Matala, reședință romano – hipiotă

TIPĂREȘTE

Am văzut Matala venind de la Chora Sfakion, circa 95 kilometri, în drum spre Myrtos, aflat cam la aceeași distanță, vezi impresii. Am vrut să o vizitez pentru că citisem pe acest site ca fiind reședința hipioților anilor ’60 dar și pentru grotele ei.

Câteva cuvinte despre Matala, un sat turistic ce s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului 20 dintr-un mic sat de pescari aflat la mijlocul coastei sudice a Cretei, la Marea Libiei. A fost cunoscut ca Portul Phaistos în perioada minoică, sau ca Portul Gotys în perioada romană, când Grotele artificiale săpate în stânca de la nord de plajă încă din neolitic au fost folosite ca locuințe sau ca morminte, sau și una și alta. Plaja este cunoscută de când Zeus sub forma unui taur alb a răpit-o pe prințesa Europa, a traversat marea și a adus-o pe plaja din Matala, apoi transformat în vultur a dus-o la Gortyna, mai târziu unul din copiii lor a devenit Regele Minos al Cretei, cum spune povestea….

Dezvoltarea lui a început în anii 1960 când peșterile cu scări de acces, multe dintre ele cu paturi și geamuri cioplite în stânci, au fost ocupate de hippy, nu mult timp pentru că în 1969 au fost alungați de biserică și de junta militară care guverna la acea vreme Grecia, dar, în urma lor a rămas Matala Beach Festival, când anual în luna iunie timp de trei zile satul retrăiește vremea cunoscuților Bob Dylan, Janis Joplin, Joan Baez, Cat Stevens și, nu în ultimul rând, Joni Mitchell, cea care a imortalizat Grotele în 1971 în cunoscutul ei cântec „Carey” , locuiau acolo.

De atunci, zona cu peșteri a fost închisă și declarată zonă protejată, peșterile putând fi vizitate ca site arheologic, nimeni nu mai are voie să petreacă noaptea în ele!

Am parcat la câțiva pași de mare, în fața unui magazin Carrefour Expres cu prețuri destul de mici, am trecut pe lângă Copacul Păcii, i-aș spune eu, opera sculptorului amator Spyros Stefanakis care în anii 2010 a sculptat într-un măslin bătrân de 600 de ani zeii Dionysos, Hermes, Poseidon și Zeus cu chipul lui George, ultimul hipiot care a locuit acolo…, copacul ale cărui ramuri par două degete ce arată Simbolul pacii, folosit de hipioți, apoi am coborât spre apa și plaja pe care le văzusem încă din parcare.

Plaja Matala cu nisip galben și pietriș fin se întinde pe circa 300 de metri în fața Golfului Matala cu ape adânci și limpezi, cristaline, albastre turcoaz, este bine amenajată, cu șezlonguri și umbrele, toalete și dușuri, salvamar și prim ajutor, sporturi nautice și bărci, terenuri de volei, snack-baruri, are tot ce trebuie pentru o Plajă cu steag albastru.

Era o zi caldă, însorită, plaja era plină, toate sezlongurile ocupate, mulți oameni în apă, la capătul nordic al plajei se făcea plajă la umbra unor copaci tamarisc….

Am mers puțin pe plajă, printre amatorii de soare sau de umbră, nu am făcut plajă, doar am testat apa și nisipul, apa era călduță, nisipul cald, mă întrebam atunci, mă întreb și acum, oare cum sunt acestea în lunile de vară, mi-am amintit de cele scrise de @Carmen Ion, vezi impresii... și cu aceste gânduri am ajuns la Casa de bilete, am achitat câte 2 euro fiecare pentru senior, cost pentru ceilalți vizitatori, 4 euro.

Grotele Matala de diferite forme și dimensiuni se întind pe țărmul nordic al golfului și se ridică pe cinci nivele, invitație la cățărare și pozare, am mai spus-o, urc de câte ori pot, pentru a poza de sus….

Am mers mai întâi spre vest unde câțiva tineri urcau pe stânci, spre niște grote mai mari, am început și noi urcușul, am ajuns la o stâncă mare pe care trebuia să urcăm, cred că avea aproape un metru și jumătate ce se continua cu niște scări. Soțul a urcat, destul de greu, puteam urca și eu, dar privind-o și gândindu-mă cum voi coborî!?!? , de la grote nu se mai putea înainta, trebuia să coborâm pe unde urcasem, am renunțat și am mers în partea estică, pe acolo urcau turiști, doream neapărat să urc la grote.

Am trecut lejer de Nivelul 1 și am urcat la Nivelul 2 destul de bine, de aici Plaja, Golful și Grotele au început să-și arate frumusețile, iar Casa de bilete părea o Casă de păpuși.

La Nivelul 3 am urcat ceva mai greu, dar merita urcat aici fiind cele mai multe grote de diferite forme și mărimi, prin unele m-am plimbat, în altele m-a ghemuit ca să pozez, cu diverse utilizări, am văzut o „Locuință cu două camere", un „Dormitor", o „Cameră scundă", …. Aici erau și cei mai mulți turiști, majoritatea tineri, seniori deloc! .

Nivelul 4 a fost și mai greu, dar am reușit să urc ajutându-mă și cu mâinile, sunt mai puține grote dar perspectivele asupra mării cu plaja și golful ei și chiar asupra grotelor sunt mult mai largi. Priveliștea oferită este magnifică, am încercat mai multe poze și am început coborârea, lăsând Nivelul 5 pozelor și tinerilor temerari pe care i-am privit de jos, nu știu cum ne-au privit ei.

Prima parte a fost mai dificilă dar ajutată și de alte părți ale corpului am reușit, după care am coborât destul de ușor, așa că am ajuns cu bine la plaja care ne-a salutat fluturându-și Steagul Albastru.

Am salutat-o și noi, de plecare, ultimele poze, ultimele priviri și întoarcerea la mașina ce ne aștepta să plecăm la drum.

Petrecusem circa o oră în Matala, nu am mers în sat și am plecat direct spre următoarea destinație a acelei zile, o zi lungă și plină despre care voi continua în articolul următor.

A fost o plimbare plăcută, pe care o recomand celor ce ajung în Creta, nu sunt necesare resurse mari, se poate face și plajă și baie, nu am simțit atmosfera hipiotă din anii studenției, cei care vor acea atmosferă să meargă acolo în perioada Festivalului de pe Plaja Matala.

Cadru natural deosebit, priveliști frumoase de sus, de la Grote, de neratat...

Plajă și apă bune, Steag Albastru...

---

VIZUALIZĂRI: 1773 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI