Kon-Tiki, muzeul exploratorului Thor Heyerdahl

TIPĂREȘTE

Muzeul Kon-Tiki, mai putin spectaculos comparativ cu muzeul Fram, adaposteste ambarcatiuni originale din faimoasele expeditii ale exploratorului contemporan Thor Heyerdahl. Ne-am mutat in alta zona a globului, de aceasta data mai prietenoasa, cu temperaturi mult mai placute.

Muzeul se afla situat langa muzeul Fram, intrarea costa 140 coroane, iar cu Oslo Pass e gratuita.

Thor Heyerdahl, protagonistul caruia ii este dedicat muzeul, a fost un explorator norvegian care si-a petrecut aproape toata viata studiind popoarele din America de Sud si Polinezia, incercand sa dovedeasca o teorie a lui conform careia polinezienii erau initial sud-americani care au traversat Oceanul Pacific, cu pluta.

Povestea aventurilor sale a inceput atunci cand Heyerdahl i-a propus sotiei sale, Liv, sa-l insoteasca intr-o excursie pe o insula din Pacificul de Sud, dorind sa se intoarca la natura, evadand din civilizatia din vest, supravietuind doar cu ceea ce natura le-ar oferi. Au decis sa se indrepte pentru Fatu Hiva, una dintre Insulele Marquesas din Polinezia franceza, unde au poposit timp de un an, intre 1937-1938.

In Tahiti, s-au imprietenit cel care era capetenia locala, conversatiile cu acesta schimbandu-i pentru totdeauna viata lui Heyerdahl. Batranul sustinea ca populatia de aici provine dintr-un tinut aflat la est de insula, al carui conducator se numea Tiki. Thor si Liv au inceput sa fie interesati de povestile locale despre cum si de unde venisera stramosii pe insula Fatu Hiva, intrebandu-se daca populatia precolumbiena din America de Sud ar fi putut sa populeze Polinezia navigand peste Pacific, prin curenti si furtuni.

Pentru a dovedi ca acest lucru este posibil, impreuna cu alti 5 barbati, a construit o pluta din lemn de balsa, pe care au botezat-o Kon-Tiki. In 1947 au navigat din Peru in Polinezia Franceza, timp de 97 de zile, luptand impotriva vremii si a pericolelor oceanului, transmitand rapoarte regulate prin radio inapoi pe continent cu privire la progresul lor si filmand sectiuni de voiaj pe camera lor. Aceasta a fost prima expeditie a lui Thor care a fost surprinsa pe film, iar mai tarziu, in 1951, pelicula a fost distinsa cu Premiul Academiei pentru cel mai bun documentar. Toata aceasta experienta exceptionala a fost povestita de Thor Heyerdahl, in cartea„Expeditia Kon-Tiki” , care s-a bucurat de un succes iesit din comun in randul publicului larg, dar care a fost primita cu raceala de lumea stiintifica.

Desi teoriile sale despre polinezieni care provin din sud-americani nu s-au dovedit in intregime exacte, a fost totusi o calatorie epica, dovedind capacitatea lor de buni navigatori pe mare.

La intrarea in muzeu, ne-au intampinat replici uriase ale statuilor moai de pe Insula Pastelui, una dintre ele avand 10 metri inaltime. Panourile de pe pereti contin informatii despre calatoria Fatu-Hiva, cea care l-a inspirat in calatoriile ulterioare si despre călătoria Kon-Tiki. De aici am aflat ca a fost sfatuit sa nu porneasca in aceasta calatorie, marinarii experimentati sustinand ca barca se va destrama, estimand ca franghiile care o legau nu vor rezista mai mult de doua saptamani, odata expuse la apa. Din fericire, acest lucru nu s-a intamplat, desi au trecut prin cateva peripetii: au fost urmariti de un rechin-balena, cel mai mare peste care traieste in ocean, dar episodul a trecut fara incidente, iar momentul cel mai periculos a fost naufragierea ambarcatiunii pe o insula pustie din Tuamotu, aparata de o bariera de corali, batuta de valuri.

In mijlocul salii muzeului este expusa pluta originala Kon-Tiki, pe care am inconjurat-o pentru a o vedea cat mai bine. Nu s-au folosit cuie, trunchiurile de lemn fiind legate doar cu ajutorul corzilor (din liane), iar o cabina de bambus amplasata pe una dintre fete era folosita pentru adapost.

Dupa ce am aflat totul despre Kon-Tiki, am coborat pe o rampa in interiorul muzeului, unde se afla „acvariul” si „pesterile” . Acvariul nu era real ci doar o vitrina de sticla care sa creeze impresia ca este plina cu apa, ce continea balene, rechini, confectionati din plastic, unul fiind chiar replica celui intalnit in expeditie. Nici pesterile nu erau adevarate, dar a fost distractiv sa mergem prin ele, intalnind tot felul de surprize, mai mult sau mai putin infricosatoare. Acestea ne-au condus intr-o camera plina de artefacte polineziene aduse de Thor Heyerdahl de-a lungul anilor, care este aparent una dintre cele mai mari colectii de arta polineziana din lume. Am iesit din pesteri, ajungand in biblioteca lui Heyerdahl (la birou e insusi Thor, bineinteles figura de ceara a lui), in care sunt expuse cartile sale, din care s-au inspirat generatii de savanti care au invatat multe despre trecut si care au dat nastere conceptului de arheologie experimentala.

Filmul documentar ce prezinta expeditia Kon-Tiki, castigator al Premiului Oscar, este proiectat zilnic la ora 12:00 in cinematograful muzeului.

Am ajuns apoi in alta sala, dedicata expeditiilor ulterioare pe care le-a intreprins neobositul Thor Heyerdahl. In 1969, a pornit intr-o alta expeditie impreuna cu un mic echipaj, traversand Atlanticul, de la Maroc la Caraibe, intr-o barca egipteana antica construita din papirus, chiar in fata Marii piramide Giza din Egipt, pe care au numit-o Ra. De la locul unde au construit-o a fost transportata in orasul de coasta marocan Safi, de unde a fost lansata.

Barca din papirus a parcurs 5000 de kilometri in opt saptamani, in ciuda constructiei inadecvate si a carmei sparte. Fibra de stuf a absorbit multa apa, iar Heyerdahl, temandu-se ca Ra s-ar scufunda cu tot echipajul la bord, a abandonat expeditia, la doar o saptamana inainte de a ajunge la destinatie, Barbados.

Fire perseverenta, zece luni mai tarziu, Heyerdahl a construit si lansat o noua ambarcatiune, Ra II, din acelasi port marocan. Noua barca era mai scurta decat prima, dar mult mai durabila. Ra II a navigat cei 6100 de kilometri din Maroc pana in Barbados in 57 de zile. Barca originala Ra II este expusa in ultima sala a muzeului.

In timpul expeditiilor sale Ra, a descoperit poluarea din ocean, ceea ce a dus la implicarea lui si in cauze de mediu.

Urmatoarea expeditie a fost la sfarsitul anului 1977, cand Heyerdahl si un echipaj international s-au imbarcat intr-o ambarcatiune din stuf, numita Tigris, construita in Irak. Calatoria de patru luni, in care au parcurs 6400 km, a inceput pe raul Tigru din Irak, a continuat in josul Golfului Persi, peste Marea Arabiei, pana in Pakistan si s-a incheiat in Marea Rosie. Scopul expeditiei din Tigru a fost de a stabili posibilitatea ca vechii sumerieni sa fi folosit mijloace similare pentru a ajunge in sud-vestul Asiei si in Peninsula Arabica.

In semn de protest fata de razboiul continuu din zona Golfului Persic, el a dat foc ambarcatiunii.

Ulterior, a condus expeditii de cercetare in Insulele Maldive, Insulele Galapagos, Insula Pastelui si în Túcume, fiind responsabil pentru importante sapaturi arheologice, toate observatiile si descoperirile sale facand parte din biblioteca cu peste 8000 de carti, declarata de UNESCO, „Memoria lumii” . Aceasta contine colectii pretioase de fotografii, filme ale lui Heyerdahl si manuscrise, care astazi apartin institutului de cercetare arheologica „Thor Heyerdahl’s Research Foundation” .

Cu toate acestea, in cea mai mare parte, teoriile lui Heyerdahl nu au fost acceptate de antropologi, lumea stiintifica considerandu-l mai degraba„un explorator temernic, decat un om de stiinta” . Aici inchei povestile despre neobositul explorator Thor Heyerdahl, ghidat toata viata de sloganul: „Frontiere? N-am vazut niciodata. Dar am auzit ca exista in mintea unor oameni.”

Acesta a fost si ultimul obiectiv pe care l-am vizitat in Oslo, o capitala europeana moderna, in care noul se impleteste cu vechiul, avand astfel multe de oferit.

---

VIZUALIZĂRI: 1111 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI