre mare, aproape de ponton şi de Sunrise, dar nimeni nu stătea acolo.

Noi am preferat să stăm în partea dreaptă a plajei, să avem şi barul şi toaletele aproape, însă motivul principal a fost apropierea de plaja de la Tia Heights unde mergeam zilnic pentru a face snorkeling ????.

Mi-a mai plăcut şi atmosfera veselă de pe plajă datorată muzicii potrivite.

Văzând că nu pot scăpa altfel de insistenţa celor care tot voiau să ne vândă excursii sau masaje şi tratamente la spa, aici am fost nevoită să agăţ steagul roşu de umbrelă pentru a putea sta liniştită.

Două „chestii” mi-au lipsit pe plaja de la Xanadu, altfel o plajă aproape perfectă. Este primul resort la care nu am avut acele paravane care să ne protejeze de vânt cum am găsit la toate celelalte resorturi pe unde am fost şi tare utile ne-ar fi fost. Nu existau (sau nu le-am găsit eu deşi le-am căutat) cabine de schimb pe sau în apropierea plajei. M-aş fi simţit mult mai bine dacă mi-aş fi putut schimba costumul de baie ud cu altul uscat la ieşirea din mare, deoarece vântul puternic şi rece făcea să îmi îngheţe toate cele ude pe mine. Mă mir şi acum că am scăpat fără o răceală zdravănă.

FancyLand

cu program 09.30-18.30

Pentru cei mai tineri turişti a fost organizat un loc de joacă pe un teritoriu generos de 1500 metri pătraţi, cu diverse facilităţi atât la interior, cât şi la exterior, pe grupe de vârstă, şi o multitudine de activităţi pentru aceştia, cele mai multe gratuite, ceea ce îl face absolut comparabil cu cele din resorturile bune din Turcia.

Am vizitat doar spaţiile exterioare şi mi-a plăcut ce am văzut, de remarcat fiind aquaparkul pentru copiii de până la patru ani şi piscina pentru copii, cu o suprafaţă măricică de 695 metri pătraţi, cu adâncime 40-120 cm şi cu apă încălzită la 28,29 şi chiar 30 grade, dar şi teren de sport.

Există aici şi un restaurant pentru copii, deschis între 11.00 şi 18.00 la care nu am fost. Prima cameră primită se afla chiar lângă FancyLand şi ne gândeam că, dacă ne este lene să mergem la masă la restaurantul principal, putem încerca să ciugulim ceva de la restaurantul pentru copii, dar... între timp ne-am mutat şi nu am apucat să mâncăm nici măcar o îngheţată de la FancySnack.

Altele

Animaţia de peste zi nu m-a interesat, chiar dacă primeam în fiecare zi prin mesaj pe WhatsApp programul activităţilor pe ore şi loc de desfăşurare, plus informaţii despre spectacolele de seară. Erau cele clasice, nimic deosebit. Nu am participat nici aici şi cred că nu am pierdut nimic. Asistam zilnic, adică doar priveam :D, la programul de aquagym care aici se desfăşura în apa mării, nu în piscină. În rest, refuzam politicos invitaţiile animatorilor de a participa la diverse altele.

Despre spectacolele din fiecare seară nici nu ştiu ce să spun. Temele erau interesante, invitaţii erau destul de profi, dar... ceva nu se lega. Turişti erau puţini în resort, serile erau răcoroase şi vântul era rece, astfel că oamenii au fost nevoiţi să se reorienteze şi să desfăşoare toate aceste activităţi indoor, mai exact într-o zonă special amenajată în acest scop din holul de la recepţie, cu o scenă, sistem de lumini și de sonorizare. Programul de seară începea cu minidisco, apoi urma câte un spectacol şi se termina cu DJ party. Nici pentru ei nu cred că era simplu să danseze într-un spaţiu restrâns şi cu mare grijă să nu alunece pe marmura lucioasă din recepţie.

La centrul SPA nu am fost, nici măcar pentru a face fotografii, pentru că mi-a fost frică de angajaţii extrem de insistenţi de acolo, de care abia reuşisem cu greu să scap la plajă.

Am „vizitat” în schimb sala de fitness, foarte mare şi foarte bine dotată cu aparate de tot felul, toate foarte noi. Nu am văzut prea mulţi turişti dornici de a face sport şi în vacanţă, deşi le fuseseră create cele mai bune condiţii.

Există internet wireless de viteză gratuit pe teritoriul resortului. Conectarea se face cu numărul camerei, prenumele turistului principal şi o adresă de mail validă, iar aceeaşi combinaţie poate fi folosită simultan pe oricâte dispozitive se doreşte. Cumpărarea unei cartele locale pentru internet nu s-a justificat de această dată.

Aquaparkul

Am trecut această facilitate pentru copiii mai mari de 4 ani şi pentru adulţi la „altele” , deoarece aquaparkul NU aparţine resortului Xanadu şi nici nu se află pe teritoriul acestuia. L-am menţionat totuşi, pentru că mulţi sunt interesaţi de o asemenea facilitate atunci când aleg un hotel, iar turiştii cazaţi la Xanadu au acces gratuit în timpul programului de funcţionare la toboganele hotelului vecin Tia Heights, iar aquaparkul este chiar aproape.

În plus, cei mai comozi pot solicita o maşinuţă electrică pentru a-i transporta până la tobogane fără niciun efort. Tot cu o maşinuţă electrică luată de la intrarea în hotel am ajuns şi noi până la poarta aquaparkului, am intrat pe jos fără să ne întrebe cineva ceva, ne-am plimbat pe acolo, am făcut câteva fotografii şi filmulețe, ne-a plăcut ce am văzut, apoi ne-am întors pe jos la noi „acasă” , pe un drum mult mai scurt decât cel parcurs cu maşina, intrând pe teritoriul hotelului Xanadu, după ce ne-au fost verificate brăţările de către angajatul vigilent de la security, printre corpurile Tulip şi Rose și ajungând rapid la apartamentul nostru.

Fotografiile pe care le voi posta vor convinge cu siguranţă că este vorba de un aquapark interesant, cu multe şi diverse tobogane, chiar dacă mai vechi, cu o piscină mare cu valuri, oricum foarte OK pentru un aquapark de hotel din Egipt şi cu mult peste Steigenberger AquaMagic, de exemplu.

Mi-ar fi plăcut să fi putut povesti şi despre cum am făcut eu snorkeling la Xanadu Makadi Bay, însă ştiam că nu va fi aşa încă de când am rezervat, dar aveam două planuri de rezervă, altfel nu-mi puneam eu degeaba masca de snorkeling în bagaj ????. Nu este meritul celor de la Xanadu dacă eu am făcut zilnic snorkeling la vecini :D, pentru că am ales varianta cea mai simplă şi mai comodă intrând în mare pe la Tia Heights, după parcurgerea câtorva zeci de metri pe plajă spre dreapta. Aici intrarea în mare era mult mai lină ca la Xanadu, perfectă mai ales pentru copii, iar primele zone de snorkeling erau la apă puţin adâncă, mie îmi venea până la brâu şi acolo puteau fi iniţiaţi în „tainele” snorkelingului şi copiii destul de mici, dar şi adulţii, fără niciun risc chiar dacă nu ştiau să înoate. Pentru mine, după experienţele fabuloase anterioare din Sahl Hasheesh şi mai ales din Sharm, a fost destul de banal, însă tot m-am bucurat ca un copil la revederea peştilor mei dragi ????

Concluzii

Foarte pe scurt, recomand cu drag hotelul pentru condiţiile de cazare excelente, pentru serviciile foarte bune şi pentru plaja frumoasă, cu nisip şi intrarea în mare exclusiv cu nisip, nici lină, nici abruptă, numai bună pentru bălăceală și înot. Pentru snorkeling, cel mai simplu este de mers alături la Tia ????

Xanadu Makadi Bay mi-a oferit liniștea și relaxarea de care am avut nevoie exact atunci când am avut cea mai mare nevoie, plus confortul și răsfățul cu care eram obișnuită în vacanţele mele. Am petrecut aici în plină iarnă o vacanță de neuitat și am primit mult mai mult decât am plătit. Dacă ar fi posibil și mâine m-aș întoarce în acest resort care mi-a plăcut din prima secundă.

Rog ataşarea: https://www.youtube.com/watch?v=wIiNA7ToOhs

---

VIZUALIZĂRI: 14632 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI