Boca

TIPĂREȘTE

In Boca de lupo...

Arsenie Boca n-a avut viață prea fericită. Este considerat Sfântul Ardealului și la Prislop, unde odihnește, multe suflete fac pelerinaj. El a spus că va ajuta omul mai mult după trecerea la cele veșnice decât a putut ajuta cât a fost în viață.

Născut la Hunedoara, a făcut liceul la Brad și și-a dorit să devină aviator dar n-a avut cu ce plăti taxele școlare. A avut o viziune în care Maica Domnului i-a spus că-l va ridica mai sus decât orice avion. A devenit călugăr și a uimit mulți oameni cu premonițiile sale. Atât de mulți încât a atras și atenția securității, lucru nefast care s-a soldat cu mulți ani de temniță, timp în care nu și-a putut ascunde capacitatea de bilocație deși a încercat. După o vreme i s-a interzis viața monahală. Cum e obiceiul pe pământ, avea și el un suflet ce-i purta de grijă, o fată care s-a dus în mănăstire după el și care i-a fost prin preajmă după ce n-a mai putut fi călugăr. Fata asta i-a facilitat să picteze pereții bisericii Drăgănescu din Giurgiu pentru că era din familie de fețe bisericești iar cumnatul ei era preot la acea biserică. Arsenie Boca și-a petrecut 15 ani din viață tot pictând la Drăgănescu. A venit în toamna anului 1967 după ce biserica, cu hramul Sfântul Nicolae, a suferit renovări majore.

Pictura este realizată în tempera (nu este frescă) și nu este foarte rezistentă, se deteriorează mai repede. Din această cauză în biserică se încearcă menținerea unei temperaturi constante, indiferent de anotimp.

Vizita noastră a fost sâmbătă, era slujbă în biserică, eu nu m-am ferit când am vrut să fac poze deși ar fi trebuit s-o fac, îngrijitoarea locului m-a văzut, m-a atenționat că este interzis și n-am mai îndrăznit să încerc deși tocmai aici ar fi trebuit să fiu foarte discretă că gazdele erau mai severe ca în altă parte și ne țineau la ușă, făceam coadă, cum nu mai pățisem nicăieri, peste tot era la liber, aici era cu mofturi, puteam intra câte 4 – 5 persoane și alea erau păzite înăuntru. Parcă și-au luat obiceiuri securiste. Nu mi-i drag deloc să găsesc cler din ăsta ce crede că omul e rău din naștere și trebuie strunit. Eu nu cred că omul e rău.

Pictura din biserică este atipică, cu adevărat. Sunt viziunile unui paranormal și au fost destui care să cârcotească de-a lungul vremii dar și destui fanteziști care să-i atribuie valențe pe care, poate, nici nu le are.

Nu aveam mult timp la dispoziție și ca să analizezi locul ăsta fix timp trebuie pentru a aprofunda intenția. Pe peretele din stânga este pictat un citat pe o panglică, printre niște trupuri amestecate prin perdele, cum se obișnuiește în pictura religioasă. Am încercat să memorez citatul. Nu am reușit. L-am scris în telefon. Nu-l mai găsesc. Ideea, în mare, era că: pocăiți-vă că timpul e scurt. O fi.

Tot acolo, pe perete, în partea de jos, lângă o coloană încastrată în zid sunt două clădiri albe, una în spatele alteia. Unii spun că este Catedrala Mântuirii Neamului care nici nu exista atunci și Casa Poporului. Mie nu prea-mi pare că seamănă. Este și o scenă apocaliptică cu zgârie - nori care ard și unii spun că e 9 11 cu turnurile gemene. Unii mai spun și că a pictat și telefonul mobil, tot din premoniție. Nu l-am văzut. N-am văzut să fie draci cu celulare, moleculare sau mobile la ureche. Oricum, omul a fost vizionar și știa mult mai multe decât putem pricepe noi astăzi. A consumat mulți ani din viață să realizeze pictura asta dar altfel, oricum, ce-ar fi putut face? Bani nu erau, libertate nici atât și trăia de ani mulți cu securitatea-n ceafă. A mai pictat și lângă București dar mai mulți ani a petrecut la Drăgănescu.

Deși n-am putut face poze în biserică, am găsit, totuși, ceva referințe despre specificul de acolo. Pereții sunt plini de citate. Unele spun așa:

„Sus! Tata vă cată. Veniți la cină!” zice un înger deasupra căruia scrie Sfântul Arhanghel Mihail. Alături sunt pictate două antene parabolice triangulate semisferice într-un campus de transmisiuni iar mai jos, omul contemporan cu cearcăne cât jumătate de față, stând într-un fotoliu, cu soția în spate, cu telefonul (cu fir ????) în mâna dreaptă, cu televizorul în spate, privind la o rachetă spațială ce tocmai pornește, cu flăcări albe la motoare, aduce pretexte pentru a nu răspunde chemării, astfel:

„- M-am însurat

- Mi-am rotunjit țarina

- Mi-am cumpărat milioane de cai putere

- Caut locuință pe altă planetă

... Așa că... Rogu-te să mă ierți; nu pot veni:

- Nu mai avem această preocupare”

Iar răspunsul este:

„Ce-ai câștigat dobândind lumea toată dar ți-ai pierdut sufletul. Cu știința ați dezlănțuit cataclismul stihiilor asupra voastră. Așa vă trebuie, ați început sfârșitul lumii”

Pe același perete sunt și doi proletari dintre care unul cu bască deasupra căruia scrie: „Oamenii l-au creat pe Dumnezeu” .

La picioarele lui Iisus Hristos pe cruce scrie:

„Temelia piatra Hristos

Să nu credeți că veți intra după moarte în împărăția în care n-ați trăit de pe pământ”

Alături, un diavol are un pergament în mână și un text alături:

„Nu ne cunoști?

Noi suntem lumea și viața ta care ți-ai făcut-o, chipul nostru și asemănarea ta.

Noi suntem voi.

Noi suntem egoismul tău.

Peste noi nu treci și de noi nu scapi pentru că suntem una pentru totdeauna!!!”

Spre colț sunt pictate bile intens colorate care reprezintă ispite aruncate în lume și pe fiecare bilă este scris un mesaj. Exemple:

„Drogul vă deschide ușile raiului și porțile balamucului.”

„Urâți-vă unii pe alții”

„Citiți biblia cum vă taie capul”

„Fii de față la ceasul morții”

„Totul e minciună”

„In vino veritas”

„Rabzi ca un prost”

„Jos de pe cruce”

O bilă are pictat la mijloc simbolul atomului, cum îl cunoaștem, cu nucleul la mijloc și electronii ce se rotesc pe orbitele lor micronice, în jurul protonilor și neutronilor.

În fața acestui perete este montată o protecție transparentă din sticlă.

În altar, Arsenie Boca a pictat viața Sfântului Ștefan cel Nou pentru care avea o slăbiciune. Este singurul sfânt a cărui viață a pictat-o, și al cărui praznic este în data de 28 noiembrie. În înscris pictat, clar, pe perete, părintele Arsenie a zugrăvit data de 28 noiembrie care este chiar ziua în care a plecat la cele veșnice (care nu-s chiar veșnice), după mai mulți ani.

Lângă biserică există un mic cimitir chiar pe malul lacului Mihăilești.

Asta deja e dincolo de ambient, împrejurări, estetică. E altă realitate.

Mai degrabă smerenie și uimire.

---

VIZUALIZĂRI: 471 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI