El Gouna — „Veneția Egiptului”

TIPĂREȘTE

Una dintre excursiile opționale din Hurghada a fost în orașul-stațiune El Gouna. Mi-am dorit de când am citit despre acest oraș să-l vizitez, și chiar am făcut-o de două ori, anul trecut și anul acesta. Ideal ar fi fost un sejur acolo, dar prețurile au săltat mult anul acesta depășind bugetul meu de vacanță.

Dar ce are atât de special El Gouna? Ei bine, totul: eleganță, lux, frumusețe, curățenie, dar și prețuri pe măsură.

Aflat la cca 25 km Nord de Hurghada, El Gouna nu a fost până în urmă cu 30 de ani nimic. Un loc ales de un miliardar egiptean să construiască o casă de vacanță și un debarcader, cadou de nuntă pentru fiica sa. Acum este un oraș turistic în care s-a investit și se investește mult, fiind deținut și dezvoltat de Samih Sawiris, unul dintre cei mai bogați egipteni, președintele lui Orascom Development Holding care a creat El Gouna.

El Gouna, care în limba arabă înseamnă „lagună,” este construită pe lagune, fiind străbătută de canale asemenea Veneției. De aceea, este supranumită„Veneția Egiptului” . Orașul este unul exclusivist, în care miliardari din Germania, Italia, Anglia, Rusia își țin iahturile, profitând de costul mic pentru cazarea lor.

Am aflat de la ghidul nostru că orașul se mândrește cu o echipă de fotbal în liga 1, cu un Festival Internațional de Film pentru țările arabe, că are 18 terenuri de golf, o școală internațională în care predau profesori din Anglia, Germania, Italia, Egipt și în care fiecare clasă are propria curte cu teren de sport. Există o universitate și un institut de inginerie în care studiază tineri nu numai din Egipt, ci și din alte țări europene, cum sunt Germania sau Italia. Are un spital considerat unul dintre cele mai bune din Egipt. Are un centru de scufundări renumit la nivel internațional.

Este o stațiune exclusivistă nu numai pentru că vin mulți turiști bogați, în special din Germania și Italia, dar și pentru că egiptenii nu pot intra în oraș decât cu un permis special.

Are un post de televiziune, unul de radio un aeroport pentru avioanele private ce vin din Germania și Italia și se discută chiar să bată o monedă a lor. Este un fel de stat în stat.

Excursia noastră a început la ora 9 dimineața din fața hotelului Sunrise Holidays (vezi impresii). Am apelat la agenția lui Medo Fateem, „Bon Voyage Tours” , care l-a trimis ghid pe Zaki. Anul trecut, Zaki ne-a fost ghid în engleză, anul acesta, Zaki a învățat românește în 8 luni și se exprimă foarte bine într-o limbă pe care el o consideră foarte grea. Dar cum turiștii din România sunt tot mai mulți, se impunea invățarea limbii. Fiind numai două persoane (anul trecut am fost patru), ne-am deplasat cu o mașină mică. Drumul până în El Gouna a fost un prilej să aflăm multe lucruri despre obiceiurile și cultura egipteană, despre viața beduinilor, despre salarii, prețul benzinei, construcția de locuințe, prețul lor, nivelul de trai. Mașina trecea prin deșert, mai răsărea câte o oază. După aprox. 30 min. am ajuns la poarta de intrare în oraș, unde se află un post de control. Fiind turiști, nu am avut nevoie de permis. Costul excursiei a fost de 25 euro de persoană și a durat 4 ore.

Prima oprire a fost la Turnul de Golf. La parter se află un restaurant, dar care, de când cu pandemia, stă închis. Am urcat mai multe trepte ca să ajungem în punctul de belvedere, o terasă de jur-împrejurul turnului. În fața ochilor se deshide orașul-stațiune în toată splendoarea lui: vedem terenurile de golf, insulele, 20 la număr, canalele ce le leagă traversate de poduri și pasarele, hotelurile și vilele luxoase. Multă vegetație luxuriantă cu soiuri de plante aduse din toată lumea și aclimatizate. Nu-ți vine să crezi că dincolo de oraș se întinde deșertul! După ședința foto, coborâm și ne îndreptăm spre Clubul de Golf, înconjurat de palmieri și flori.

Urmează partea cea mai plăcută. Ajungem la un debarcader și ne urcăm într-o bărcuță care ne poartă preț de o oră pe canalele „Veneției din Egipt.”

Trecem pe lângă hoteluri de top, cum sunt Movenpick și Sheraton, pe lângă Panorama Bungalows, cu ale sale căsuțe sprijinte pe piloni, ca niște locuințe lacustre, având apa la picioare, vedem de la distanță și vila lui Omar Sharif, apoi una foarte somptuoasă a unui șeic arab care n-a venit niciodată acolo, o plajă celebră, Moods, cu un restaurant celebru, apoi alta, Zeytouna Beach și ea celebră. Vegetația luxuriantă ferește vederii multe vile ale unor miliardari. Toate au plaje private și pază. Barca trece pe sub poduri și pasarele, apa este lină, culoarea trece de la albastru la verde smarald. Aproape nu-ți vine să crezi că ești în Egipt!

După o oră și după ce îl răsplătim pe barcagiul nostru cu obișnuitul bacșiș, coborâm pe țărm în Abu Tig Marina, una dintre zonele orașului. Aici ne întâmpină iahturile luxoase (ne-am ales fiecare câte unul!) acostate în apele lagunei, dar și restaurante, terase, cafenele, magazine. M-am uitat din curiozitate la prețurile de la o terasă. Mari! Sunt și câteva hoteluri gen boutique. Remarcăm arhitectura și culorile clădirilor. Aflăm că s-au impus reguli stricte legate de arhitectură și culori: tradițională, nubiană, dar și un amestec de tradițional și modern, mai bine- zis un tradițional stilizat. Culorile sunt galben, portocaliu, alb, roșietic. Și peste toate, soarele Egiptului! Pentru muncitorii care se ocupă cu întreținerea orșului s-au construit locuințe undeva la margine, le-am văzut de la distanță.

Următoarea oprire a fost în a doua zonă a orașului, Downtown, orașul vechi, cu centrul și Piața Tamr Henna. Aici întâlnim o arhitectură nubiană. Un măgar și un pește, artă modernă, înfrumusețează centrul. Pe un perete este pictată o cămilă și ne facem poze cu fundalul respectiv. Cam pustiu orașul. Cred că se animă la orele serii când, presupun, este o plăcere să stai la o terasă și să admiri portul cu ale sale iahturi sau să te plimbi de-a lungul falezei.

Zaki are o idee bună: o plimbare cu tuk-tukul, cadou din partea agenției. Mi-a plăcut, prima dată când merg cu un asemenea mijloc de transport.

Nu intrăm prin magazine, anul trecut am pierdut prea mult timp într-unul cu ceaiuri și esențe de parfum. Si că am amintit cuvântul „esențe” , Zaki ne-a spus că lângă El Gouna se află cea mai mare fabrică de esențe de parfum, de unde se aprovizionează marii producători de parfum din lume. Intrăm totuși într-un supermarket, bem o răcoritoare și admirăm estetica în aranjarea mărfurilor. Totul peferct, la linie, nimic deranjat de la locul lui. Am remarcat asta și în alte magazine în Hurghada, chiar și la piață unde legumele, fructele sunt etalate în aranjamente frumoase.

Ajungem și la o moschee, în afara orașului. O vedem din exterior, era ora rugăciunii, facem poze și ne întoarcem în oraș. Trecem pe lângă Campusul Universitar, vedem și clădirea spitalului, a școlii, apoi ne intoarcem de unde am plecat: Hurghada. Oprim acolo la un magazin cu prețuri fixe, vânzătorul știe puțin românește, ne bucură să auzim cuvinte în limba română în locuri atât de îndepărtate.

În concluzie, El Gouna este o desinație de vacanță scumpă, dar nu prohibită, o stațiune luxoasă, diferită de restul Egiptului, elegantă, plină de culoare și unde îmi doresc un concediu.

El Gouna este așezată inttr-un cadru natural excepțional, o oază de vegetație, de frumos și eleganță în inima deșertului.

Distracție, nu știu, dar despre relaxare, da, pot spune că vizita de câteva ore a fost relaxantă, nu obositoare. Dacă nu aș fi văzut El Gouna, vacanța în Egipt ar fi fost incompletă.

---

VIZUALIZĂRI: 3600 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI