Biserica Evanghelica Fortificata Cristian – Locul unde timpul a stat in loc

TIPĂREȘTE

Avand in plan sa mergem la Sibiu, ne-am gandit ce sa mai vedem, sa nu mergem prea mult pe jos (mama), desi mie tot mi-e gandul la zona Muzeul satului-gradina Zoologica, insa pentru o zi mai lunga si mai frumoasa. Asadar scormonind internetul mi s-a oprit privirea pe Cristian, si ce m-a frapat in primul rand a fost denumirea strazilor, aveai senzatia ca esti in New York.

Asa incat in Cristian strazile sunt numite cu cifre romane de la I la XXIV, insa localnicii le-au dat si nume in limba romana dar si in germana (nume care nu sunt marcate pe placute), asadar de exemplu strada I este numita “Ulita Poplacii” sau in germana “Straussenburggasse” , sau strada III este numita “In canepi” , cu varianta in germana “Kletitengassehen” . Avand in vedere aceste nume, ce varianta preferati? Sa stiti totusi casele sunt numerotate cu cifre arabe.

Va mai ganditi, eu insa va spun ce am gandit sa vedem acolo, Biserica evanghelica fortificata, asadar dupa micul dejun luat la hotel, am plecat spre Cristian, in 15 minute eram acolo. In Cristian am vazut case frumoase, aveai impresia ca esti intr-o poveste, am vazut si o multime de cuiburi de barza, la acest moment insa, parasite.

Despre aceasta biserica citisem cate ceva, pe scurt, Biserica fortificata a fost construita in secolul al XIII-lea ca biserica romano-catolica cu hramul Sf. Servantius, primul episcop de Maastricht. In perioada 1472-1498 biserica este transformata in biserica gotica cu trei nave. Se mai pastraza insa si acum parti originale din secolul XIII. In jurul anului 1500 este transformata in cetate fortificata.

Din afara privind te atrage insa nu stii exact pe unde sa intri deoarece poarta principala (cel putin asa am numit-o noi) era inchisa, putin mai in fata insa este o poarta ceva mai mica si pe acolo se intra. Pe usa este pus si programul de vizitare, acesta este: L-V: 8-13 si 15-17 iar S-D: 8-12 si taxa 10 ron/persoana. Am lasat deci masina in parcare si am patruns in curte unde toamna se vedea cu adevarat. In mijlocul curtii un nuc batran mai pastra cateva frunze amintind de frumusetea lui vara. In aceasta curte se afla si casa parohiala, unde se gasesc si cateva spatii de cazare. Am facut si cateva poze pana a aparut o doamna care ne-a spus 2-3 cuvinte, ne-a luat taxa de vizitare si ne-a dat o cheie cu care ne-a spus cum sa deschidem turnul slaninii si daca ne place ceva sa luam si ii platim ei la plecare. Ea era ocupata cu pusul muraturilor asa ca ne-a lasat sa ne bucuram singuri de ceea ce vedem, dar cu promisiunea ca la final ne va mai oferi ceva explicatii.

Cum v-am spus ca vazusem mai multe cuiburi de barza, doamna ne-a spus ca sunt 49 de cuiburi si anul acesta s-au inregistrat aproape 130 de pui de barza. Stiu ca pe plan national exista un program de urmarire a berzelor, si chiar a fost un concurs pe aceasta tema.

Asadar cu cheia in mainile noastre am pornit in descoperirea bisericii. Pot spune ca vremea nu era neaparat foarte prietenoasa, plouase putin inainte si nu stiai daca va mai ploua sau nu, am avut noroc insa si nu a mai plouat deloc, dar si potentialii turistii au fost probabil speriati, asa incat am avut aceste locuri doar pentru noi, deci am putut sa ne plimbam pe indelete, descoperind mai intai curtea, zidul fortificat folosit ca depozit de grane, amvonul exterior folosit de preoti in perioade de pandemii, fiind numit si “Amvonul ciumei”

Pana sa intram in curtea bisericii mai trecem insa pe langa bucataria de vara, in care am tras o privire, aici se gaseste un cuptor si plita cu lemne, dar si cele moderne, utile in bucatarie si care sunt puse la indemana turistilor din cate am inteles.

Turnul bisericii are inscrise la partea superioara niste ani, primul fiind 1805 – anul in care turnul este supra-inaltat la nivelul la care il vedem si astazi si prevazut cu patru turnuri mai mici, ceea ce la vremea respectiva insemna putere de judecata in comunitate, urmeaza 1981 finalizarea reparatiilor in urma cutremurului din 1977 iar ultimul este 2022, acesta fiind anul in care s-au finalizat reparatiile incepute in noiembrie 2021.

Dupa ce ne-am uitat putin prin curtea bisericii, am vazut si un monument inchinat eroilor din Primul Razboi Mondial apoi am intrat in biserica, care este destul de sobra insa cu cateva elemente de valoare, asa ca putem mentiona altarul, ce infatiseaza rastignirea si care dateaza din 1719, si ar mai fi trebuit sa vedem orga construita Johannes Hahn in 1775, aflata acum la reparatii.

In ceea ce priveste felul in care se desfasoara aici slujbele am citit ceva interesant, lucru confirmat de doamna care ne intampinase. In biserica intra mai intai femeile si copiii, urmate de barbati, ultimul fiind preotul. Iesirea se facea in sens invers. Explicatia era ca femeile si copii trebuie aparati intotdeauna.

Interiorul bisericii chiar daca este simplu si sobru, iti impune smerenie, singurele elemente de culoare sunt date de stranele de la balcon ca sa le numim asa, care sunt pictate cu motive florale.

Recunosc cinstit ca am lasat la final “Turnul Slaninii” sau “Turnul Camarii” , Acesta era turnul unde satenii pastrau agatate slanina si produsele din carne, aici fiind mai racoare, asa incat putem sa il numim “frigider retro” dar aflam si utilitatea numerotarii strazilor cu cifre romane si a caselor cu cifre arabe, satenii aduceau aici produsele si le marcau cu o combinatie de cifre romane si arabe (strada si casa), iar duminica, dupa slujba intrau in turn si luau sau aduceau produse, si nimeni nu incurca nimic, si nici nu “imprumuta” de la altul. Aici am folosit cheia primita, mama nu voia sa intre credea ca trebuie sa urce si scarile si am lamurit-o ca o sa ii placa… citisem inainte ce se gaseste aici, insa usor diferit, din cele citite ar fi trebuit sa gasim acest loc mai animat, asa ca dintr-un anumit punct de vedere imi era putin teama. Am descuiat, am intrat, am aprins lumina si …. surprizaaaaa, mirosea aici a afumat ca daca inghiteai doar cu paine si te saturai. Carnati atarnand parca din tavan, sunci la fel, borcane cu gem sau dulceata, miere, zacusca, tuica si ale produse de genul. Asa ca l-am pus pe sot pe scara, i-am dat un cutit si l-am pus sa taie o bucata de slanina, sa dea jos si doi carnati, puteam sa ne si ospatam fara nici o problema, v-am spus ca eram singuri pe acolo, insa la indemana aveam ce ne trebuie, cutite bine ascutite, taiai slanina de parca taiai o bucata de branza, hartie de ambalat, servetele, pungi, o experienta chiar draguta sa te servesti singur.

Dupa ce am plecat din Turnul Slaninii am ocolit biserica trecand pe langa turnul bisericii unde usa era deschisa dar se vedea clar ca nu poti urca in turn, sunt convinsa ca as fi avut parte de o priveliste minunata, insa asta e.

Mai trebuie mentionat ca in ambele curti exista si toalete, ceea ce uneori este atat de util.

Si am venit la locul de plecare unde am mai stat putin la vorba, am aflat cate ceva despre aceste ultime reparatii, mentionate si pe turnul bisericii, insa (asa cum vazusem si noi in biserica) lipsea asa cum v-am spus orga mare care acum era inlocuita de o orga mai mica, orga mare fiind dusa la reparat.

Am platit si produsele, si cand sa plecam am fost intrebati daca am vazut ceea ce avea sa fie urmatorul nostru obiectiv, asa ca am schimbat planurile de plimbare, cat despre urmatorul obiectiv, daca sunteti curiosi, in urmatorul articol.

Cat despre acest loc nu pot sa spun decat ca vi-l recomand, descoperiti-i frumusetea si linistea pe care v-o ofera si poate ca pozele vor fi un plus in a va atrage si mai mult sa vedeti aceste locuri.

---

VIZUALIZĂRI: 582 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI